Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
„Dacă-mi salvezi mâna, îmi salvezi picioarele!”

Fix o fâlfâire de aripă de pasăre colibri a aţipit. Atât! La 108 km/h, maşina a lovit un camion, aflat în dreapta, a sărit în mantinela de beton, de pe stânga, şi s-a răsturnat. Da, vărul Jose, pe care-l alinta […]

...

PR sud-nord, DR nord-sud

Sunt şase la număr, în acea primăvară călduroasă şi umedă din ’88. La cum sunt costumaţi, cu cizme înalte, cu căşti, şi la aparatele pe care le cară în spate, ai spune că sunt Căpitanul Nemo, Pierre Aronnax şi ceilalţi […]

...

Madame Blondel, prima de două ori

În sala cea mare a „Grand Hotel du Boulevard”, prima clădire de acest fel ce a avut trasă apă curentă în Bucureşti, vorbeşte prinţul George-Valentin Bibescu. E 5 aprilie 1904 şi cei 25 de domni fondează „Automobil Club Regal”, cea […]

...

„Ţi-o aşeza, perfect, pe creştet. Apoi ţi-l împrumuta pe Nichita!”

Ianuarie 2018. Afară-i iarnă, dar în anticariatul clujean e cald. Dreapta tânărului extrage din raft un Dumas-tatăl, „După 20 de ani”, capodopera. Dă să-şi reamintească isprăvile lui D’Artagnan, Porthos, Athos şi Aramis, când un A4 împăturit şi îngălbenit de vreme […]

...

„Când ne tac picioarele, morţi suntem!”

„Mike, e gata! Auzi? S-a terminat! Nu te mai poţi da jos din pat. Dimineaţa, Niamh îţi adună picioarele şi ţi le regrupează. Coloana vertebrală, acele T1 şi T6 sunt paradite iremediabil. Genunchiul la stângul a decedat de ceva vreme, […]

...

Dedal din groapa cu nisip

Cu 26 de ani în urmă, Mike Powell sărea atât de tare, încât pantofii de sport îi ieşeau din spaţiu. Incredibilul 8,95 este, şi azi, în viaţă. Peste istorie, peste Bob Beamon, peste Carl Lewis

Permalink to Dedal din groapa cu nisip
sâmbătă, 2 septembrie 2017, 10:51

Ca de obicei, după ce se trezise, se pusese în faţa oglinzii, mari, din baie. Pac, pac, două palme peste obrazul stâng, două coborâte asupra dreptului. Făcuse ochi, dar aşa era ritualul. 30 august 1991. S-a privit. „Mike, cu cine avem noi de luptat azi?”.

În primul rând, cu istoria. Proful de atletism de la Universitatea California din Los Angeles le pusese pe pereţi pozele zeilor de la săritura în lungime. Nu-i mai ţinea minte pe toţi, dar reţinuse câteva „borne”. Peter O’Conner, un irlandez sau ceva englezoi, fusese primul deţinător de record mondial: undeva pe la 7,61 m, în 1901. Jesse Owens venise cu 8,13, întâiul om peste opt metri, în 1935. Mike fusese acolo, văzuse locul, în SUA. Apoi Ralph Boston, pe la un 8,35, şi incredibilul 8,90 al lui Bob Beamon, de la Mexico City, din 1968.

Da, omul ăsta prinsese a zbura. Şi cu el avea lupta. De peste 23 de ani, băieţii din domeniu nu discutau decât despre acest miracol, recordul mondial ce părea să nu mai moară niciodată. Toţi muşchii corpului i se aliniaseră, răspunseseră la apel, apoi se contopiseră în cea mai frumoasă săritură din Univers.

A, şi mai era şi Carl Lewis, colegul său de la naţionala americană. Scurtă descriere pe proba asta: dublu campion olimpic (la Seul, în 1988, terminase înaintea sa, cu 8,72, faţă de 8,49 m), de două ori campion mondial, neînvins de vreo 10 ani pe acest palier.

„Mike, o ai grea!”
El era! Michael Powell, „Mike” pentru toată lumea. 28 de ani, deţinător de „argint” la JO din 1988. Aşteptări mari, se simţea în vână. Carl terminase primul grupa preliminară A de la Campionatele Mondiale de la Tokyo, cu 8,56. Powell venise pe trei în B, cu doar 8,19, acolo unde al nostru Bogdan Tudor prinsese finala cu 8,05.

30 august 1991 începuse subţire pentru el. Carl lovise 8,68 din prima, Mike scosese un 7,85… Trăsese tare, dar mai mult de 8,54 nu putuse după primele patru încercări. Ajutat de vânt, Lewis punctase 8,91 (!!!), „the longest jump in history”, cum spuseseră comentatorii BBC. Ce naiba, pierdea şi lupta asta? Dezamăgit, se dusese să vadă, de la câţiva centimetri, locul în care călcase pragul… Urma a cincea…
A răsuflat de câteva ori, zoom pe chip, pe mustăcioară. Mâini balansate şi… la drum. Picioare de girafă, bătaie, iar Dedal de la groapa cu nisip prinse a zbura, efectiv. Atât de tare, încât, la aterizare, pantofii de sport ies în afara spaţiului. Vântul se domolise, doar Ă0,3, aşa că dacă saltul fusese bun. Şi a fost! 8,95 metri!!! Peste Bob, peste Carl, peste toată Omenirea! Cea mai aşteptată săritură în istorie, una dintre clipele astrale ale atletismului. Record mondial stabilit, record mondial de nedoborât, doborât. „Cineva îmi povestise că în Mexic, Beamon, neobişnuit cu sistemul metric, nu prinsese, din prima, ideea că făcuse ceva istoric. La Tokyo am auzit cum tribuna murmură, dar am văzut destul de târziu rezultatul”, îşi aduce aminte Mike Powell.

Afacerea nu-i gătată. Powell rateză a şasea încercare, se pune în genunchi şi începe să se roage. Carl Lewis are şi el aripi, Eol, îmblânzitorul vântului, s-a oprit, dar 8,84 m e tot ce scrie pe tabela electronică.

Un Powell, o Powell
Sunt 26 de ani de atunci, iar recordul stă în picioare. În 120 de ani de măsurători la săritura în lungime, doar patru fiinţe omeneşti au fost nemuritoare mai bine de două decenii. Mike e una dintre ele.

În lotul echipei olimpice canadiene, o domnişoară, Micha, poate vorbi ore în şir despre acel moment, despre Tokyo, despre august 1991. Nu-i săritoare, e specialistă la 400 metri, dar ştie tot despre Dedal. Rosey Edeh îi e mamă. Trei participări la Jocurile Olimpice. Mike Powell îi e tată.

* Sursa: wikipedia

Comentarii (11)Adaugă comentariu

venerus (8 comentarii)  •  2 septembrie 2017, 11:28

O picatura de istorie.... inconfundabilul nenea Oprisan... Frumos!

adi_stelistul (13 comentarii)  •  2 septembrie 2017, 12:34

Imi amintesc perfect acea zi. Eram in vacanta si fusul orar facea ca transmisiunile sa fie dimineata. Era o perioada foarte agitata, tocmai fusese puciul de la Moscova, fostele republici sovietice isi proclamau una dupa alta independenta (tin minte si acum ca una dintre transmisiuni a fost oprita pentru a anunta proclamarea independentei Moldovei). Imi amintesc perfect dimineata pentru ca acel 8.90 al lui Bob Beamon fusese considerat imbatabil. Cel mai mult se apropiase de rezultat nu Lewis sau Powell ci un out-sider, armeanul Emmian (reprezenta URSS) care venise la cativa centimetri de Beamon. Imi amintesc de asemenea entuziasmul meu la afisarea acelui 8.91 al lui Lewis si dezamagirea cand am aflat ca nu poate fi omologat ca record mondial din cauza de vant. Iar apoi, la 8.95 al lui Powell, nu mai tin minte exact dar cred ca am avut un prim moment de stupoare si, in orice caz, de asteptare a verdictului. A fost o zi memorabila.

Thernandier (1 comentarii)  •  2 septembrie 2017, 13:10

Bogdan Tudor a venit atunci pe locul 5. Pe vremea aia contam si noi la atletism.

Mircea (12 comentarii)  •  2 septembrie 2017, 14:33

:)

Bulănelu (5 comentarii)  •  2 septembrie 2017, 14:47

Da, da, abureala! De fapt, recordul mondial ar trebui sa fie al lui Ivan Pedroso, dar mafia și conspiraționiștii olimpici sua plus lingaii arbitri italieni l-au privat pe acesta de glorie, el fiind doar un amărât de cubanez, la fel ca Sotomayor la inaltime, care puneau bete in roate masinariei de fabricat legende a sua.

cvp (1 comentarii)  •  2 septembrie 2017, 14:50

Bravo Catalin, superb! Poate citeste si marele geambasu si ceilalti *** ce inseamna meserie! Te asteptam cu drag in Giulesti, pentru o noua fila de istorie si dragoste adevarata, renasterea ca pasarea Phoenix a legendei RAPID !!!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Andrei (1 comentarii)  •  2 septembrie 2017, 16:08

Well, drăguț articol beatificator, ce să zic...Dar, dacă e să "dăm pe spate" în domeniu, how about un articol despre longevitatea recordului stabilit de Jonathan Edwards la triplusalt? P.S. Este vorba de un atlet ALB, cu date fizice modeste (și nu o spun cu tentă rasială, ci ținând cont de datele biometrice) în luptă cu toată floarea cea vestită a celorlalți competitori, de douăzeci de ani încoace?

Doru (34 comentarii)  •  2 septembrie 2017, 18:26

Salut.Mersi.

dan (2 comentarii)  •  3 septembrie 2017, 9:17

Sper sa nu aflam vreodata ca aceste imense performante au in spate oarece substante ... la fel si in cazul lui Usain . Povestea trebuie sa mearga mai departe .

ovidiu_3003 (103 comentarii)  •  3 septembrie 2017, 9:43

in curand o sa se sara 9 m...

gin (7 comentarii)  •  3 septembrie 2017, 10:17

@Bulanelu. La acel 8,96 m al lui Pedroso, realizat la Sestriere in 1995, vantul a fost normal, 1.2 m/s desi vremea era proasta si vantul batea in rafale. Din nefericire, s-a dovedit ca un judecator se afla in fata anemometrului si recordul nu putea fi omologat. Juriul IAAF, vazand inregistrarile, a decis sa nu omologheze rezultatul. "Que viva el Lider Maximo y el Bulanito!"

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord