Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ce mai e suta în ziua de azi?

E 8:00 şi deja e agitat. Aşa, de dezmorţire, urcă şi coboară scările, preţ de două etaje. Casă frumoasă, de piatră, în Sant’Ippolito, „Raiul cioplitorilor”, Italia. „Hai să ne tutuim, pentru că ăsta e avantajul treningului. Cu el pe tine […]

...

Cealaltă Olimpiadă

Tipul care şade la pupitru drege niţeluş glasul, îşi tuşinează buzele de marginea unui pahar plin cu apă, cere puţintică linişte, apoi zice: „Dragii mei domni, în urma celor discutate aici trag concluziunea că am acordul dumneavoastră pentru a purcede […]

...

101 de la 222

John Heisman, antrenorul celor de la Georgia Tech, fierbe. „Noi ne-am chinuit să avem o ligă, să dezvoltăm fotbalul, să creştem aceşti copii, iar ei vin să spună că nu pot aduna o amărâtă de echipă şi că le e […]

...

Au ridicat ştacheta. Nu şi glasul!

A mai făcut asta de zeci, poate de sute de ori. Conferinţă de presă. S-a aşezat în umbra microfoanelor, a zâmbit pentru camerele de luat vederi, a explicat ce şi cum. De data asta, situaţia se prezenta puţin altfel. Pentru […]

...

Albul, cel de-al treilea negru

Imaginea – trasă de John Dominis, un faimos fotograf american – e inclusă de „Time” între cele mai de impact 100 de poze din istorie! Doi atleţi de culoare – Tommie Smith şi John Carlos – urcă pe podium, la […]

...

Coll, ne-ai lăsat un mare gol

Marco, fotbalistul columbian, n-a participat, niciodată, la o Olimpiadă. Cu toate acestea a marcat unica reuşită olimpică de la un campionat mondial, după ce l-a învins pe cel mai mare portar din lume

Permalink to Coll, ne-ai lăsat un mare gol
sâmbătă, 15 iulie 2017, 10:14

„Pruncilor, jumătate dintre noi tremură, atunci, de ruşine că ne bătuse Uruguayul. Cealaltă jumătate, că aveam meci cu ruşii, care demolau totul. Iar ultima jumătate, că trebuia să adunăm şi noi, totuşi măcar un punct la un Campionat Mondial, nu?”. Bunicul de vorbeşte se ţine numai de poante, aşa, la 80 de ani.
Marco Tulio Coll se intitulează, dar lumea fotbalului îl ştie de „El Olimpico”. „Tată, nu e tare asta? N-am fost în a mea viaţă la nicio Olimpiadă, dar lumea mă strigă astfel”.

Fotbal servise de mic pe pâine. Ăl bătrân al lui, don Elias, respirase în fluier pe 15 august 1948, dată la care se consemnase prima partidă oficială de fotbal profesionist din Columbia. De asemenea, fusese întâiul cavaler FIFA din istă ţară. Ăsta micu’, Marco, începuse la Sporting de Barranquilla, oraşul Shakirei. Trecuse la Independiente Medellin, devenind campion în 1955. Cum alerga el pe la America de Cali numai ce naţionala se califică, în premieră, la un campionat mondial de fotbal, Chile 1962. Cu tot cu el.

3-0, 4-1, 4-4 cu URSS
În jocul de debut, Marco şi băieţii pierd cu 2-1 contra Uruguayului. „Atunci ne-am zis că plecăm acasă fără nimic în traistă. Uruguayul avea două titluri, URSS reprezenta o forţă, iar Iugoslavia spulbera tot”, îşi aducea aminte.

3 iunie 1962. Columbia dă piept cu sovieticii. În poarta lor e marele Lev Iaşin, uriaşul „Păianjen Negru”. Îl au şi pe Igor Netto, un jucător fin, inteligent. Până când sud-americanii îşi dau seama la ce poartă trebuie să atace, ruşii au 3-0 în minutul 11. „Am crezut că o să ne dea zece. Aceros a redus din diferenţă, dar unul de la ei a făcut 4-1”, zice Coll.

Apoi vine faza sa. Să ne aşezăm niţeluş. Pe 2 octombrie 1924, într-o partidă amicală Uruguay-Argentina, Cesareo Onzari, din patria tangoului, marchează direct din corner. Pac! Pentru că trupa celestă este proaspăt campioană olimpică, după 3-0 cu Elveţia, la Paris, presa din Buenos Aires, ironică, notează că „I-am bătut cu un gol olimpic”. Aşa avea să-i rămână numele!

Cum omori un păianjen
E minutul 68 al meciului URSS – Columbia, 4-1. Corner. Coll aşază mingea, se pregăteşte să execute. Nu-şi ia elan mare, însă face doi-trei paşi. Loveşte obiectul. Ostrovski îi ţine bara lui Iaşin, dar, când balonul ajunge în dreptul său, crede că-i prea moale, se dă deoparte, convins că portarul va rezolva cazul. Acum, privind faza, cei născuţi în vremea fotbalului în viteză vor râde. „Nici eu n-am putut crede. Îl învinsesem pe cel mai bun portar din lume cu un gol olimpic, direct din corner!”. Columbienii prind aripi, se termină egal. 4-4, primul punct din istorie, la prima participare. „Omorul” cu Iugoslavia, 0-5, parcă nici nu mai contează…

„După ce am ajuns acasă, mi-am dat seama de ceea ce făcusem”, povestea, în 2016, Coll. Marcase ceea ce avea să fie unicul gol „olimpic” din istoria Campionatelor Mondiale. „În primele zile îmi era ruşine, credeam că lumea mă strigă «El Olimpico», aşa, în băşcălie, dar cineva m-a trezit, mi-a spus că e munca mea, golul meu şi că trebuie să mă bucur”.

A continuat cu fotbalul multă vreme. Avea vreo 36 de ani când încă mai obosea mingea pe la Junior de Barranquilla. După ce s-a retras, a povestit de un infinit de ori cum a învins el „Păianjenul” direct de la unghiul drept.

În primăvara acestui an a acuzat probleme respiratorii. Grave. În mai se simţea rău. S-a stins pe 5 iunie, la 81 de ani. A lăsat un gol imens.

* Sursa: El Pais

Comentarii (4)Adaugă comentariu

eugen (6 comentarii)  •  15 iulie 2017, 14:27

Frumos, Oprisane !!!!

marian0904 (43 comentarii)  •  15 iulie 2017, 19:27

Iashin a luat-o rau de tot (4 boabe) de la Columbia. Mergea de un articol pt toata echipa Columbiei, dar si de-o poza. Sanatate!

Valeriu (13 comentarii)  •  16 iulie 2017, 11:21

Frumos, Catalin! Felicitari pentru aceasta bijuterie de articol!

ovidiu_3003 (64 comentarii)  •  16 iulie 2017, 12:35

mie nu mi a lasat niciun gol ...asa cum nu l cunosc eu pe columbian ...nici columbienii nu l cunosc pe Strambeanu ...care intradevar mi a lasat un mare gol cand a murit ...