Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Cum a devenit din om Superman

„Christopher, dacă batem acum palma, eşti de acord să porţi pe sub costum un altul, unul plin de muşchi?”. „Nu!”, vine răspunsul. „Ei, drăcie, am văzut 200 de actori, am tras de toate vedetele de pe lume şi când ziceam […]

...

Surâsul de schi din Valea Plângerii

Dâmboviţa nu era fată rea, dar, când veneau ploile cele mari, dădea pe-afară. Umfla mahalaua dintre dealul lui Şerban Vodă şi Cărămidarii de Jos, de unde se iţise în viaţă Romica Puceanu, regina muzicii lăutăreşti, şi-acolo, în Grădina Bellului, năştea […]

...

Tată, să nu râdeți de mine!

Ultima oară când m-am uitat la un meci de fotbal cu o echipă românească a fost prin 2006. Atunci alergau pe teren doi băietani, unu’ pe la 25 de ani, Joaquin, la niște spanioli, și altul de vreo 22, la […]

...

Viaţa de după clic

Făcea ceea ce făcuse de mii de ori: prăjina rezemată pe umărul drept, scuturarea talcului din palmă, concentrarea. Pe tânărul din stânga nu-l sesizase. Înainte să-şi facă paşii, omul declanşase. Clic, clic, clic! Ea-şi văzuse de săritură, el, de poză. […]

...

Prima oară şi ultima dată

Îşi amintea, perfect, când „descălecase” într-o sală de sport. O măsuraseră, o cântăriseră. 156 cm şi 40 de kilograme. „Da, nu e greşit nimic, practic eram precum un curcan, niţeluş mai gras”, glumea în 2010. „Cu tot respectul, sunteţi primul […]

...

Coll, ne-ai lăsat un mare gol

Marco, fotbalistul columbian, n-a participat, niciodată, la o Olimpiadă. Cu toate acestea a marcat unica reuşită olimpică de la un campionat mondial, după ce l-a învins pe cel mai mare portar din lume

Permalink to Coll, ne-ai lăsat un mare gol
sâmbătă, 15 iulie 2017, 10:14

„Pruncilor, jumătate dintre noi tremură, atunci, de ruşine că ne bătuse Uruguayul. Cealaltă jumătate, că aveam meci cu ruşii, care demolau totul. Iar ultima jumătate, că trebuia să adunăm şi noi, totuşi măcar un punct la un Campionat Mondial, nu?”. Bunicul de vorbeşte se ţine numai de poante, aşa, la 80 de ani.
Marco Tulio Coll se intitulează, dar lumea fotbalului îl ştie de „El Olimpico”. „Tată, nu e tare asta? N-am fost în a mea viaţă la nicio Olimpiadă, dar lumea mă strigă astfel”.

Fotbal servise de mic pe pâine. Ăl bătrân al lui, don Elias, respirase în fluier pe 15 august 1948, dată la care se consemnase prima partidă oficială de fotbal profesionist din Columbia. De asemenea, fusese întâiul cavaler FIFA din istă ţară. Ăsta micu’, Marco, începuse la Sporting de Barranquilla, oraşul Shakirei. Trecuse la Independiente Medellin, devenind campion în 1955. Cum alerga el pe la America de Cali numai ce naţionala se califică, în premieră, la un campionat mondial de fotbal, Chile 1962. Cu tot cu el.

3-0, 4-1, 4-4 cu URSS
În jocul de debut, Marco şi băieţii pierd cu 2-1 contra Uruguayului. „Atunci ne-am zis că plecăm acasă fără nimic în traistă. Uruguayul avea două titluri, URSS reprezenta o forţă, iar Iugoslavia spulbera tot”, îşi aducea aminte.

3 iunie 1962. Columbia dă piept cu sovieticii. În poarta lor e marele Lev Iaşin, uriaşul „Păianjen Negru”. Îl au şi pe Igor Netto, un jucător fin, inteligent. Până când sud-americanii îşi dau seama la ce poartă trebuie să atace, ruşii au 3-0 în minutul 11. „Am crezut că o să ne dea zece. Aceros a redus din diferenţă, dar unul de la ei a făcut 4-1”, zice Coll.

Apoi vine faza sa. Să ne aşezăm niţeluş. Pe 2 octombrie 1924, într-o partidă amicală Uruguay-Argentina, Cesareo Onzari, din patria tangoului, marchează direct din corner. Pac! Pentru că trupa celestă este proaspăt campioană olimpică, după 3-0 cu Elveţia, la Paris, presa din Buenos Aires, ironică, notează că „I-am bătut cu un gol olimpic”. Aşa avea să-i rămână numele!

Cum omori un păianjen
E minutul 68 al meciului URSS – Columbia, 4-1. Corner. Coll aşază mingea, se pregăteşte să execute. Nu-şi ia elan mare, însă face doi-trei paşi. Loveşte obiectul. Ostrovski îi ţine bara lui Iaşin, dar, când balonul ajunge în dreptul său, crede că-i prea moale, se dă deoparte, convins că portarul va rezolva cazul. Acum, privind faza, cei născuţi în vremea fotbalului în viteză vor râde. „Nici eu n-am putut crede. Îl învinsesem pe cel mai bun portar din lume cu un gol olimpic, direct din corner!”. Columbienii prind aripi, se termină egal. 4-4, primul punct din istorie, la prima participare. „Omorul” cu Iugoslavia, 0-5, parcă nici nu mai contează…

„După ce am ajuns acasă, mi-am dat seama de ceea ce făcusem”, povestea, în 2016, Coll. Marcase ceea ce avea să fie unicul gol „olimpic” din istoria Campionatelor Mondiale. „În primele zile îmi era ruşine, credeam că lumea mă strigă «El Olimpico», aşa, în băşcălie, dar cineva m-a trezit, mi-a spus că e munca mea, golul meu şi că trebuie să mă bucur”.

A continuat cu fotbalul multă vreme. Avea vreo 36 de ani când încă mai obosea mingea pe la Junior de Barranquilla. După ce s-a retras, a povestit de un infinit de ori cum a învins el „Păianjenul” direct de la unghiul drept.

În primăvara acestui an a acuzat probleme respiratorii. Grave. În mai se simţea rău. S-a stins pe 5 iunie, la 81 de ani. A lăsat un gol imens.

* Sursa: El Pais

Comentarii (4)Adaugă comentariu

eugen (7 comentarii)  •  15 iulie 2017, 14:27

Frumos, Oprisane !!!!

marian0904 (51 comentarii)  •  15 iulie 2017, 19:27

Iashin a luat-o rau de tot (4 boabe) de la Columbia. Mergea de un articol pt toata echipa Columbiei, dar si de-o poza. Sanatate!

Valeriu (18 comentarii)  •  16 iulie 2017, 11:21

Frumos, Catalin! Felicitari pentru aceasta bijuterie de articol!

ovidiu_3003 (93 comentarii)  •  16 iulie 2017, 12:35

mie nu mi a lasat niciun gol ...asa cum nu l cunosc eu pe columbian ...nici columbienii nu l cunosc pe Strambeanu ...care intradevar mi a lasat un mare gol cand a murit ...

Comentează