Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
PR sud-nord, DR nord-sud

Sunt şase la număr, în acea primăvară călduroasă şi umedă din ’88. La cum sunt costumaţi, cu cizme înalte, cu căşti, şi la aparatele pe care le cară în spate, ai spune că sunt Căpitanul Nemo, Pierre Aronnax şi ceilalţi […]

...

Madame Blondel, prima de două ori

În sala cea mare a „Grand Hotel du Boulevard”, prima clădire de acest fel ce a avut trasă apă curentă în Bucureşti, vorbeşte prinţul George-Valentin Bibescu. E 5 aprilie 1904 şi cei 25 de domni fondează „Automobil Club Regal”, cea […]

...

„Ţi-o aşeza, perfect, pe creştet. Apoi ţi-l împrumuta pe Nichita!”

Ianuarie 2018. Afară-i iarnă, dar în anticariatul clujean e cald. Dreapta tânărului extrage din raft un Dumas-tatăl, „După 20 de ani”, capodopera. Dă să-şi reamintească isprăvile lui D’Artagnan, Porthos, Athos şi Aramis, când un A4 împăturit şi îngălbenit de vreme […]

...

„Când ne tac picioarele, morţi suntem!”

„Mike, e gata! Auzi? S-a terminat! Nu te mai poţi da jos din pat. Dimineaţa, Niamh îţi adună picioarele şi ţi le regrupează. Coloana vertebrală, acele T1 şi T6 sunt paradite iremediabil. Genunchiul la stângul a decedat de ceva vreme, […]

...

Cei crescuţi în sunet de antiaeriană

„De fiecare dată când mama vorbea, la telefon, acasă, plângea. De fiecare dată! Nu pricepeam nimic. Locul ăsta, «acasă»», nu trebuia să fie ceva frumos? Îi vedeam ochii, o întrebam ce are. Se ştergea, prindea a râde. Mereu mă păcălea […]

...

Coll, ne-ai lăsat un mare gol

Marco, fotbalistul columbian, n-a participat, niciodată, la o Olimpiadă. Cu toate acestea a marcat unica reuşită olimpică de la un campionat mondial, după ce l-a învins pe cel mai mare portar din lume

Permalink to Coll, ne-ai lăsat un mare gol
sâmbătă, 15 iulie 2017, 10:14

„Pruncilor, jumătate dintre noi tremură, atunci, de ruşine că ne bătuse Uruguayul. Cealaltă jumătate, că aveam meci cu ruşii, care demolau totul. Iar ultima jumătate, că trebuia să adunăm şi noi, totuşi măcar un punct la un Campionat Mondial, nu?”. Bunicul de vorbeşte se ţine numai de poante, aşa, la 80 de ani.
Marco Tulio Coll se intitulează, dar lumea fotbalului îl ştie de „El Olimpico”. „Tată, nu e tare asta? N-am fost în a mea viaţă la nicio Olimpiadă, dar lumea mă strigă astfel”.

Fotbal servise de mic pe pâine. Ăl bătrân al lui, don Elias, respirase în fluier pe 15 august 1948, dată la care se consemnase prima partidă oficială de fotbal profesionist din Columbia. De asemenea, fusese întâiul cavaler FIFA din istă ţară. Ăsta micu’, Marco, începuse la Sporting de Barranquilla, oraşul Shakirei. Trecuse la Independiente Medellin, devenind campion în 1955. Cum alerga el pe la America de Cali numai ce naţionala se califică, în premieră, la un campionat mondial de fotbal, Chile 1962. Cu tot cu el.

3-0, 4-1, 4-4 cu URSS
În jocul de debut, Marco şi băieţii pierd cu 2-1 contra Uruguayului. „Atunci ne-am zis că plecăm acasă fără nimic în traistă. Uruguayul avea două titluri, URSS reprezenta o forţă, iar Iugoslavia spulbera tot”, îşi aducea aminte.

3 iunie 1962. Columbia dă piept cu sovieticii. În poarta lor e marele Lev Iaşin, uriaşul „Păianjen Negru”. Îl au şi pe Igor Netto, un jucător fin, inteligent. Până când sud-americanii îşi dau seama la ce poartă trebuie să atace, ruşii au 3-0 în minutul 11. „Am crezut că o să ne dea zece. Aceros a redus din diferenţă, dar unul de la ei a făcut 4-1”, zice Coll.

Apoi vine faza sa. Să ne aşezăm niţeluş. Pe 2 octombrie 1924, într-o partidă amicală Uruguay-Argentina, Cesareo Onzari, din patria tangoului, marchează direct din corner. Pac! Pentru că trupa celestă este proaspăt campioană olimpică, după 3-0 cu Elveţia, la Paris, presa din Buenos Aires, ironică, notează că „I-am bătut cu un gol olimpic”. Aşa avea să-i rămână numele!

Cum omori un păianjen
E minutul 68 al meciului URSS – Columbia, 4-1. Corner. Coll aşază mingea, se pregăteşte să execute. Nu-şi ia elan mare, însă face doi-trei paşi. Loveşte obiectul. Ostrovski îi ţine bara lui Iaşin, dar, când balonul ajunge în dreptul său, crede că-i prea moale, se dă deoparte, convins că portarul va rezolva cazul. Acum, privind faza, cei născuţi în vremea fotbalului în viteză vor râde. „Nici eu n-am putut crede. Îl învinsesem pe cel mai bun portar din lume cu un gol olimpic, direct din corner!”. Columbienii prind aripi, se termină egal. 4-4, primul punct din istorie, la prima participare. „Omorul” cu Iugoslavia, 0-5, parcă nici nu mai contează…

„După ce am ajuns acasă, mi-am dat seama de ceea ce făcusem”, povestea, în 2016, Coll. Marcase ceea ce avea să fie unicul gol „olimpic” din istoria Campionatelor Mondiale. „În primele zile îmi era ruşine, credeam că lumea mă strigă «El Olimpico», aşa, în băşcălie, dar cineva m-a trezit, mi-a spus că e munca mea, golul meu şi că trebuie să mă bucur”.

A continuat cu fotbalul multă vreme. Avea vreo 36 de ani când încă mai obosea mingea pe la Junior de Barranquilla. După ce s-a retras, a povestit de un infinit de ori cum a învins el „Păianjenul” direct de la unghiul drept.

În primăvara acestui an a acuzat probleme respiratorii. Grave. În mai se simţea rău. S-a stins pe 5 iunie, la 81 de ani. A lăsat un gol imens.

* Sursa: El Pais

Comentarii (4)Adaugă comentariu

eugen (7 comentarii)  •  15 iulie 2017, 14:27

Frumos, Oprisane !!!!

marian0904 (53 comentarii)  •  15 iulie 2017, 19:27

Iashin a luat-o rau de tot (4 boabe) de la Columbia. Mergea de un articol pt toata echipa Columbiei, dar si de-o poza. Sanatate!

Valeriu (18 comentarii)  •  16 iulie 2017, 11:21

Frumos, Catalin! Felicitari pentru aceasta bijuterie de articol!

ovidiu_3003 (103 comentarii)  •  16 iulie 2017, 12:35

mie nu mi a lasat niciun gol ...asa cum nu l cunosc eu pe columbian ...nici columbienii nu l cunosc pe Strambeanu ...care intradevar mi a lasat un mare gol cand a murit ...

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord