Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Sportivul cu trei picioare. Scuze, cu patru!

Francesco ”Frank” Lentini s-a născut cu un frate geamăn pe care l-a absorbit! A devenit faimos prin prisma înfăţişării sale, a ţinut afişele celor mai importante circuri şi a jucat fotbal ca nimeni altul

Permalink to Sportivul cu trei picioare. Scuze, cu patru!
sâmbătă, 8 iulie 2017, 10:30

În seara în care micuţul Francesco veni pe lume, apele ieşiră din matcă, cele mai rele jivine amuţiră, iar Luna fu muşcată de vârcolaci. Cel puţin aşa susţineau babele din Rosolini, Sicilia, atunci, pe 18 mai 1881. Tot ele comentau că Natale se iubise cu Giovanna când nu trebuise, altfel nu-şi puteau explica arătarea: micuţul se născuse normal dar de el, ataşat, mai avea un frate geamăn, pe care-l absorbise! Preotul făcuse slujbe, mătuşile dăduseră-n bobi, de deochi, Apocalipsa urma să vină cât de curând.

Medicii rezolvară cazul: Francesco purta, la baza coloanei vertebrale, un alt corp. De fapt, un set rudimentar de organe genitale de sex masculin şi un picior, de dimensiuni normale, la care era prevăzut un altul, mai mic, în dreptul genunchiului. Plus 16 degete.

Părinţii nu l-au vrut. Mătuşa, da!
Familia l-a dat la coş, a zvârlit monstrul la gunoi. 11 copii, toţi normali, Francesco n-avea ce căuta printre ei. O singură mătuşă, Peppina Casto, a cutezat să-i înfunte: a luat omuleţul şi l-a dus la un orfelitat pentru cei cu probleme. Aici, Francesco a zărit orbi, surzi, ori „pici” ce nu puteau merge. A fost momentul în care a apreciat, enorm, viaţa. Locul acela îngrozitor l-a motivat incredibil. Prinse a sări coarda, a alerga, a merge pe bicicletă şi chiar a patina. Dar, la opt ani, cel mai mult îi plăcea să joace mingea!

28 iunie 1898 l-a găsit în portul Liverpool-ului, cu bilet pentru Boston. Deşi fraged, ura Italia, locul unde fusese proscris.

America, ţara tuturor posibilităţilor, l-a primit cu braţele deschise. Impresarii de circ s-au îngrămădit: un copil cu trei picioare funcţionale, ba chiar cu patru, care vorbea, cânta şi alerga, era o adevărată mină de aur. „Ringling Brothers” l-a angajat imediat. A trecut, apoi, la „Barnum”, Everestul circului. Aici a explodat. Vorbea patru limbi străine, avea un excelent simţ al umorului. Dar piesa de bază era football-ul. Cel de pe „Bătrânul Continent”. ÎI făcuseră un fel de poartă mică, cu o minge încercau să-I dea gol. Suia două dintre membre pe braţele de fier, respingea cu al treilea. Cortul era în delir, dolarii se adunau reprezentaţie de reprezentaţie. În 1907 s-a căsătorit cu Theresa, mai mică cu vreo trei ani. Sportul acela născocit de către englezi trecuse, binişor, Atlanticul. L-au scos la înaintare. La propriu! Avea o echipă de pitici pe care-o dribla. Ţinea afişe. Italienii îl strigau „Frank Tregambe”, americanii îl cunoşteau drept „Three Legged Football Man”.

77 de ani, patru urmaşi
L-au făcut cetăţean yankeu, Theressa i-a dăruit patru copii. Stau mărturie vorbele lui Dick Lasher, coleg cu Frank Lentini Jr. „Prin 1931, toamna, am mers la Brimfield, aproape de locul în care trăia familia Lentini. Am început să jucăm fotbal, când, la un moment dat, a apărut şi seniorul. Se mişca incredibil. Ţin minte că a bătut o lovitură liberă, cu piciorul din mijloc. Magistral! În plus, ne-a învins la rezistenţă: a alergat aproape o oră!”.

Înainte de toate, Frank era un profesionist. Îşi pregătea la perfecţiune numerele. Colegii de trupă-l strigau „Regele”.

S-a stins la 77 de ani, în Jacksonville, Florida, unde se stabilise. Lumea mai văzuse oamenii cu trei ori patru picioare, dar „Cartea Recordurilor” îl reţine pe Francesco „Frank” A. Lentini drept cel mai longeviv din istorie.
În Italia nu s-a mai întors niciodată. A, ba da, anul trecut, când pe 22 septembrie, data morţii sale, rudele şi toţi cei care au auzit despre el s-au reunit la Rosolini.

Sursa: ragusanews

Comentarii (2)Adaugă comentariu

tudor (4 comentarii)  •  12 iulie 2017, 14:19

Doua mici corectari : s-a nascut in 1884 si a murit la 82 de ani. In rest, superb, ca de obicei.

Doru (34 comentarii)  •  14 iulie 2017, 22:06

Salut.Mersi.

Comentează