Ultimul care l-a altoit pe primul

În 1996, bulgarul Serafim Todorov îl învingea pe Floyd Mayweather la Olimpiada de la Atlanta. Succesul se transforma într-o dramă ce ţine de 21 de ani

„Doamne, Serafime, cât de prost ai fost!” Vuf, vuf, zicând asta, taie aerul, cu pumnii, de câteva ori, cum făcea pe vremuri în ring şi vorbeşte ca pentru sine. E-n spatele unui bloc roz, plin cu oameni gri, din Pazardjik, Bulgaria. De sus, de la primul cat, din umbra unor grilaje vopsite-n alb, nevasta suspină. „Iar au venit ziariştii, iar le arată cum putea el deveni mare”. Omul, pe la un 50 de ani, cu urechi mari şi sprâncene imense, îşi trage sufletul pe scările ce duc spre ghena de gunoi.

21 de ani au trecut de atunci, dar tot nu poate uita.

Copt, matur, căzuse, în „sferturi”, în 1992, la Barcelona, aşa că Olimpiada de la Atlanta era pista lui de decolare. Boxer. Serafim Todorov. Maiou de culoare roşie. Un ucrainean, 11-4, apoi Robbie Peden, australian, 20-8, un german şi, hop!, un băiat tinerel, pe la vreo două decenii de viaţă. American. Floyd Mayweather Jr. Nişte pantaloni plini de stele. A mers cu el mănuşă lângă mănuşă, până la final. Atât de strâns încât, iniţial, arbitrul a arătat că yankeul a învins. Dar el, el, Serafim Todorov, el o făcuse: 10-9!

Emil şi impresarii
Dacă ar putea, ar strânge totul într-o singură frază. „Imediat după meci, la controlul antidoping. Aşteptam, când Emil Jetcev a apărut cu nişte tipi traşi la costum. Mulţi, vreo 10. Toţi de prin partea locului. Promotori. Nu vorbeam engleza, nu vorbeau bulgara. Emil ciripea două cuvinte în germană, două în rusă, era un fel de Turnul Babel deasupra capului meu şi aşa năucit. Mi-au zis să las amatorismul, să trec la profesionişti. Scurt! La naiba, aveau deja un contract numai bun de semnat, scoseseră un stilou dintr-ăla de valoare mare. Nu ştiam pe ce lume mă aflu. Nu rămân aici, ce să fac eu aici? Mă întorc în Bulgaria! America, not America”, a urlat. Venea finala olimpică a categoriei „pană”, federaţia bulgară îi promisese Universul, şmecherii ăştia traşi la costume apăreau exact acum, înaintea celui mai frumos vis al său? I-a gonit, i-a dat afară pe uşă. Jetcev i-a zis doar atât. „Serafime, am făcut multe pentru tine, o să regreţi amarnic!”

Box thailandez
În ultimul act s-a găsit cu un thailandez, unu’ Somluck Kamsing. Asiaticul l-a curentat, 8-5, la revedere „aur”! După joc, a auzit că Jetcev aranjase ca el să iasă victorios cu Mayweather, dar să piardă cu cel ce avea să cucerească titlul. Emil era bulgar, şef prin comitete şi comiţii, om cu o influenţă uriaşă. Pierduse ceva mălai din cauza lui Todorov, le promisese promotorilor că-l face pe Serafim să treacă la profi. Nu putuse, ăia se uitaseră urât, venise cu răzbunarea…

„Sarafa” a plâns mult în noaptea aceea. Nici el nu ştia de ce. Când a revenit în Bulgaria, s-a dus glonţ la federaţie. „Să vedem ce facem cu promisiunile alea”…”Ce promisiuni, tată? Lovelele veneau doar la titlul olimpic! Hai, umblă sănătos!” N-a disperat. Un impresar turc a sărit cu 1.000.000 de dolari. Trebuia să lupte, la Mondialele de amatori din 1997 pentru Semilună. Forul de peste Dunăre s-a opus. Emil Jetcev era în tot şi în toate!

Încăpăţânat, a zis că poate şi singur! A trecut la profesionişti, câteva lupte între 1998 – 2003. Atât cât să poată trăi. S-a retras la Pazardjik. Apartament primit de pomană. Soţie şi doi copii. Declin, viaţă grea, fabrică, şofer.

Atunci, pe 2 august 1996, procuratorii au ieşit nervoşi din vestiarul A şi au intrat în B. Au semnat cu tipul de acolo. E cel care acum se duce la casele de pariuri cu o traistă şi mizează, cash, 10.000.000 $ pe Denver Broncos.

Lui Serafim Todorov i-au tatuat pe suflet asta: „Ultimul boxer care l-a învins pe Mayweather!”. Aşa, şi? La ce-i foloseşte?

Când vrea să se simtă barosan, se duce până la ieşirea din târg. Acolo scrie: „Pazardjik, oraş înfrăţit cu Weat Bend, SUA”. E singura lui legătură cu lumea în care ar fi putut fi.
Sursa: Marca