Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ce mai e suta în ziua de azi?

E 8:00 şi deja e agitat. Aşa, de dezmorţire, urcă şi coboară scările, preţ de două etaje. Casă frumoasă, de piatră, în Sant’Ippolito, „Raiul cioplitorilor”, Italia. „Hai să ne tutuim, pentru că ăsta e avantajul treningului. Cu el pe tine […]

...

Cealaltă Olimpiadă

Tipul care şade la pupitru drege niţeluş glasul, îşi tuşinează buzele de marginea unui pahar plin cu apă, cere puţintică linişte, apoi zice: „Dragii mei domni, în urma celor discutate aici trag concluziunea că am acordul dumneavoastră pentru a purcede […]

...

101 de la 222

John Heisman, antrenorul celor de la Georgia Tech, fierbe. „Noi ne-am chinuit să avem o ligă, să dezvoltăm fotbalul, să creştem aceşti copii, iar ei vin să spună că nu pot aduna o amărâtă de echipă şi că le e […]

...

Au ridicat ştacheta. Nu şi glasul!

A mai făcut asta de zeci, poate de sute de ori. Conferinţă de presă. S-a aşezat în umbra microfoanelor, a zâmbit pentru camerele de luat vederi, a explicat ce şi cum. De data asta, situaţia se prezenta puţin altfel. Pentru […]

...

Albul, cel de-al treilea negru

Imaginea – trasă de John Dominis, un faimos fotograf american – e inclusă de „Time” între cele mai de impact 100 de poze din istorie! Doi atleţi de culoare – Tommie Smith şi John Carlos – urcă pe podium, la […]

...

Ben Hur, o echipă de film

În 1940, în Argentina se naşte o grupare sportivă cu unul dintre cele mai interesante nume din toate timpurile. Povestea? Cu o seară înainte, fondatorii văzuseră isprăvile legendarului personaj al lui Lew Wallace

Permalink to Ben Hur, o echipă de film
sâmbătă, 22 aprilie 2017, 10:09

Atunci, la mijlocul lui 1940, Rafaela e un târg ce tinde să devină oraş. Undeva în Santa Fe, Argentina, fondat de un băiat pe nume Guillermo Lehmann. Ar fi fost uitat de lume dacă, într-o zi, un matematician aiurit nu ar fi apărut pentru a spune că locul e antipodul perfect pentru Wuhu, o localitate din China. „Anti cine?”, se întrebaseră cele 23.500 de suflete. Adică o aşezare diametral opusă pe suprafaţa Pământului. Profesorul glumise şi le explicase că dacă iau un burghiu şi străpung cu el mai abitir solul, trec prin farfuria plină cu orez a unui ochi-oblic.

Acolo, la început de iunie, nişte muşterii se răcoresc cu o apă, la o masă din barul „La Gloria”. Ideolindo Garrapa şi Salvador Pasini se intitulează ei. Primul zice că plictiseala e mare, că trebuie să facă ceva: „Uite, un club de dans, de exemplu. Învăţăm oamenii să facă nişte paşi”. Pasini nu-l ascultă. „Garra, vreau ceva mai de soi, ceva mai cu pompă. De exemplu, un club social şi sportiv. Cu secţii multe, dar cea mai importantă să fie cea de fotbal!”.

Club Sportivo Ben Hur
Pesce e prietenul lor. Acasă la el se ţin reuniunile. E 17 iunie 1940 când cei trei, ajutaţi de nişte „amigos”, decid să pună bazele grupării. „Bun”, spune Pasini. Se trece la alegerea numelui. „Primele două cuvinte sunt Club Sportivo”. Apoi? Aici începe zarva. „Club Sportivo Barracas”, vine prima idee, dar cade repede. „Club Sportivo Rafaela” e banal. „Dar Club Sportivo Ben Hur, cum ar suna?”. Se face linişte. A vorbit Pesce, „profesorul”. Dă să se explice. Cu o seară în urmă a fost la film. Rula „Ben Hur”. O peliculă mută, din 1925, nu cea cu faimosul Charlton Heston. „Primele cadre cu Ben Hur, eroul, apar prin 1907. Sunt doar 15 minute.

Imaginile de acum sunt cu Ramon Navarro, actorul jumătate mexican, jumătate american. După ce a murit Rudolph Valentino, sex-simbolul de la Hollywood, Ramon i-a luat locul”, spune Pesce. Nici nu-l mai aud când adaugă că-n peliculă e şi Joan Crawford, viitoarea faimoasă actriţă, ori Douglas Fairbanks, fondatorul „United Artist” şi prima gazdă a Premiilor „Oscar”, ori Mary Pickford, cea botezată „America’s Sweetheart”. Gata, povestea i-a captivat, gruparea din Rafaela se va numi „Club Sportivo Ben Hur”, întâia suflare atletică ce va purta numele unui faimos personaj de film.

Sărbătoare cu imagini la centrul terenului
Anii trec. „Ben Hur” creşte. Aerobic, şah, nataţie, baschet, hochei. Propriul stadion apare în 1974. Mic, dar cochet. La fotbal, prinde două sezoane în „B nacional”. Apoi, în 2005, „bomba”: cu doi americani în lot, „Club Sportivo” cucereşte Liga Nacional de Basquet! „Profeţia” lui Pasini se adeverise: ceva mai puternic decât un simplu nume, de care lumea să-şi aducă aminte.

La 75 de ani, clubul a avut, probabil, cea mai tare festivitate de aniversare din Univers. Invitaţii au fost rugaţi să vină la costum şi rochii de seară. S-a mâncat somon, s-a băut şampanie. Apoi, de la 21:30, acolo, în mijlocul arenei „Parque Barrio Illolay” s-a vizionat. „Ben Hur”, capodopera din 1959, subtitrată în spaniolă. 4.000 de suflete n-au respirat până după miez de noapte pentru a-l vedea pe Heston răzbunându-se pe Messala. „N-am găsit filmul din 1925, dar sper că nu vă deranjează 11 Premii Oscar”, a glumit preşedintele clubului născut dintr-un celuloid.

Între timp, a apărut şi al patrulea „Ben Hur”. Pe ecrane. Pe gazon, e unul singur.

* Sursa: clubbenhur.com.ar

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Addy (12 comentarii)  •  22 aprilie 2017, 12:03

Frumos

Ereb (1 comentarii)  •  22 aprilie 2017, 13:21

Fostbalul argentinian are o multime de povesti frumoase.

Cosu (2 comentarii)  •  22 aprilie 2017, 15:15

***

Diaconu (1 comentarii)  •  22 aprilie 2017, 15:53

Pana sa citesc articolul Huracan mi se parea cel mai interesant!