Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Cum a devenit din om Superman

„Christopher, dacă batem acum palma, eşti de acord să porţi pe sub costum un altul, unul plin de muşchi?”. „Nu!”, vine răspunsul. „Ei, drăcie, am văzut 200 de actori, am tras de toate vedetele de pe lume şi când ziceam […]

...

Surâsul de schi din Valea Plângerii

Dâmboviţa nu era fată rea, dar, când veneau ploile cele mari, dădea pe-afară. Umfla mahalaua dintre dealul lui Şerban Vodă şi Cărămidarii de Jos, de unde se iţise în viaţă Romica Puceanu, regina muzicii lăutăreşti, şi-acolo, în Grădina Bellului, năştea […]

...

Tată, să nu râdeți de mine!

Ultima oară când m-am uitat la un meci de fotbal cu o echipă românească a fost prin 2006. Atunci alergau pe teren doi băietani, unu’ pe la 25 de ani, Joaquin, la niște spanioli, și altul de vreo 22, la […]

...

Viaţa de după clic

Făcea ceea ce făcuse de mii de ori: prăjina rezemată pe umărul drept, scuturarea talcului din palmă, concentrarea. Pe tânărul din stânga nu-l sesizase. Înainte să-şi facă paşii, omul declanşase. Clic, clic, clic! Ea-şi văzuse de săritură, el, de poză. […]

...

Prima oară şi ultima dată

Îşi amintea, perfect, când „descălecase” într-o sală de sport. O măsuraseră, o cântăriseră. 156 cm şi 40 de kilograme. „Da, nu e greşit nimic, practic eram precum un curcan, niţeluş mai gras”, glumea în 2010. „Cu tot respectul, sunteţi primul […]

...

Ben Hur, o echipă de film

În 1940, în Argentina se naşte o grupare sportivă cu unul dintre cele mai interesante nume din toate timpurile. Povestea? Cu o seară înainte, fondatorii văzuseră isprăvile legendarului personaj al lui Lew Wallace

Permalink to Ben Hur, o echipă de film
sâmbătă, 22 aprilie 2017, 10:09

Atunci, la mijlocul lui 1940, Rafaela e un târg ce tinde să devină oraş. Undeva în Santa Fe, Argentina, fondat de un băiat pe nume Guillermo Lehmann. Ar fi fost uitat de lume dacă, într-o zi, un matematician aiurit nu ar fi apărut pentru a spune că locul e antipodul perfect pentru Wuhu, o localitate din China. „Anti cine?”, se întrebaseră cele 23.500 de suflete. Adică o aşezare diametral opusă pe suprafaţa Pământului. Profesorul glumise şi le explicase că dacă iau un burghiu şi străpung cu el mai abitir solul, trec prin farfuria plină cu orez a unui ochi-oblic.

Acolo, la început de iunie, nişte muşterii se răcoresc cu o apă, la o masă din barul „La Gloria”. Ideolindo Garrapa şi Salvador Pasini se intitulează ei. Primul zice că plictiseala e mare, că trebuie să facă ceva: „Uite, un club de dans, de exemplu. Învăţăm oamenii să facă nişte paşi”. Pasini nu-l ascultă. „Garra, vreau ceva mai de soi, ceva mai cu pompă. De exemplu, un club social şi sportiv. Cu secţii multe, dar cea mai importantă să fie cea de fotbal!”.

Club Sportivo Ben Hur
Pesce e prietenul lor. Acasă la el se ţin reuniunile. E 17 iunie 1940 când cei trei, ajutaţi de nişte „amigos”, decid să pună bazele grupării. „Bun”, spune Pasini. Se trece la alegerea numelui. „Primele două cuvinte sunt Club Sportivo”. Apoi? Aici începe zarva. „Club Sportivo Barracas”, vine prima idee, dar cade repede. „Club Sportivo Rafaela” e banal. „Dar Club Sportivo Ben Hur, cum ar suna?”. Se face linişte. A vorbit Pesce, „profesorul”. Dă să se explice. Cu o seară în urmă a fost la film. Rula „Ben Hur”. O peliculă mută, din 1925, nu cea cu faimosul Charlton Heston. „Primele cadre cu Ben Hur, eroul, apar prin 1907. Sunt doar 15 minute.

Imaginile de acum sunt cu Ramon Navarro, actorul jumătate mexican, jumătate american. După ce a murit Rudolph Valentino, sex-simbolul de la Hollywood, Ramon i-a luat locul”, spune Pesce. Nici nu-l mai aud când adaugă că-n peliculă e şi Joan Crawford, viitoarea faimoasă actriţă, ori Douglas Fairbanks, fondatorul „United Artist” şi prima gazdă a Premiilor „Oscar”, ori Mary Pickford, cea botezată „America’s Sweetheart”. Gata, povestea i-a captivat, gruparea din Rafaela se va numi „Club Sportivo Ben Hur”, întâia suflare atletică ce va purta numele unui faimos personaj de film.

Sărbătoare cu imagini la centrul terenului
Anii trec. „Ben Hur” creşte. Aerobic, şah, nataţie, baschet, hochei. Propriul stadion apare în 1974. Mic, dar cochet. La fotbal, prinde două sezoane în „B nacional”. Apoi, în 2005, „bomba”: cu doi americani în lot, „Club Sportivo” cucereşte Liga Nacional de Basquet! „Profeţia” lui Pasini se adeverise: ceva mai puternic decât un simplu nume, de care lumea să-şi aducă aminte.

La 75 de ani, clubul a avut, probabil, cea mai tare festivitate de aniversare din Univers. Invitaţii au fost rugaţi să vină la costum şi rochii de seară. S-a mâncat somon, s-a băut şampanie. Apoi, de la 21:30, acolo, în mijlocul arenei „Parque Barrio Illolay” s-a vizionat. „Ben Hur”, capodopera din 1959, subtitrată în spaniolă. 4.000 de suflete n-au respirat până după miez de noapte pentru a-l vedea pe Heston răzbunându-se pe Messala. „N-am găsit filmul din 1925, dar sper că nu vă deranjează 11 Premii Oscar”, a glumit preşedintele clubului născut dintr-un celuloid.

Între timp, a apărut şi al patrulea „Ben Hur”. Pe ecrane. Pe gazon, e unul singur.

* Sursa: clubbenhur.com.ar

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Addy (12 comentarii)  •  22 aprilie 2017, 12:03

Frumos

Ereb (1 comentarii)  •  22 aprilie 2017, 13:21

Fostbalul argentinian are o multime de povesti frumoase.

Cosu (2 comentarii)  •  22 aprilie 2017, 15:15

***

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Diaconu (1 comentarii)  •  22 aprilie 2017, 15:53

Pana sa citesc articolul Huracan mi se parea cel mai interesant!

Comentează