Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ben Hur, o echipă de film

Atunci, la mijlocul lui 1940, Rafaela e un târg ce tinde să devină oraş. Undeva în Santa Fe, Argentina, fondat de un băiat pe nume Guillermo Lehmann. Ar fi fost uitat de lume dacă, într-o zi, un matematician aiurit nu […]

...

Coana Miţa Biciclista din Boston

 „Uite cum facem: eu spun că nu se poate, tu zici ba! Vin cu 20.000 de dolari şi mă prind rămăsag. Să fie clar! Nicio femeie de pe acest pământ nu e capabilă să străbată lumea, de la un capăt […]

...

Primul avocat cu jambiere

Da, aşa e! Nu e o imagine pe care o vezi zi de zi! O dimineaţă în Londra, intrarea într-un cimitir. Din câteva maşini negre coboară nişte tipi traşi la costume. Unul dintre ei e Steven Gerrard, căpitanul Angliei în […]

...

”Şi ultimul minut are 60 de secunde!”

Pe terasa patului odihneşte o fotografie: el e pe fotoliu şi, în spate, străjer, Fernando Torres, „El Niño”, „Copilul”. Ex-fotbalist? Niţeluş mai la dreapta, un fel de dulap mustind de acareturi: tăieturi de ziare, poze, printuri. A, fost ziarist! Colo, […]

...

”Îs babă! Da-s babă rapidistă!”

La fiecare fault vrăjmaş, sălta bastonul către cer, asemenea pumnului lui Laocoon către şerpii trimişi de zei să-i sugruşe fiii. Prinsese loc acolo, la „oficială”, adică pe gazon, în dreptul unui steag de corner. Urla din toţi bojocii. De sus, […]

...

Primul avocat cu jambiere

Ottaway a fost întâiul căpitan al "naţionalei" Angliei, chiar la naşterea acesteia. Jucător de cricket faimos, atlet, s-a stins la nici 30 de ani, răpus de o tuberculoză căpătată la un ceai dansant

Permalink to Primul avocat cu jambiere
sâmbătă, 8 aprilie 2017, 8:41

Da, aşa e! Nu e o imagine pe care o vezi zi de zi! O dimineaţă în Londra, intrarea într-un cimitir. Din câteva maşini negre coboară nişte tipi traşi la costume. Unul dintre ei e Steven Gerrard, căpitanul Angliei în partida de peste două zile, cea cu Scoţia. Merge să viziteze un alt căpitan. De fapt, primul. Care doarme aici, în Paddington Old Cemetery. Înaintează, uşor, pe o alee. În spate, greii din Federaţia Engleză de Fotbal, toţi cu coroane de flori. Ajung. Piatra e simplă. Pe ea scrie: „În memoria lui Cuthbert John Ottaway, primul căpitan al naţionalei Angliei, în 1872, fiul lui…”. Gerrard îşi drege glasul, mulţimea tace. „Până acum câteva zile, n-am cunoscut povestea sa. A fost omul care ne-a condus în primul nostru meci, de aceea cred că merită întreaga recunoştinţă”.

De-un leat cu Eminescu
Cuthbert văzuse lumina zile în acelaşi an cu Eminescu, 1850. Tatăl, James, fusese primar în Dover, îi dăduse o educaţiune aleasă. Ajunsese la Eton, unde se remarcase drept „as” la matematică, apoi la Brasenose College, Oxford. Aici „explodase” ca sportiv. Pornise cu cricketul – ce meci făcuse contra celor de la Harrow! – , apoi se apucase de tenis, atletism şi, în acelaşi timp, de fotbal.

Avea 22 de ani când Anglia urma să se dueleze cu Scoţia, în primul meci internaţional din istorie. Se mai văzuseră, între ei, la vreo cinci şuete, însă aşa, oficial, niciodată! Charles Alcock era, de facto, căpitan, dar e accidentat. Scrie factorilor decizionali. „Nu mă pot prezenta la meci şi ştiu că e târziu să mai convocaţi comitetul, pentru a decide ce şi cum, aşa că-l propun pe domnul Ottaway”. Legenda spune că, la vot, toţi jucătorii l-au ales. „Este cel mai sportsman dintre noi”, s-a auzit!

Juca atacant central, dar, pe vremea aceea, sistemul era hazliu, cu şapte-opt oameni în faţă. „Dribla elegant, iar adversarii rămâneau ţintuiţi”, zic cronicile. În afara terenului se purta pedant, mirosea a odicolon.

Nu şi-a văzut, niciodată, fetiţa!
Ca jucător de cricket a fost la fel, miez. Era mândru că reprezenta Oxfordul, Universitatea. Aşa a şi cunoscut-o pe a sa viitoare soaţă, Marion Stinson, în timpul unui turneu în Canada. S-au luat în august 1877, apoi, imediat, ea l-a anunţat că e gravidă. Dimineaţa mergea la birou – devenise un avocat excepţional –, seara trebuia să se împartă între cele cinci sporturi practicate (singurul student al celor de la Oxford, în întreaga istorie, care a reprezentat instituţia la atâtea discipline) şi noua sa familie.

Într-o seară a tras la un ceai dansant. A transpirat. A ieşit afară, să se răcorească. Era frig – februarie. A prins tuberculoză. Unii spun că în familia sa mulţi suferiseră de diabet. Moştenise „cadoul” acesta. Adunate, problemele l-au doborât, la doar 28 de ani. A murit în aprilie 1878. N-a apucat să-şi ţină în braţe, nici măcar pentru o secundă, fiica, Lilian.

L-au înmormântat în Paddington, dar, cu trecerea anilor, mormântul i s-a degradat. Lumea l-a uitat, jucase în vremuri imemoriale. Nu şi federaţia engleză.
La 150 de ani de activitate, boşii de acolo şi-au adus aminte de Ottaway. Au dat ordin ca locul să fie curăţat, lespedea, reparată. Apoi, înaintea partidei cu Scoţia, naţională în faţa căreia Cuthbert fusese primul căpitan, Gerrard, un alt simbol al fotbalui, a mers acolo, în cimitir, pentru a-i aduce un omagiu atacantului ce purtase banderola cu mai bine de 140 de ani înaintea sa.

Aşa, ca de la sportsman la sportsman. z

* Sursa: Telegraph

Comentarii (11)Adaugă comentariu

brod (6 comentarii)  •  8 aprilie 2017, 11:34

domnule Oprișan, cu tot respectul pentru dv. ca jurnalist, trebuie să vă spun că tuberculoza este dată de prezența în organism a Bacilului Koch, nu se ia nici din dans, nici din prea multă răcoare. cred că ceva mai multă rigoare în documentare nu ar ptea decât să vă avantajeze.

Burebista (5 comentarii)  •  8 aprilie 2017, 15:02

Brod are dreptate... nici tuberculoza nici gripa sau raceala nu se iau de la aer curat ci prin virusi ... aerul rece doar poate accelera sau agrava boala daca sistemul imunitar este slabit... probabil omul lucra si facea prea mult sport... 5 discipline...

Burebista (5 comentarii)  •  8 aprilie 2017, 15:03

In rest, fain articol... ca de obicei... mersi !

Cornel (5 comentarii)  •  8 aprilie 2017, 19:07

Domnule Oprișan, sunt unul dintre fanii sportului. Ce scrieți dumneavoastră îmi pare o cultură a sportului. Pentru asta aveți tot respectul meu. Poate vom fi în stare să pricepem.

John T. (1 comentarii)  •  8 aprilie 2017, 19:39

Pentru utilizatorii pareristi, mr. Brod si mr. Burebista : Nu atat ca sa vin in apararea pezevenghiului Oprisan, care in alta ordine de idei imi e drag in mod special , ci mai mult pentru a va oferi un dus cu apa rece, ca prea v-ati incins de la atat frecus de palme. Carevasazica, i-ati aratat voi lu' Catalin ca e superficial ! Ei bine.....dragii mei pareristi , va transmit ca ***....adicatelea pe romaneste , ati vrut sa *** si v-ati *** ***. Sa va explic si de ce : Tuberculoza se transmite pe cale aeriana, de la o persoana bolnava la o persoana sanatoasa, prin intermediul picaturilor de saliva eliminate prin tuse, stranut, vorbit cu voce tare, cantat etc. Orice persoana, indiferent de conditia sociala, este expusa riscului de a se infecta daca inspira aerul care contine picaturi de saliva cu microbi. Oprisan si-a permis sa aibe si el o umila opinie, cum ca cel mai probabil a contactat acest virus " pe la vreun ceai dansant ". Carevasazica.....inainte sa criticati si sa mai dati si sugestii cuiva spunandu-i ca n-ar strica o documentare mai riguroasa....ganditi-va de doua ori. *** ! Cu toata dragostea.... :)) Pace Oprisene.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Burebista (5 comentarii)  •  8 aprilie 2017, 20:47

John: inainte de a-ti da cu parerea citeste inca odata ce am scris: tuberculoza se ia prin virus... deci ce vrei de fapt? Spune-ne clar cu ce am gresit... am scris noi ca nu se transmite pe cale aeriana? Bine inteles ca se transmite de la om la om ... Si no iei de la peretele casei... tu te crezi mare destept ca ai cautat rapid pe google... cauta si cat timp rezista virusii in aerul umed si rece daca nu e nimeni in apropiere...

Ovidiu (1 comentarii)  •  9 aprilie 2017, 5:29

Salut, Cătăline! Multumim pentru articol, bun ca deobicei. O singură întrebare am-cum făceau băieții ăștia turnee în Canada in 1877? Călătoreau cu vaporul 2 săptămâni pentru un meci, sau cum? Așteptăm in continuare articole interesante. Sa trăiești!

gogu kioru Stiinta Craiova (5 comentarii)  •  9 aprilie 2017, 7:09

Stimate ...domn!Incepind de luni dimineata ma cuprinde scirba cind vad cum strici emisiunea de la A1...Ce naiba cauti acolo?Esti dizgratios cu taranspiratia,burta si gretoasa ta aparitie...Stii acest lucru dar apari mereu...Lasa-ne domne,ajunge,stop!Iar ce scrii aici este pentru Liiceanu,Cartarescu,Ct Popescu si alti idioti contemporani!Aiocuraj,dispari...multumesc!!Adica ...valea,...incerc sa ma gidil singur ,dar nu pot sa rid!!!!!!!!!

Mitica I. (1 comentarii)  •  9 aprilie 2017, 11:27

Te felicit, Cataline pentru acest articol. Este, asa cum spunea cineva mai sus, un articol prin care se face cultura...o cultura a sportului. Este o pledoarie a modului cum altii isi respecta valorile. Si pentru a intelege cum si cine facea sport in urma cu zeci si zeci de ani. Cand ni se aduc spre citire astfel de articole cu astfel de exemple, intelegem de ce la unii sportul in general si fotbalul in special este mai mult decat o religie...pentru ca au reguli, au morala, au fotbalisti adevarati, au federatie, au valoare. Adica au tot ce nu avem noi. Superb articolul si pentru ca imi aminteste de cartile si articolele lui Ioan Chirila. Respectul mau Cataline si astepr si alte exemple....

Kardell (1 comentarii)  •  10 aprilie 2017, 7:54

Alta lume , alt nivel la care romanii nu vor ajunge nici intr-o mie de ani .

Ciprian (1 comentarii)  •  11 aprilie 2017, 9:42

Salve, domnule Oprisan! Ca un mandru purtator de batista, va intreb, cand putem astepta unul sau mai multe articole despre echipele si jucatorii romani dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial? De la Chinezul pana la Unirea Tricolor si Gloria Arad, consider ca sunt destule subiecte care ne-ar reaminti ce frumos a fost inainte de venirea comunistilor. P.S.: Am 28 de ani proaspat impliniti, i-am vazut pe Dobay si pe Bindea doar prin ochii mintii si prin cartile maestrului Ioan Chirila.