Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ce mai e suta în ziua de azi?

E 8:00 şi deja e agitat. Aşa, de dezmorţire, urcă şi coboară scările, preţ de două etaje. Casă frumoasă, de piatră, în Sant’Ippolito, „Raiul cioplitorilor”, Italia. „Hai să ne tutuim, pentru că ăsta e avantajul treningului. Cu el pe tine […]

...

Cealaltă Olimpiadă

Tipul care şade la pupitru drege niţeluş glasul, îşi tuşinează buzele de marginea unui pahar plin cu apă, cere puţintică linişte, apoi zice: „Dragii mei domni, în urma celor discutate aici trag concluziunea că am acordul dumneavoastră pentru a purcede […]

...

101 de la 222

John Heisman, antrenorul celor de la Georgia Tech, fierbe. „Noi ne-am chinuit să avem o ligă, să dezvoltăm fotbalul, să creştem aceşti copii, iar ei vin să spună că nu pot aduna o amărâtă de echipă şi că le e […]

...

Au ridicat ştacheta. Nu şi glasul!

A mai făcut asta de zeci, poate de sute de ori. Conferinţă de presă. S-a aşezat în umbra microfoanelor, a zâmbit pentru camerele de luat vederi, a explicat ce şi cum. De data asta, situaţia se prezenta puţin altfel. Pentru […]

...

Albul, cel de-al treilea negru

Imaginea – trasă de John Dominis, un faimos fotograf american – e inclusă de „Time” între cele mai de impact 100 de poze din istorie! Doi atleţi de culoare – Tommie Smith şi John Carlos – urcă pe podium, la […]

...

”Şi ultimul minut are 60 de secunde!”

Carlos face, c-o pupilă, statisticile pentru Atletico Madrid. Scrie, uneori, cu ochiul şi 22 de pagini. ”Boala asta ia tot. De un singur lucru nu se poate atinge, nenorocita: de creier!”

Permalink to ”Şi ultimul minut are 60 de secunde!”
sâmbătă, 1 aprilie 2017, 12:21

Pe terasa patului odihneşte o fotografie: el e pe fotoliu şi, în spate, străjer, Fernando Torres, „El Niño”, „Copilul”. Ex-fotbalist? Niţeluş mai la dreapta, un fel de dulap mustind de acareturi: tăieturi de ziare, poze, printuri. A, fost ziarist! Colo, o medalie de bronz spânzurată de o veioză adormită… Posibil recordmen? Fişe, DVD-uri, USB-uri. Statistician, ceva? Dar ce zgomot se aude, bâzâit ca de albine? În fundal respiră o pompă. Cea care bagă aer. Cea care bagă viaţă în Carlos Gomez Matallanas. El a fost TOATE de mai sus! Şi încă este!

Pelicula de 16 mm curge. E viaţa sa. Spaniol. La 11 ani mângâia, binişor, mingea. Echipe mici, suflet mare. Iubea fotbalul. Ce vorbă e asta cu „iubea?”. Trăia prin el şi pentru el. S-a făcut ziarist sportiv, la „El Confidencial”, dar n-a plecat de pe gazon. Juca la Racing Club Portuense, prin nu ştie ce divizie, când, după o extracţie de măsea de minte, pe la trei decenii de viaţă, a dat să simtă, cu limba, scorbura lăsată de stomatolog. N-a izbutit.

Trei goluri în ultimele cinci minute…
Oboseală în tot corpul, un control de rutină şi… Scleroză Laterală Amiotrofică sau „Boala Charcot-Marie-Tooth”. Mai pe înţelesul muritorului de pe zebră, fază avansată de atrofiere musculară. TOTALĂ! „Când am aflat diagnosticul, SLA, a fost ca şi când am fi primit trei goluri legate în ultimele cinci minute, în cea mai importantă partidă din viaţa mea. Ce-am făcut atunci? Ce făceam de obicei! Am scos mingea din poartă, am aruncat-o către centru şi-am început să-mi ridic colegii căzuţi pe teren! Vamos!”.

Boala a accelerat incredibil. L-a ţintuit la pat. L-a lăsat fără nimic! Ba nu, a păstrat ceva! Muşchiul surâsului. Ştie că-l va pierde, curând, şi pe acela, dar tot e bucuros. „De ce? Pentru că nenorocita nu poate atinge, niciodată, creierul! Niciodată! Cu ăla rămân!”.

În finala Champions League cu traheostomie
N-a disperat. S-a apucat de statistică, de analiză de meciuri. Acum, de acolo, din pat, printre masori, branule, tuburi, ajută patru echipe de fotbal. Lucrează pentru ele: Cadiz B, Mostoles, tineretul lui Villarreal şi Atletico Madrid, trupa mare! Da, e „frate” cu „Mono” Burgos, secundul lui „Cholo”. „Carlos e gigant. Mulţi ar spune că facem asta din compasiune, pentru imagine, apoi aruncăm munca sa la coş. Fals! Carlos e bun, e şmecher!”. Vorbe venite de pe „Calderon”. De patru luni n-a mai ieşit din camera aia. De patru luni a făcut sute de fişe. Le scrie cu pupila! Da, cu pupila! 22 de pagini trimise, ultima oară! Prin WhatsApp, prin mail, prin…

Ochiul „tastează”, graţie unui program special, apoi computerul le citeşte cu voce tare. Au stabilit o ordine la respiraţie: aparatul de oxigen, păsărelele de afară, laptopul şi iar de la cap… Alături de el e Marta. Cu care s-a căsătorit în 2015, vreme în care boala alerga, deja, în jurul său. „Când mergem la meciurile lui Atletico, pentru că el nu şi-a închis abonamentul, îmi iau o carte de citit. Nu-mi place fotbalul!”, spune. Soţia şi Honky, câinele, sunt alături de el. „Honky Tonk” e numele barului în care s-a sărutat, întâia oară, cu Marta.

În noiembrie 2015 a primit medalia de bronz „Real Orden del Merito Deportivo”. O Spanie întreagă a plâns. „Ştiu că sunt pe coridorul morţii şi că numai un final demn de Hollywood mă salvează, dar nu vreau să cedez. Îl iubesc pe Fernando Marcos, da, ziaristul, fostul fotbalist, comentatorul, mexicanul cel nebun. Ăsta mereu urlă că şi ultimul minut are, de asemenea, 60 de secunde!”.

El e Carlos, tipul care, c-o pupilă şi c-o minge, luptă cu moartea.

Noi, toţi ceilalţi, luăm Ketonal la prima pişcătură de dinţi.

* Sursa: El Mundo

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Tudor (2 comentarii)  •  1 aprilie 2017, 13:55

Emotionant articol, arata cat eroism e in unii semeni de-ai nostri. O mica rectificare necesara: e boala Charcot, nu Charcot-Marie-Tooth. Sunt boli diferite cu prognostic diferit (sa nu para confuzii)

Tudor (2 comentarii)  •  1 aprilie 2017, 14:02

Emotionant articol, arata cat eroism este in unii din semenii nostri! Doar o mica rectificare este necesara: este boala Charcot, nu Charcot-Marie-Tooth. Sunt afectiuni diferite, cu prognostic diferit, sa nu apara confuzii.

Freddy RE (3 comentarii)  •  1 aprilie 2017, 15:26

Interesant de aflat cam ce părere are fosta doamnă Neșu despre acest articol.

CatalinR (1 comentarii)  •  2 aprilie 2017, 0:09

Aúpa Atléti!

durden (105 comentarii)  •  3 aprilie 2017, 10:20

Oprisene, te-ai intrecut pe tine insuti !

marian0904 (43 comentarii)  •  8 aprilie 2017, 21:03

E foarte tare! Tare de tot! Omului i-a ramas doar creierul (probabil plamanii si inima sunt inlocuite de pompe), dar traieste la cel mai inalt nivel. Bravo Carlos! Bravo Catalin!

Addy (12 comentarii)  •  9 aprilie 2017, 14:03

Frumos rau