Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Real Madrid, loc perfect pentru dormit!

„Termină, mă, cu prostiile, cum dracu’ să dorm pe bancă la Real Madrid? Am închis, aşa, puţin, ochii şi toţi s-au apucat să urle că deja sforăiam!”. „Dar cu lipsa de la antrenament cum a fost?”. „Să mor, am crezut […]

...

Ziua-n care Jiul a luat foc

Nea Gică, arbitrul, miroase, la propriu şi la figurat, ceva. E alintat „Grecul”, pentru că s-a născut lângă Olimp, dar s-a stabilit printre mioritici. Sare niţeluş de 1.000 de meciuri conduse la centru, un infinit de experienţă. Curge abia minutul […]

...

Acasă la Roland Garros

Doi mustăcioşi. Doi tineri. Unul pe la un 30, altul, 5-6 ani mai puţin. Sunt „finaliştii”. Miez de iunie 1912, un tăpşan de la marginea Aspernului, lângă Viena. Un miting aviatic mare, cu vreo 40 de concurenţi, cu toată Curtea […]

...

Richard al XII-lea

Scena descrisă se petrece într-un loc cel puţin ciudat. Ştiţi puntea ce coboară de la terminal spre a te duce în avion? La capătul ei e burduful, cel ce face jocţiunea cu uşa păsării de foc. Acolo stă don Florentino […]

...

Maria, ultramaratonista pe sandale

Întâia oară lumea a aflat de ei în 1928. Guvernul mexican decisese să trimită doi atleţi „raramuri” la Olimpiada de la Amsterdam, acolo unde, la atletism, România participa în premieră, să le arate europenilor ce înseamnă meserie pe felia asta. […]

...

Un maraton se aleargă cu ochii

Pyambuu Tuul a fost aproape orb până cu şase luni înaintea Olimpiadei de la Barcelona, de acum 25 de ani. A terminat cei peste 42 de kilometri în patru ore. Lumea a râs. Până i-a aflat povestea

Permalink to Un maraton se aleargă cu ochii
sâmbătă, 18 martie 2017, 9:07

Când el dădea să intre, ostenit şi plin de colb, ăia tocmai ce ieşeau. Adică suiseră scaunele pe mese, dăduseră cu mopul, terminaseră de făcut monetarul. Barcelona, cu 25 de ani în urmă, Olimpiada. Hwang Young-Cho, tipul din Coreea de Sud, terminase maratonul în 2:13:23. El, Pyambuu Tuul se iţise după vreo două ore.

Venea din Mongolia, unde se născuse pe la 1959, în Ulan Bator. Unicul trimis al patriei lui Ginghis-Han pe tărâmuri catalane. Rezumat: atletul cu numărul de concurs 1251 pe piept parchează după 42.195 de kilometri la o oră şi 47 de minute în spatele campionului şi la 56 de minute după băiatul dinaintea sa. Cronometrul îşi trage răsuflarea la patru ore şi niţel. Nu poate intra pe faimosul stadion Olimpic, aşa cum au făcut-o toţi ceilalţi 83 de concurenţi. Arena găzduieşte, în aceeaşi seară, ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice, trebuie pregătit mezanplastul. Dacă a ajuns mai târziu e trecut, ca marfarul, pe o line moartă, pe o anexă bună de antrenamente. Culoarele-s delimitate, arată a pistă de atletism, dar nu e ceva oficial.

Un atlet, 20 de poliţişti, două ambulanţe
Tuul apare într-o linişte totală, în penumbră. Zici că se turnează celebra peliculă cu Norman Wisdom alergător. Dispozitivul format din trei motociclete, vreo 20 de poliţişti în maşini, două ambulanţe şi „coche”-le oficial l-a lăsat la poartă. Cei prezenţi se abţin să râdă de ochelaristul care abia mai respiră. E acolo şi Jose Manuel Abascal, directorul cursei, şi o mână de ziarişti, strânși ca la urs. E debusolat, nu ştie pe unde să o ia.

La intrarea pe pistă crede că a terminat, rupe numărul de concurs, se opreşte. Arbitrul urlă să şi-l pună la loc, cursa nu s-a gătat şi, în plus, nu e voie să facă reclamă la „Achilles Track Club”, cuvintele inscripţionate pe al său tricou, din bumbac, pentru că de maiou „oficial” nici nu poate fi vorba. Prima întrebare. „De ce aţi alergat atât de lent?”. Primul răspuns cu prima întrebare: „Lent? La final tocmai am reuşit să stabilesc recordul olimpic mongol la maraton!”. A doua întrebare: „E cea mai fericită zi din viaţa dumneavoastră?”. „Nu, cu şase luni în urmă eram aproape orb. M-am operat şi, după 20 de ani de beznă, mi-am putut vedea soţia şi cei doi copii. Sunt sigur că aceea a fost cu adevărat o zi miraculoasă!”. Nimeni nu mai râde. Pentru că asta e povestea sa.

Zidarul din Ulan Bator, „Viteazul Roşu”
Tuul lucrase, ca zidar, în Ulan Bator. Maratonist amator. În urma unui accident de muncă orbise, parţial. Distingea doar lumina de întuneric. Atât. Se descurca graţie unor prieteni de suflet, care fugeau înaintea sa. Le lua zgomotul paşilor şi pornea la antrenament. A încercat mai multe operaţii, fără succes, pe tărâm mongol.

Cei de la „Achilles Club” l-au aflat. L-au invitat la Maratonul de la New York, i-au dat un ghid. L-au anunţat că-i plătesc o intervenţie chirurgicală complicată. I-a reuşit, şi-a văzut soţia şi cele două fetiţe de şase şi, respectiv, opt ani. Dar perioada de recuperare până la JO de la Barcelona era scurtă. A riscat. A încheiat cursa-curselor. Chiar dacă nu a trecut linia pe „Estadio Olimpico”, chiar dacă în celebra dimineaţă şi-a spart ochelarii şi a concurat cu ei lipiţi cu bandă adezivă albă, chiar dacă. Ziarele au scris despre el doar două zile: pe 10 şi pe 11 august 1992. Apoi, tăcere. Le-a spus doar atât. „Mongolii nu m-au trimis aici să particip. Mongolii m-au trimis aici să termin cursa!”. S-au uitat la chipul său. S-au uitat la ochi şi la ochelari. Era prima oară când propoziţiile astea nu sunau a limbă de lemn!

* Sursa: El Pais

Comentarii (6)Adaugă comentariu

mosionroata (6 comentarii)  •  18 martie 2017, 13:34

Bravo!

Thomas brams (3 comentarii)  •  18 martie 2017, 15:03

Asa sunt si atleti din romania . Sunt cei care sosesc mai la coada

ottonelu (3 comentarii)  •  18 martie 2017, 17:44

Oprișane, o duci bine! Iei (nu ei) articole lacrimogene, istorice, emoționante, de pe site-uri străine și faci un ditamai articolu' môt a môt?! Păi, băi, Oprișane, mai adaugă și un iz, ceva personal studiat și expus (nu neapărat doar cuvinte) în material, ciocoflendre! Crezi că ne aburești cu secăturile astea de informații ale tale? De aia nu ești bun în ziaristică (jurnalistică, jurnalism, comedie sportivă, etc), pentru că nu le ai. Părerea mea, hâc! Faci greșeli specifice doar unei "surse: Dik!ț

independentu (25 comentarii)  •  18 martie 2017, 21:50

cum poti sa ai atat venin cum are cel care a scris inaintea mea?

ovidiu_3003 (44 comentarii)  •  18 martie 2017, 22:36

...metafora sa va insoteasca pe toti ...

Miky (5 comentarii)  •  19 martie 2017, 4:58

Superb , si nici nu ma intereseaza daca ati dat copy-past , asa cum sugereaza un chibit mai sus . Nea Ovidiu_3003 ai pregatit bre prazul si zaibarul ? Daca astazi luati bataie de la catei cred ca nu mai intrii curand pe site nu ? Dupa ce l-ai ponegrit asa de mult pe Hagi, cea mai mare incantare ar fi sa ai bata pe juveti si ala sa fie meciul care-i face campioni ! Hihihi Maine o sa fie jale mare in Craiova . Ciao , o zi buna si sa castige cei mai buni !