Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
12.900 $ + un om au ţinut Barcelona vie

Din 6 august, de când preşedintele lor, Josep Sunyol, fusese asasinat mişeleşte în primele zile ale Războiului Civil Spaniol ce avea să macine patria lui Cervantes doi ani, opt luni şi 15 zile, se vedeau mai mult prin case conspirative. […]

...

Celălalt atlet Bale

Primăvara lui 1999. Regizorul Mary Harron pregăteşte „American Psycho”, film ce avea să facă furori în epocă. Are şi omul, Christian Bale, un actor pe care l-a remarcat de ceva vreme, ajuns pe la 25 de ani. Dar studiourile vor […]

...

Dedal din groapa cu nisip

Ca de obicei, după ce se trezise, se pusese în faţa oglinzii, mari, din baie. Pac, pac, două palme peste obrazul stâng, două coborâte asupra dreptului. Făcuse ochi, dar aşa era ritualul. 30 august 1991. S-a privit. „Mike, cu cine […]

...

”Hiroşima Caucazului” a ajuns în grupe

Câţiva flăcăi bărboşi, traşi în haine de camuflaj, cu banduliere de cartuşe petrecute peste piept, plâng, acolo, la capătul mormântului. Cel mai drept, cel mai viteaz dintre ei, trecuse, la numai 46 de ani, la cele sfinte. Allahverdi Teymur oglu […]

...

Regele din iarbă

Limba mică, fluorescentă, atinge cifra doi. Cea mare încalecă pe 12. 15 august 1977 a plecat, pentru a face loc datei de 16. „Băieţi, am chef de un «Pereţel». Care te bagi?”. Afară plouă mărunt când luminile reflectoarelor se aprind. […]

...

Un trei şi patru de zero

Pe numele lui Dirk Nowitzki a fost emis un card de reducere de 30.000 de puncte. Doar cinci băieţi înaintea sa îl mai primiseră: Wilt, Michael, Karl, Kobe şi Kareem

Permalink to Un trei şi patru de zero
sâmbătă, 11 martie 2017, 12:28

Holger Geschwindner, antrenorul de baschet, tipul care ajunsese la Olimpiada din 1972 după ce deprinsese tainele acestui sport de la soldaţii americani cantonaţi în Germania Occidentală la finele WWII, ţinea ochii mari. Stătea, acolo, într-o sală de sport din Wurzburg şi privea la un tip înalt, costeliv, care se descurca de minune sub panou. „N-are niciun pic de tehnică şi evoluează aşa, dacă ar şti şi câteva scheme”. Prinse a-l întreba cu cine se antrenează, ce hram poartă. „Cu nimeni, sunt amator, joc de plăcere”, veni răspunsul.

Puştiul se intitula Dirk Nowitzki! Puiul unei foste jucătoare de handbal şi al unui fost baschetbalist. Holger i-a tras pe părinţi deoparte, a primit acceptul de a avea grijă de el.

Începutul unei frumoase prietenii
Trei ani de la treaba asta, prin vara lui 1998, Don Nelson, unul dintre cei mai galonaţi tehnicieni din NBA, e cu ochii aţintiţi pe un băiat de 213 centimetri.  Are ceva din Boris Becker, aduce niţeluş cu Dieter Bohlen, tipul de la Modern Talking, plus un cercel gen NKOTB. E „Nike Hoops Summit”, locul unde cele mai tari „vlăstare” ale baschetului mondial îşi dau întâlnire. Copilul ăsta aleargă mult, atinge fiecare colţişor al terenului. Se vede că e un diamant de calitate, dar neşlefuit. Băiatul e tot Dirk.

Atunci începe ceea ce avea să devină una dintre cele mai tari colaborări din istoria NBA: Don – Dirk. Pe Nelson regulile stricte din baschetul american nu-l mai atrag. Vrea să experimenteze, vrea să spargă barierele. Bun, tipul e înalt, nu? Dacă e înalt, trebuie să respire acolo, sub panou, nu? Piovot? NU! Îl lasă liber, să halească jăratic, să se mişte cum vrea, să arunce de la trei. Primesc numai critici în pirmul sezon. Semnează cu Dallas Mavericks, atunci în NBA sunt numai 17 jucători europeni, nu-i primit cu surle şi trâmbiţe. Vrea să se întoarcă în Germania. S-a lămurit cu ceea ce este peste Atlantic. Din Europa îl sună Holger. „Trebuie să te concentrezi, aşa sunt toate începuturile”. Din SUA o face Don. „Băiete, voi, friţii, eraţi nişte luptători, ce naiba? Trage de tine!”.

14 din 15
Îşi dă drumul la joc.17,5 puncte per partidă în al doilea sezon. În al treilea, după 11 ani de secetă, Dirk îi duce pe băieţii din Dallas în play-off. Unde rămân în 14 din următoarele 15, toate cu germanul pe parchet. E cu adevărat deschizător de drumuri pentru europeni, care ajung la 53. În 2007 suferă, din nou. Mavs pierduseră trofeul din 2006, după ce conduseseră cu 2-0. Anul următor, 67 de victorii, fluieră. Dar se împiedică de Golden State Warriors, unde antrenor e Don Nelson. Primeşte titlul de MVP, dar decernarea e tristă. De fiecare dată, însă, are forţa să revină. În 2011 e campion, cu 27,7 puncte pe meci. Adună, precum furnica. E la un cioc de barză de 30.000. Înaintea sa doar cinci inşi reuşiseră isprava: Wilt Chamberlain, Michael Jordan, Karl Malone, Kobe Bryant şi Kareem Abdul Jabbar.

Contra lui Lakers are nevoie de 20 de bobiţe. Minge primită uşor dreapta, la vreo cinci metri de redută, imediat după startul celui de-al doilea „sfert”. Aruncă, deşi e cu un şeptar advers în spate. Nu e cea mai caracteristică fază a sa, dar mingea, ştiind că e una aniversară, intră. 30.000 de puncte!!!

„Mavs” nu mai trag la titlu, luptă pentru Playoffs. Accidentat, Nowitzki a lipsit la apelul a 26 de partide. Dar, şi aşa, are 14 puncte per meci. Însă lui Dirk, la 39 de ani de viaţă şi la 19 de la debut, întotdeauna îi mai rămâne o aruncare decisivă.

* Sursa: abc

Comentarii (11)Adaugă comentariu

DanS (1 comentarii)  •  11 martie 2017, 12:57

L-aș pune alături de Duncan - aceleași bun simț, calm și seriozitate arătate de-a lungul carierei. Să fie doar o coincidență că sunt de vârste apropiate, că au avut lângă ei oameni care i-au îndrumat din pasiune? Mulțumesc pentru articol Cătăline!

radu.dd (1 comentarii)  •  11 martie 2017, 13:18

Incredibil ce a facut Dirk in NBA. Ca idee, urmatorul European in topul punctelor e Pau Gasol, pe 43, cu sub 20.000 puncte. Cu Lakers a fost formidabil, nu doar ca a batut borna de 30K, dar a dat vreo 23 de puncte in primele 10 minute, arena era in aer, o placere sa privesti. Toate astea la 39 ani! "Aruncă, deşi e cu un şeptar advers în spate. Nu e cea mai caracteristică fază a sa" Fraza de mai sus nu putea fi mai gresita. Realitatea: "Arunca, cu un septar advers in fata, faza sa caracteristica"

Claudiu (1 comentarii)  •  11 martie 2017, 15:55

Cătălin, dacă scrii doar sâmbăta, aş propune ca tot ce e important in sport să se întâmple sâmbăta... La cum scrii tu, parcă şi sportul e sport. Nu can-can!!!

lovebasket (1 comentarii)  •  11 martie 2017, 18:18

Cataline multumesc pentru articol!

ovidiu_3003 (54 comentarii)  •  11 martie 2017, 19:16

un neamt care nu mai vrea sa se intoarca in Germania ...

lucian (1 comentarii)  •  12 martie 2017, 0:23

Păcat că avem comentarii de calitate odată la... Sportul la noi a devenit o afacere Fotbal-***-Steaua și cam atat. Păcat, mare păcat. Avem atîția copii, echipe, sporturi despre care putem discuta fără să obosim, dar noi suntem forțați să înghițim mitocănie, mîrlănie și ***. Poate te va lăsa inima să scrii mai des de acum înainte. Mulțumiri pentru articol.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Zagna (17 comentarii)  •  12 martie 2017, 8:37

Frumos ! Te asteptam mai des, Cataline...

mosionroata (7 comentarii)  •  12 martie 2017, 11:29

Bravo! In stilul tau, inca un articol foarte bun.

dan (226 comentarii)  •  12 martie 2017, 20:12

Ma bucur ca si baschetul are parte de atentie! Si inca ce baschet!

Virgil (30 comentarii)  •  13 martie 2017, 9:44

Iar nu verifici si scrii la repezeala…. Eu cred ca tu ai alt serviciu. Mama, fosta jucatoare de baschet, tatal fost handbalist…