Schiorul care n-a văzut zăpadă!
Adrian Solano s-a pregătit, toată viaţa, pe schiuri cu roţi, în Venezuela natală. A ajuns la Lahti, unde s-a mişcat asemenea lui Benny Hill. Dar a promis că data viitoare va fi mai bun
Vameşii – un gagiu şi o gagică – îşi dau, strengăreşte, coate. „Înţelegem că proveniţi din Venezuela, pentru că zărim paşaportul, dar puteţi repeta încotro mergeţi?”. „Către Nordic World Ski Championships”, spune bărbatul. „Unde?”, şi cei doi izbucnesc în râs. „Dar acolo, la dumneavoastră acasă aveţi zăpadă?”. „Nu, m-am antrenat numai pe patine cu rotile. N-am văzut un fulg de nea în viaţa mea!”. Omu-i sincer, de ce să mintă? „Aha, deci mergeţi la un campionat mondial de schi, dar nu ştiţi cum arată zăpada deoarece v-aţi pregătit numai pe bile cu rulmenţi toată viaţa?”. „Si!”. Tipul e rugat să tragă pe dreapta, să-i lase pe cei din rândul din spatele lui să avanseze. „Por favor!”, rosteşte, ironic, vameşa, pre limba lui Cervantes.
Dialogul se poartă pe aeroportul francez „Charles de Gaulle” şi pare desprins din filmele cu Louis de Funes. E 19 ianuarie 2017, băiatul de 22 de anişori se intitulează Adriano Solano. Şi, da, vine din Venezuela. Şi, da, se duce în Suedia, la antrenamente! Şi da, se pregăteşte pentru „mondialele” de cross-country din Finlanda, de peste o lună şi jumătate. Şi da, n-a văzut, în viaţa lui, zăpadă!
28 de euro şi o voinţă uriaşă
Vameşii claxonează la Poliţie. Care apare în două minute, sub forma a trei băieţi neprietenoşi la chip cu una bucată căţel. Dintre ei, unul se descurcă binişor pe cărările dintre propoziţiile în limba spaniolă. „Domnule Solano, ne puteţi spune de câţi bani dispuneţi?”. „De 28 de euro. De doar 28 de euro!”. Treaba-i clară! „Lucrurile stau aşa. În ţara dumneavoastră atmosfera e grea, pentru că Nicolas Maduro vă chinuie. Aţi venit aici, în Europa, cu scopul de a emigra. Poanta asta cu Suedia nu ţine, dar, pentru că nu păreţi un tip conflictual, vă dăm două variante: ori faceţi cale întoarsă spre Venezuela, ori vă cazăm într-o tabără de imigranţi de lângă Paris!”. Vrea să protesteze, sună la antrenorul său, Cesar Baena, care telefonează la Caracas, dar, ce să mai pierdem vremea, băiatul e făcut colet şi retrimis la mama lui!
Stop! Câteva necesare clarificări. Ăl bătrân, al său tată, era „fiert” pe Alberto Tomba. Îl ginise la tv, urla prin casă că atunci când va ajunge el în Europa va merge să-i strângă mâna, chestiuni dintr-astea… Pentru că era prea bătrân pentru sporturi extreme, l-a dat pe Adriano la schi. Schi în Caracas! Mai trebuia un nebun să-l antreneze. L-a găsit pe señor Baena. L-a pus pe patine cu rotile, i-a făcut rost de nişte beţe. Toţi râdeau de ei. Doi ani s-au pregătit pentru a veni în Europa, fără să vadă, nicio secundă, zăpada!!! În ultimele zile şi-a confecţionat şi schiuri cu roţi, bune de dat pe ciment!
El şi boberii din Jamaica!
Ştia că va fi luat la mişto. Dar atât putuse să adune, 28 de euro! În ţară se murea de foame, în magazine nu mai era nici măcar hârtie igienică. Prin nişte „pile” vorbise să fie primit, gratis, la o bază de antrenament în Suedia. Când cerberii francezi l-au întrebat „scopul şi durata vizitei” a băgat-o pe aia cu filmul „Cool Runnings”, din 1993, cu echipa de bob din Jamaica, prezentă la Olimpiada de Iarnă din 1988 deşi nici ea nu văzuse strop de nea, dar n-a mers! I-au spus să se întoarcă pe cărarea pe care venise.
Însă n-a abandonat! A pierdut o lună de antrenamente, a făcut rost de acte ştampilate, care să ateste că e schior „profi”, a ajuns la Lahti. A căzut din prima, cu numărul 1 pe piept. S-a ridicat, s-a dezechilibrat, a dat senzaţia că se va rupe. Nu s-a rupt el, dar a frânt beţele! N-a potrivit culoarele, a mers în patru labe, după şase kilometri a abandonat, pentru că avea fix o jumătate de oră în urma băiatului de pe primul loc. Imaginile au plecat către toate colţurile lumii, i-au spus „Eric Moussambani cel alb”, dar n-a disperat. „Ştiu că nu m-am comportat cum trebuie, însă am încercat. Promit că data viitoare voi fi mai bun”, a zis.
Nu merită măcar cinci secunde de aplauze?
* Sursa: lexpress.fr