Jagrmeister!
Preţ de un meci, în 1995, marele Jaromir Jagr a fost coleg, la ”Rechinii” de la Gelsenkirchen, cu Traian Cazacu. A fost rugat să o lase mai moale, pentru că cei acolo nu erau setaţi pe viteza lui de joc. Încă evoluează, la 45 de ani, în NHL
Ultimele cuvinte din convorbire sunt acestea: „Jags, deci ne-am înţeles, da, te bagi la noi, OK?”. Telefon închis, alt număr format. „Coach, gata, l-am luat! De mâine e pe gheaţă!”. Unul dintre cele mai interesante transferuri din istoria sportului e perfectat cam în patru minute.
Cel care sună e Vladimir Kames, hocheist ceh. Bate niţeluş peste 20 de ani. De mic copil a evoluat la HC Kladno, unde, tot de mic copil, a învăţat pucul să patineze şi Jaromir Jagr. Doi ani au fost colegi acolo, la cei mari, dar erau „fraţi”, se ştiau de la juniori, unde transpiraseră dimpreună. După căderea comunismului, drumurile li s-au despărţit: Kames a luat-o spre Karpat Oulu, Jagr a trecut Atlanticul, la Pittsburgh Penguins. Aici a început legenda. Patru ani a speriat prin tot ceea ce a făcut. Numai la superlativ.
Apoi, pe 1 octombrie 1994, NHL a luat foc: patronii echipelor vor să introducă o limită salarială, jucătorii refuză şi intră în grevă. Gheaţa se închide, ceea ce la început părea doar un duel al orgoliilor se transformă într-o hăituială de durată. Sportivii trebuie să se antreneze însă. Se iniţiază diferite turnee, Wayne Gretzky adună o mână de băieţi cu care merge la showuri prin diferite ţări. Se face noiembrie, decembrie şi nu se ajunge la o înţelegere.
A donat tot salariul juniorilor!
Jagr vine acasă, la Kladno, dă o fugă, aşa, de vreo şase meciuri, şi la italienii de la HC Bolzano. E într-un fel de vacanţă prelungită când sună telefonul.
Kames a ajuns, acum, la „Rechinii” de la Schalker. Hocheiul german nu e de senzaţie, dar lumea se arată interesată. Jagr – „Jags” pentru prieteni, primeşte telefonul. Vladimir îi povesteşte ce şi cum, Jaromir acceptă să vină la Gelsenkirchen. Antrenorul Charly Stenner e anunţat, gata, la treabă!
Traian Cazacu, românul care a jucat la Olimpiada de la Lake Placid, unde a bătut RFG-ul, e prins, în sezonul 1994 – 1995, la Schalker. Dă cep poveştii. „Jagr a venit prin ianuarie 1995 la noi. În oraş era agitaţie mare. Se zvonea că a primit 100.000 de mărcuţe. Băiat, le-a donat, imediat, juniorilor de la Kladno, unde se formase. A apărut în vestiar, a zis că se bagă la treabă.
Aveam meci cu Marinarii. Pe atunci, hocheiul german copia NHL-ul, erau piraţi, rechini şi marinari peste tot”. Jaromir s-a apucat de croşetat. Pac, secunda 27, primul gol. Stop! Antrenorul Stenner îl cheamă niţeluş lângă mantinelă. Vreo 2.500 de sufete, în tribună, nu înţeleg ce se petrece. „Copile, noi, aici, la Gelsenkirchen, nu apăsăm aşa tare pedala de acceleraţie. Aproape că nici nu ştim în ce ligă evoluăm: cinci ani în prima, trei în a doua. Lumea vine mai mult pentru specacol, de aia ce te rog eu pe tine: nu o poţi lăsa mai moale?”. „Jags” pricepe. Zice. „Coach, am înţeles, nu mai trag la poartă!”. Şi aşa şi face! Începe să dea pase. Decisive! 10 la număr în câteva minute. Nu-i refăcut complet, nu vrea să forţeze, joacă la 60 la sută din capacitate, dar şi aşa, iese de pe gheaţă cu un gol şi 10 „filtrante”. Scorul? 20-3. „Era genial, dar şi un băiat extraordinar. Am crezut că va sta mai mult, însă au rezolvat problema cu banii în SUA şi a plecat”, îşi aduce aminte „Turcu”.
Imaginile cu Jaromir Jagr la Schalker sunt extrem de rare. Se păstrează doar un „cartonaş” cu el în acţiune, cu numărul 68 pe tricou. Avea să revină în NHL. Acolo unde evoluează şi astăzi, la 45 de ani, „adunaţi” pe 15 februarie şi unde continuă să fie maestru. Jagrmeister!