„Invictus” fără armură
Jumătate dintre jucătorii faimoasei finale de Cupă Mondială de Rugby din 1995 au avut ori au probleme grave. Unii au plecat, alţii luptă să supravieţuiască
Cafele multe în interior, tone de ţigări afară. Cei de la Sport, de la France 2, au şedinţă de sumar. Glăsuieşte un tip cu barbă. „Ştiţi filmul «Invictus», ştiţi finala de Cupă Mondială din 1995? Ţineţi minte bucuria lui Nelson Mandela din tribune, ţineţi minte milioanele de oameni de pe străzi, albi şi negri, laolaltă? Da? Uite ce-am găsit: jumătate din cei 42 de jucători de atunci au avut probleme: morţi ciudate, droguri, puşcării, accidentări incredibile”. Stop! Gata! Ăsta e subiectul!
Aşa pleacă la drum una dintre cele mai tari investigaţii: ce s-a petrecut cu rugbyştii care au evoluat în faimoasa finală din 24 iunie, Africa de Sud – Noua Zeelandă, 15-12. 42 ⁄ Mandela. „Madiba” s-a dus în primele zile ale lui decembrie 2013. Luptase enorm pentru ca 16 dintre cele mai tari ţări din lume la treaba asta cu balonul oval să vină, o lună de zile, în Africa de Sud. Mulţi spuneau chiar că el a fost principalul artizan.
Moartea lui Lomu a fost, poate, cea mai de impact, dacă o tragedie poate avea grad de comparaţie. 15 ani de probleme renale pentru omul care a modernizat acest sport, pentru cel care a râs de poziţii, de scheme, de orice. Un stadion întreg l-a condus pe ultimul drum, haka făcută de o întreagă naţiune.
Marc Ellis, colegul de echipă, a fost prins, în 2005, în timp ce cumpăra ecstasy de la un traficant. Operaţiunea „Aqua”, scandal cât casa. Au încercat să-l acopere, a plătit o amendă, apoi, doi ani mai târziu, pentru a-şi promova afacerile, a aruncat în aer 600 de kilograme de explozibil, pe o insulă protejată. Alt scandal, de care n-a scăpat nici azi…
Ordinul de Merit pentru alcool
Norm Hewitt şi Robin Brooke au început să bea cu cisterna. Au devenit alcoolici. Ultimul, atât de tare că a dormit, pe „ţambal”, câteva zile, după ce a agresat o copilă de 15 ani… Primul s-a trezit şi a fondat o organizaţie ce luptă pentru pace. Fratele lui Robin, Zinzan, un tip ce posedă „Ordinul de Merit al Noii Zeelande”, unul dintre cei mai buni jucători din istorie, a consumat ceva în 2007. Nu se ştie ce, dar, când să se dea jos dintr-un taxi, în timp ce se afla în vacanţă în Spania, la Elche, şi-a dat cu portiera în cap. Fractură de craniu, operaţii peste operaţii, la un pas de a rămâne „legumă”. A scăpat, şi-a deschis, alături de soţie şi de cei şase copii, o afacere de genul „bed and breakfast”. Faliment.
A vrut să violeze fata unui bun prieten!
Japie Mulder – ce băiat atrăgător!, campion mondial, a fost condamnat la trei ani de închisoare după ce a pledat vinovat în procesul în care era acuzat că a încercat să o violeze pe fiica unuia dintre cei mai buni prieteni! Subiect de primă pagină pentru şase luni de zile. Tinus Linee şi Andre Venter (chiar dacă nu au participat la acel joc) au avut probleme după ce s-au ales cu boli degenerative. Primul, fost antrenor la Timişoara, a decedat la nici 45 de ani, cel de-al doilea supravieţuieşte, greu, după ce întreg sistemul nervos i-a fost afectat. Ruben Kruger a plecat în 2010, victima unui cancer cerebral, iar marele Joost van der Westhuizen, cel care l-a placat, de trei ori, pe uriaşul Lomu în timpul marii finale, l-a urmat acum câteva zile. Scleroză laterală amiotrofică. El, omul care oprise, direct din mers, „locomotiva”, petrecuse ultimii trei ani într-un scaun cu rotile, ajutat de fratele său pentru a se putea înţelege cu cei din jur!
Povestea din 1995 a fost una frumoasă, chiar dacă a avut un învingător şi un învins. Apoi, s-a transformat în ceva urât. Substanţe dopante, de genul vitaminelor B12, pe care „căpitanul” Francois Pienaar a admins că le-au luat? Pesticide chimice cu efecte nocive turnate peste gazonul de antrenament? Ori şocurile violente la care sunt supuşi jucătorii de rugby? De fapt, contează mai puţin.
* Sursa: El Mundo