Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
12.900 $ + un om au ţinut Barcelona vie

Din 6 august, de când preşedintele lor, Josep Sunyol, fusese asasinat mişeleşte în primele zile ale Războiului Civil Spaniol ce avea să macine patria lui Cervantes doi ani, opt luni şi 15 zile, se vedeau mai mult prin case conspirative. […]

...

Celălalt atlet Bale

Primăvara lui 1999. Regizorul Mary Harron pregăteşte „American Psycho”, film ce avea să facă furori în epocă. Are şi omul, Christian Bale, un actor pe care l-a remarcat de ceva vreme, ajuns pe la 25 de ani. Dar studiourile vor […]

...

Dedal din groapa cu nisip

Ca de obicei, după ce se trezise, se pusese în faţa oglinzii, mari, din baie. Pac, pac, două palme peste obrazul stâng, două coborâte asupra dreptului. Făcuse ochi, dar aşa era ritualul. 30 august 1991. S-a privit. „Mike, cu cine […]

...

”Hiroşima Caucazului” a ajuns în grupe

Câţiva flăcăi bărboşi, traşi în haine de camuflaj, cu banduliere de cartuşe petrecute peste piept, plâng, acolo, la capătul mormântului. Cel mai drept, cel mai viteaz dintre ei, trecuse, la numai 46 de ani, la cele sfinte. Allahverdi Teymur oglu […]

...

Regele din iarbă

Limba mică, fluorescentă, atinge cifra doi. Cea mare încalecă pe 12. 15 august 1977 a plecat, pentru a face loc datei de 16. „Băieţi, am chef de un «Pereţel». Care te bagi?”. Afară plouă mărunt când luminile reflectoarelor se aprind. […]

...

Seara când Mihai Viteazul a învins Steaua pe ”Camp Nou”

În toamna lui 1977, Ceauşescu are de ales între un meci al trupei lui Iordănescu, contra Barcelonei, şi o peliculă patriotică, ”Buzduganul cu trei peceţi”. Domnitorul bate la scor!

Permalink to Seara când Mihai Viteazul a învins Steaua pe ”Camp Nou”
sâmbătă, 28 ianuarie 2017, 11:14

„Ţâr, ţâr!” Receptorul n-apucă să joace a treia oară pe furca „fixului” când Nea Florică răspunde. „Tovule, în seara asta, la locul ştiut, vizionare! Să apari şi matale mai devreme, să nu fie probleme!”.

Nea Florică e proiecţionist. La RomâniaFilm. Face asta de ceva vreme. Pac, apare o peliculă nouă, se ştie că Ceauşeştii trebuie să o vizioneze. Aşa era şi azi, 14 septembrie 1977. În meniu era „Buzduganul cu trei peceţi”. Dictatorul – sensibil, mai ales la filmele istorice, cele cu eroii neamului. Se trăgea, se monta, se aranja, se tăia la cenzură şi, până la premieră, acolo, în sala de vizonări de la „Vila Lac”, primul cinefil al patriei vedea o copie, după care imaginile ajungeau la popor. Prin 1971, Sergiu Nicolaescu realizase „Mihai Viteazul”, capodopera noastră cu Amza Pellea, propusă la Oscar pentru cel mai bun film. Dar Ceauşescu dorea ceva mai grandios, cu Unirea de la 1600, cu mii de oşteni, cu bătălii.

Aşa apare „Buzduganul cu trei peceţi”. Se filmează din vara până-n iarna lui 1976, trepiedele se strâng chiar pe 30 decembrie. Ce trupă! Victor Rebengiuc este domnitorul, Toma Caragiu – Popa Traistă, la ultimul său film! Uite-i şi pe Ovidiu Iuliu Moldovan, Szobi Cseh ori Ştefan Sileanu! Se turnează la Putna, la Suceviţa, la Biserica fortificată din Prejmer. Devizul e uriaş pentru acele vremuri, 14.650.000 de lei. Două case de filme îşi unesc eforturile. În toamna lui 1977 totul e gata! Dumitru Popescu „Dumnezeu”, responsabilul cu propaganda, şi-a dat OK-ul, s-a scos tot ce ar fi deranjat ochiul dictatorului, gata, vizionarea finală!

O mică problemă! Ba nu, două!
Pelicula are premiera pe 12 septembrie. Atunci ajunge în cinematografe. Fără acordul final al Cabinetului 1. Risc imens… Totul este programat pentru 14 septembrie, nu se mai amână nicio secundă, filmul rulează deja cu casa închisă! Apoi, 14 pică într-o miercuri. Steaua are meci de Cupa UEFA, primul tur. Pe Camp Nou, contra Barcelonei. Proiecţia ia startul pe la 20:00. Nea Florică ştie că se va mai lungi. La 21:45 intră pe gazon băieţii: „Ţeţe” Moraru, Teo Anghelini, Mario Agiu, Fane Sameş, Vigu, „Liţă”, „Puiu”, Troi, Tudorel Stoica ori Marcel Răducanu, deci sunt şanse mari ca treburile să se suprapună. Se va descurca el cumva…

„Minuta” e asta: dăm drumul la „Buzdugan”, un ochi îl ţinem pe vizetă, în minisala de proiecţie, un ochi îl avem pe ceas. Când se apropie timpul ca arbitrul Ernst Dörflinger să respire în fluier, anunţăm că mai e niţel, primim OK-ul de la cinefili, trecem pe meci şi gata!

Filmul toarce. Place! Ceauşescu nu respiră, adoră că pelicula nu-i sofisticată. Replici scurte, bătălii, cai mulţi, cuvinte meşteşugite, patriotice.

Ceauşescu: „Ce meci, mă? Nu dai pe niciun meci!”
Timpul zboară. Hai, nea Florică! Intră tiptil în sală, drege glasul şi zice: „Să trăiţi, cu respect, mai sunt câteva minute şi începe meciul!”. Ceauşescu, fără să clipească, ripostează: „Ce meci, mă? Nu dai pe niciun meci, du-te de aici! Lasă la film!”. Pe gazon răsar, printre alţii, Asensi, Heredia ori Cruyff, dar asta nu contează. Finalmente, se termină 5-1 pentru gaze, Viorel Năstase punctând pentru onoare. La pauză e 3-0, caii încă tropăie pe pânza albă, când nea Florică pune mâna pe „fix”. E târziu, dar ştie că Eugen Mandric, directorul Casei de Filme 3, vrea să ştie asta: „Dom’ Gelu, scuze. S-a uitat până la capăt la film, n-a vrut să audă de Steaua ori de meci!”.

Era vremea când „Pohta ce-am pohtit-o eu” suna, parcă, altfel… z

Surse: jurnalul.ro, „Filmat în România”

Comentarii (17)Adaugă comentariu

Gabi (1 comentarii)  •  28 ianuarie 2017, 13:38

Tete Moraru a fost la Steaua nimai in visele tale

Supporter (1 comentarii)  •  28 ianuarie 2017, 13:49

Apoi 1:3 pe Ghencea, Barcelona avea super trupă.

Să nu uitați de dubla de Cupa Cupelor 1971: Barcelona- Steaua 0:1 şi 1:2

valentin (1 comentarii)  •  28 ianuarie 2017, 14:30

Catalin, a fost meci nul, armata fiind prezenta covarsitor in filmele „mari” din epoca, prin miile de soldati-figuranti, care veneau cu drag/nu la filmari.

Brotberuf (1 comentarii)  •  28 ianuarie 2017, 18:45

Ce trupa avea Steaua atunci, Puiu, Lita, M. Raducanu, A. Ionescu …. Bataie de joc tara asta, cate talente si genii am irosit !

Burebista (8 comentarii)  •  28 ianuarie 2017, 20:04

Fain articol… dar gänditi-va ce echipa avea Steaua! Eram copil atunci si nu imi mai amintesc de meci sau de rezultat… dar imi amintesc de multi din echipa aceea … mai ales de Raducanu sau Iordanescu… cine l-a vazut pe Iordanescu cu Anglia sau in 86 la Sevilla stie ce clasa avea…

ANDREICA (4 comentarii)  •  28 ianuarie 2017, 21:41

Daca ma intelegi bine, daca nu, nu. Lingai de langa Ceausescu ne-au facut sa pierdem sanse reale .

Iobag (1 comentarii)  •  28 ianuarie 2017, 21:45

Adevarul e ca fotbalul romanesc n a contat in europa cat timp nu si au dat interesul cei de la partid.
Desi s au revansat in anii 80 cu sprijinul pentru steaua, dinamo si craiova cand s a vazut ca putem face multe cu ceva infrastructura si bani, e pacat ca unii crescuti in regim semi amator ca lita dumitru, iordanescu, cartu, dobrin si multi altii ar fi putut fi la fel de performanti ca lacatus si balint

alex (2 comentarii)  •  28 ianuarie 2017, 21:57

Da, vremuri kafkiene. Paranoia dictatorului genera situatii absurde. Stiu acel meci, aveam 14 ani si abia asteptam sa il vad. Nu atat pentru Steaua, cat pentru marele Cruyff. Sunt convins ca aproape toti preferau sa vada meciul. Dar lui nea Ceasca ii pasa tare mult de popor!…

abel (1 comentarii)  •  29 ianuarie 2017, 1:08

Un nou articol care vrea sa spele ****. Sa-ti fie rusine!!!

haideusicfr (3 comentarii)  •  29 ianuarie 2017, 5:41

In orice caz imi aduc aminte de meciuretur, La Bucuresti.Stiam ca a fost mai tarziu ,Prin *80. Poate ma insel .Si la Bucuresti cu Cruyff in teren a castigat cu vreo 3-1.Un asistent de la Poli a fost la meci. I-a asteptat pe jucatori.La iesire. A strigat unul la *Lita*’ :pai bine ma Lita ? Zice ala : astia si-sa si-sa ne bateau…

ovidiu_3003 (54 comentarii)  •  29 ianuarie 2017, 8:10

…stima noastra si mandria…Ceausescu …Romania…

dan (226 comentarii)  •  29 ianuarie 2017, 21:15

Ce sa faci, nu le poti cea pe amandoua!

Danmax (1 comentarii)  •  30 ianuarie 2017, 15:33

Gabi (1 comentarii) • 28 ianuarie 2017, 13:38 Tete Moraru a fost la Steaua nimai in visele tale Moraru a fost portarul Stelei 2 sezoane

Bogdan (6 comentarii)  •  31 ianuarie 2017, 10:52

Cu tot respectul, domnule Oprișan, dart ați fost indus în eroare de niscai povestitori. 1 Ceaușescu viziona toate filmele la el acasă, nu se ducea nicăieri - cu atât mai puțin la Româniafilm, pe Iulius Fucik. Acolo intrau, pe bază de recunoaștere de către tovarășul Valerică, ștabi mai mititei, să vadă copii pirat la filme interzise, occidentale. A fost și Nicu Ceaușescu, odată, să vadă „Apocalipsul, acum”, al lui Coppola... în timp ce în holul mare era ... ați ghicit: ședință de partid cu salariații. Era un amestec de indicații, teze și împușcături... 2. Din sadism, sau ca să-i țină pe jăratic, Ceaușescu viziona filmul (dus de tov. colonel Radu) după ce acesta ieșea în ppremieră. De aceea au fost scandalurile cu Faleze de nisip, Concurs și altele. Nea Florică, ăsta, dacă e același, era un amărât de proiecționist 2 la Casa Scînteii, la etajul 8.

adrian_hora (2 comentarii)  •  31 ianuarie 2017, 12:33

@gabi, moraru a fost la steaua din '74 pana in '78 - 84 de meciuri. dupa care s-a transferat la sportul unde a jucat 88 de meciuri pana in '81. apoi la dinamo - vezi si tu pe google.

george (1 comentarii)  •  31 ianuarie 2017, 18:34

http://dinamomania.eu/k2/dinamomania/739-dl-ionut-la-dinamo-partea-i-2012-2015 ...daca tot vreti sa spuneti adevarul ,publicati acest link !!!

ianiu (2 comentarii)  •  2 februarie 2017, 9:11

Gabi, mai documentează-te. În perioada 1974-1978 Țețe Moraru chiar a fost la Steaua. De fapt acolo s-a lansat el în fotbal, ba chiar mai mult, în ediția 1975-1976 a câștigat campionatul cu echipa militară. Celălalt portar era Vasile Iordache...asta pentru cultura ta generală.