Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
12.900 $ + un om au ţinut Barcelona vie

Din 6 august, de când preşedintele lor, Josep Sunyol, fusese asasinat mişeleşte în primele zile ale Războiului Civil Spaniol ce avea să macine patria lui Cervantes doi ani, opt luni şi 15 zile, se vedeau mai mult prin case conspirative. […]

...

Celălalt atlet Bale

Primăvara lui 1999. Regizorul Mary Harron pregăteşte „American Psycho”, film ce avea să facă furori în epocă. Are şi omul, Christian Bale, un actor pe care l-a remarcat de ceva vreme, ajuns pe la 25 de ani. Dar studiourile vor […]

...

Dedal din groapa cu nisip

Ca de obicei, după ce se trezise, se pusese în faţa oglinzii, mari, din baie. Pac, pac, două palme peste obrazul stâng, două coborâte asupra dreptului. Făcuse ochi, dar aşa era ritualul. 30 august 1991. S-a privit. „Mike, cu cine […]

...

”Hiroşima Caucazului” a ajuns în grupe

Câţiva flăcăi bărboşi, traşi în haine de camuflaj, cu banduliere de cartuşe petrecute peste piept, plâng, acolo, la capătul mormântului. Cel mai drept, cel mai viteaz dintre ei, trecuse, la numai 46 de ani, la cele sfinte. Allahverdi Teymur oglu […]

...

Regele din iarbă

Limba mică, fluorescentă, atinge cifra doi. Cea mare încalecă pe 12. 15 august 1977 a plecat, pentru a face loc datei de 16. „Băieţi, am chef de un «Pereţel». Care te bagi?”. Afară plouă mărunt când luminile reflectoarelor se aprind. […]

...

Mai antrenor decât Papa

Cu 20 de ani în urmă, Alfio Basile, tehnicianul celor de la San Lorenzo, a gonit, din vestiar, un prelat ce venise să se roage alături de jucători. În martie 2013, acesta devenea ”locatarul” Vaticanului

Permalink to Mai antrenor decât Papa
sâmbătă, 21 ianuarie 2017, 9:25

E niţeluş după prânz, deranj mare – grătare, gagici, muzică – când doi emisari răsar la poarta vilei din Punta de Este, Uruguay. Locul e deţinut de preşedintele Macri, pe atunci patriarh la Boca Juniors, actualmente patriarh peste toţi argentinienii. Dar nu pe ăl mare îl caută ei. Au venit după Don Alfio Basile, antrenorul pe care Gică Hagi şi băieţii lui nea Puiu îl umiliseră în America, în 1994.

Tipul e o adevărată figură: de vreo trei ori pe săptămână, în Cartierul de Nord din Buenos Aires, într-o cârciumioară, vine şi stă de vorbă cu toţi cei care doresc să povestească despre fotbal. Nu contează pe ce temă, nu contează cine eşti şi câte lovele ai prin buzunare, simţi ceva pe suflet, te macină o idee despre sportul ăsta, te duci acolo şi stai de vorbă cu cel care i-a fost tehnician lui Maradona, Batistuta ori Caniggia. Imaginea e senzaţională. La o masă şade el, muşteriii sunt pe scaune: întinde mâna şi dă cuvântul fiecăruia, asemenea unui şef al Camorrei ascultând petiţiile.

Cei doi sunt scurţi: îl vor pe „Coco” tehnician la San Lorenzo de Almagro, o trupă istorică. „Don Alfio, navigăm pe nisipuri mişcătoare de ceva vreme, avem nevoie de siguranţă! Te bagi să ne salvezi?”. E februarie 1998 când acceptă.

„Coco”, superstiţiosul
„Coco” are vreo 20 de ani de antrenorat: Rosario Central, Huracan, naţionala, Atletico Madrid. Un tip cu superstiţii, un tip ce respectă, meci de meci, acelaşi ritual: dă afară din vestiar pe oricine, poate să fie şi mama presidentelui, rămâne doar cu jucătorii şi atunci îi „montează”. Ce le face, ce le zice, doar ei ştiu, cert e că de cele mai multe ori „formula” dă roade.

În ziua asta însă era niţeluş altfel. Se pregăteau de meci, fiecare partidă era importantă, pentru că retrogradarea bătea la uşă, când un preacucernic părinte apăruse în vestiar. L-a luat pe repede înainte. „Matale cine eşti şi ce hram porţi?”. Un ţucălar s-a aplecat spre a-i spune că aşa era obiceiul prin partea locului, la unele jocuri apărea un sacerdot care le dădea binecuvântarea. „Ce sacerdot, mă?”, a întrebat. „Păi pe voi vă salvez eu sau Dumnezeu? Hai, cu tot respectul, afară, tată, că nu avem vreme!”. Prelatul n-are ce face, se resemnează, dă cu spatele şi pleacă. Se termină 4-1, contra celor de la Platense, „Beto” Acosta face spectacol şi asta e tot!

Mai catolic decât…
„Coco” n-a stat mult la „El Ciclon”. Un singur an. Peste vremuri, prezent la o conferinţă de presă pe teme fotbalistice, în holul unui hotel din Buenos Aires, a dat nas în nas cu preşedintele de atunci al celor de la San Lorenzo. Unul dintre emisarii din Uruguay. Au stat la taclale, au servit ceva. La un moment dat, Alfio a auzit întrebarea: „Îi mai aduci aminte ziua aceea când ai fugărit un popă de la noi din vestiar?”. „Da, de ce?”. „A, nimic, voiam doar să-ţi spun că acum e Papă. Adică e Papa de la Vatican. În ziua aia tu l-ai gonit pe Bergoglio dintre băieţi. Obişnuia să vină în vestiar, să se roage alături de jucători. Era plăcerea lui!”. Ospătarii din restaurant pot jura că au auzit, atunci, zgomot de pahar spart, căzut din mână direct pe gresie.

În ultima vreme, Basile n-a mai trecut Atlanticul. Tot povestea spune că le-a declarat apropiaţilor că la prima ocazie când va ajunge în Europa, va cere audienţă la Vatican, pentru a repara greşeala. „Sper ca Sanctitatea Sa să uite acea zi, să-şi aducă aminte doar de faptul că am învins şi că am salvat echipa”, spune „Coco”.

* Sursa: abc

Comentarii (4)Adaugă comentariu

seba (91 comentarii)  •  21 ianuarie 2017, 9:39

misto povestea de astazi. multumim, Catalin :) ps: am vazut prin decembrie pozele de la amicalul dintre fc arges si echipa presei. te invidiez ca ai avut ocazia sa joci fotbal cu jean barbu, dani coman, sica bardes, nastase, cristescu, vasile popa si ceilalti. jean era genial.

marian0904 (42 comentarii)  •  21 ianuarie 2017, 19:17

Papa Bergoglio nu e un popa-functionar pus pe mafiatlacuri, ci iubeste si respecta viata, fotbalul, dar si antrenorii. Bravo!

independentu (25 comentarii)  •  22 ianuarie 2017, 0:34

ce frumos. ca de obicei

dan (226 comentarii)  •  22 ianuarie 2017, 19:54

Daca nu-l dadea afara din vestiar, mai era si acum acolo! Asa a fost cu noroc!