Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ce mai e suta în ziua de azi?

E 8:00 şi deja e agitat. Aşa, de dezmorţire, urcă şi coboară scările, preţ de două etaje. Casă frumoasă, de piatră, în Sant’Ippolito, „Raiul cioplitorilor”, Italia. „Hai să ne tutuim, pentru că ăsta e avantajul treningului. Cu el pe tine […]

...

Cealaltă Olimpiadă

Tipul care şade la pupitru drege niţeluş glasul, îşi tuşinează buzele de marginea unui pahar plin cu apă, cere puţintică linişte, apoi zice: „Dragii mei domni, în urma celor discutate aici trag concluziunea că am acordul dumneavoastră pentru a purcede […]

...

101 de la 222

John Heisman, antrenorul celor de la Georgia Tech, fierbe. „Noi ne-am chinuit să avem o ligă, să dezvoltăm fotbalul, să creştem aceşti copii, iar ei vin să spună că nu pot aduna o amărâtă de echipă şi că le e […]

...

Au ridicat ştacheta. Nu şi glasul!

A mai făcut asta de zeci, poate de sute de ori. Conferinţă de presă. S-a aşezat în umbra microfoanelor, a zâmbit pentru camerele de luat vederi, a explicat ce şi cum. De data asta, situaţia se prezenta puţin altfel. Pentru […]

...

Albul, cel de-al treilea negru

Imaginea – trasă de John Dominis, un faimos fotograf american – e inclusă de „Time” între cele mai de impact 100 de poze din istorie! Doi atleţi de culoare – Tommie Smith şi John Carlos – urcă pe podium, la […]

...

Mai antrenor decât Papa

Cu 20 de ani în urmă, Alfio Basile, tehnicianul celor de la San Lorenzo, a gonit, din vestiar, un prelat ce venise să se roage alături de jucători. În martie 2013, acesta devenea ”locatarul” Vaticanului

Permalink to Mai antrenor decât Papa
sâmbătă, 21 ianuarie 2017, 9:25

E niţeluş după prânz, deranj mare – grătare, gagici, muzică – când doi emisari răsar la poarta vilei din Punta de Este, Uruguay. Locul e deţinut de preşedintele Macri, pe atunci patriarh la Boca Juniors, actualmente patriarh peste toţi argentinienii. Dar nu pe ăl mare îl caută ei. Au venit după Don Alfio Basile, antrenorul pe care Gică Hagi şi băieţii lui nea Puiu îl umiliseră în America, în 1994.

Tipul e o adevărată figură: de vreo trei ori pe săptămână, în Cartierul de Nord din Buenos Aires, într-o cârciumioară, vine şi stă de vorbă cu toţi cei care doresc să povestească despre fotbal. Nu contează pe ce temă, nu contează cine eşti şi câte lovele ai prin buzunare, simţi ceva pe suflet, te macină o idee despre sportul ăsta, te duci acolo şi stai de vorbă cu cel care i-a fost tehnician lui Maradona, Batistuta ori Caniggia. Imaginea e senzaţională. La o masă şade el, muşteriii sunt pe scaune: întinde mâna şi dă cuvântul fiecăruia, asemenea unui şef al Camorrei ascultând petiţiile.

Cei doi sunt scurţi: îl vor pe „Coco” tehnician la San Lorenzo de Almagro, o trupă istorică. „Don Alfio, navigăm pe nisipuri mişcătoare de ceva vreme, avem nevoie de siguranţă! Te bagi să ne salvezi?”. E februarie 1998 când acceptă.

„Coco”, superstiţiosul
„Coco” are vreo 20 de ani de antrenorat: Rosario Central, Huracan, naţionala, Atletico Madrid. Un tip cu superstiţii, un tip ce respectă, meci de meci, acelaşi ritual: dă afară din vestiar pe oricine, poate să fie şi mama presidentelui, rămâne doar cu jucătorii şi atunci îi „montează”. Ce le face, ce le zice, doar ei ştiu, cert e că de cele mai multe ori „formula” dă roade.

În ziua asta însă era niţeluş altfel. Se pregăteau de meci, fiecare partidă era importantă, pentru că retrogradarea bătea la uşă, când un preacucernic părinte apăruse în vestiar. L-a luat pe repede înainte. „Matale cine eşti şi ce hram porţi?”. Un ţucălar s-a aplecat spre a-i spune că aşa era obiceiul prin partea locului, la unele jocuri apărea un sacerdot care le dădea binecuvântarea. „Ce sacerdot, mă?”, a întrebat. „Păi pe voi vă salvez eu sau Dumnezeu? Hai, cu tot respectul, afară, tată, că nu avem vreme!”. Prelatul n-are ce face, se resemnează, dă cu spatele şi pleacă. Se termină 4-1, contra celor de la Platense, „Beto” Acosta face spectacol şi asta e tot!

Mai catolic decât…
„Coco” n-a stat mult la „El Ciclon”. Un singur an. Peste vremuri, prezent la o conferinţă de presă pe teme fotbalistice, în holul unui hotel din Buenos Aires, a dat nas în nas cu preşedintele de atunci al celor de la San Lorenzo. Unul dintre emisarii din Uruguay. Au stat la taclale, au servit ceva. La un moment dat, Alfio a auzit întrebarea: „Îi mai aduci aminte ziua aceea când ai fugărit un popă de la noi din vestiar?”. „Da, de ce?”. „A, nimic, voiam doar să-ţi spun că acum e Papă. Adică e Papa de la Vatican. În ziua aia tu l-ai gonit pe Bergoglio dintre băieţi. Obişnuia să vină în vestiar, să se roage alături de jucători. Era plăcerea lui!”. Ospătarii din restaurant pot jura că au auzit, atunci, zgomot de pahar spart, căzut din mână direct pe gresie.

În ultima vreme, Basile n-a mai trecut Atlanticul. Tot povestea spune că le-a declarat apropiaţilor că la prima ocazie când va ajunge în Europa, va cere audienţă la Vatican, pentru a repara greşeala. „Sper ca Sanctitatea Sa să uite acea zi, să-şi aducă aminte doar de faptul că am învins şi că am salvat echipa”, spune „Coco”.

* Sursa: abc

Comentarii (4)Adaugă comentariu

seba (92 comentarii)  •  21 ianuarie 2017, 9:39

misto povestea de astazi. multumim, Catalin :) ps: am vazut prin decembrie pozele de la amicalul dintre fc arges si echipa presei. te invidiez ca ai avut ocazia sa joci fotbal cu jean barbu, dani coman, sica bardes, nastase, cristescu, vasile popa si ceilalti. jean era genial.

marian0904 (43 comentarii)  •  21 ianuarie 2017, 19:17

Papa Bergoglio nu e un popa-functionar pus pe mafiatlacuri, ci iubeste si respecta viata, fotbalul, dar si antrenorii. Bravo!

independentu (27 comentarii)  •  22 ianuarie 2017, 0:34

ce frumos. ca de obicei

dan (226 comentarii)  •  22 ianuarie 2017, 19:54

Daca nu-l dadea afara din vestiar, mai era si acum acolo! Asa a fost cu noroc!