Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ben Hur, o echipă de film

Atunci, la mijlocul lui 1940, Rafaela e un târg ce tinde să devină oraş. Undeva în Santa Fe, Argentina, fondat de un băiat pe nume Guillermo Lehmann. Ar fi fost uitat de lume dacă, într-o zi, un matematician aiurit nu […]

...

Coana Miţa Biciclista din Boston

 „Uite cum facem: eu spun că nu se poate, tu zici ba! Vin cu 20.000 de dolari şi mă prind rămăsag. Să fie clar! Nicio femeie de pe acest pământ nu e capabilă să străbată lumea, de la un capăt […]

...

Primul avocat cu jambiere

Da, aşa e! Nu e o imagine pe care o vezi zi de zi! O dimineaţă în Londra, intrarea într-un cimitir. Din câteva maşini negre coboară nişte tipi traşi la costume. Unul dintre ei e Steven Gerrard, căpitanul Angliei în […]

...

”Şi ultimul minut are 60 de secunde!”

Pe terasa patului odihneşte o fotografie: el e pe fotoliu şi, în spate, străjer, Fernando Torres, „El Niño”, „Copilul”. Ex-fotbalist? Niţeluş mai la dreapta, un fel de dulap mustind de acareturi: tăieturi de ziare, poze, printuri. A, fost ziarist! Colo, […]

...

”Îs babă! Da-s babă rapidistă!”

La fiecare fault vrăjmaş, sălta bastonul către cer, asemenea pumnului lui Laocoon către şerpii trimişi de zei să-i sugruşe fiii. Prinsese loc acolo, la „oficială”, adică pe gazon, în dreptul unui steag de corner. Urla din toţi bojocii. De sus, […]

...

Mai antrenor decât Papa

Cu 20 de ani în urmă, Alfio Basile, tehnicianul celor de la San Lorenzo, a gonit, din vestiar, un prelat ce venise să se roage alături de jucători. În martie 2013, acesta devenea ”locatarul” Vaticanului

Permalink to Mai antrenor decât Papa
sâmbătă, 21 ianuarie 2017, 9:25

E niţeluş după prânz, deranj mare – grătare, gagici, muzică – când doi emisari răsar la poarta vilei din Punta de Este, Uruguay. Locul e deţinut de preşedintele Macri, pe atunci patriarh la Boca Juniors, actualmente patriarh peste toţi argentinienii. Dar nu pe ăl mare îl caută ei. Au venit după Don Alfio Basile, antrenorul pe care Gică Hagi şi băieţii lui nea Puiu îl umiliseră în America, în 1994.

Tipul e o adevărată figură: de vreo trei ori pe săptămână, în Cartierul de Nord din Buenos Aires, într-o cârciumioară, vine şi stă de vorbă cu toţi cei care doresc să povestească despre fotbal. Nu contează pe ce temă, nu contează cine eşti şi câte lovele ai prin buzunare, simţi ceva pe suflet, te macină o idee despre sportul ăsta, te duci acolo şi stai de vorbă cu cel care i-a fost tehnician lui Maradona, Batistuta ori Caniggia. Imaginea e senzaţională. La o masă şade el, muşteriii sunt pe scaune: întinde mâna şi dă cuvântul fiecăruia, asemenea unui şef al Camorrei ascultând petiţiile.

Cei doi sunt scurţi: îl vor pe „Coco” tehnician la San Lorenzo de Almagro, o trupă istorică. „Don Alfio, navigăm pe nisipuri mişcătoare de ceva vreme, avem nevoie de siguranţă! Te bagi să ne salvezi?”. E februarie 1998 când acceptă.

„Coco”, superstiţiosul
„Coco” are vreo 20 de ani de antrenorat: Rosario Central, Huracan, naţionala, Atletico Madrid. Un tip cu superstiţii, un tip ce respectă, meci de meci, acelaşi ritual: dă afară din vestiar pe oricine, poate să fie şi mama presidentelui, rămâne doar cu jucătorii şi atunci îi „montează”. Ce le face, ce le zice, doar ei ştiu, cert e că de cele mai multe ori „formula” dă roade.

În ziua asta însă era niţeluş altfel. Se pregăteau de meci, fiecare partidă era importantă, pentru că retrogradarea bătea la uşă, când un preacucernic părinte apăruse în vestiar. L-a luat pe repede înainte. „Matale cine eşti şi ce hram porţi?”. Un ţucălar s-a aplecat spre a-i spune că aşa era obiceiul prin partea locului, la unele jocuri apărea un sacerdot care le dădea binecuvântarea. „Ce sacerdot, mă?”, a întrebat. „Păi pe voi vă salvez eu sau Dumnezeu? Hai, cu tot respectul, afară, tată, că nu avem vreme!”. Prelatul n-are ce face, se resemnează, dă cu spatele şi pleacă. Se termină 4-1, contra celor de la Platense, „Beto” Acosta face spectacol şi asta e tot!

Mai catolic decât…
„Coco” n-a stat mult la „El Ciclon”. Un singur an. Peste vremuri, prezent la o conferinţă de presă pe teme fotbalistice, în holul unui hotel din Buenos Aires, a dat nas în nas cu preşedintele de atunci al celor de la San Lorenzo. Unul dintre emisarii din Uruguay. Au stat la taclale, au servit ceva. La un moment dat, Alfio a auzit întrebarea: „Îi mai aduci aminte ziua aceea când ai fugărit un popă de la noi din vestiar?”. „Da, de ce?”. „A, nimic, voiam doar să-ţi spun că acum e Papă. Adică e Papa de la Vatican. În ziua aia tu l-ai gonit pe Bergoglio dintre băieţi. Obişnuia să vină în vestiar, să se roage alături de jucători. Era plăcerea lui!”. Ospătarii din restaurant pot jura că au auzit, atunci, zgomot de pahar spart, căzut din mână direct pe gresie.

În ultima vreme, Basile n-a mai trecut Atlanticul. Tot povestea spune că le-a declarat apropiaţilor că la prima ocazie când va ajunge în Europa, va cere audienţă la Vatican, pentru a repara greşeala. „Sper ca Sanctitatea Sa să uite acea zi, să-şi aducă aminte doar de faptul că am învins şi că am salvat echipa”, spune „Coco”.

* Sursa: abc

Comentarii (4)Adaugă comentariu

seba (90 comentarii)  •  21 ianuarie 2017, 9:39

misto povestea de astazi. multumim, Catalin :) ps: am vazut prin decembrie pozele de la amicalul dintre fc arges si echipa presei. te invidiez ca ai avut ocazia sa joci fotbal cu jean barbu, dani coman, sica bardes, nastase, cristescu, vasile popa si ceilalti. jean era genial.

marian0904 (41 comentarii)  •  21 ianuarie 2017, 19:17

Papa Bergoglio nu e un popa-functionar pus pe mafiatlacuri, ci iubeste si respecta viata, fotbalul, dar si antrenorii. Bravo!

independentu (23 comentarii)  •  22 ianuarie 2017, 0:34

ce frumos. ca de obicei

dan (226 comentarii)  •  22 ianuarie 2017, 19:54

Daca nu-l dadea afara din vestiar, mai era si acum acolo! Asa a fost cu noroc!