Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Coll, ne-ai lăsat un mare gol

„Pruncilor, jumătate dintre noi tremură, atunci, de ruşine că ne bătuse Uruguayul. Cealaltă jumătate, că aveam meci cu ruşii, care demolau totul. Iar ultima jumătate, că trebuia să adunăm şi noi, totuşi măcar un punct la un Campionat Mondial, nu?”. […]

...

Sportivul cu trei picioare. Scuze, cu patru!

În seara în care micuţul Francesco veni pe lume, apele ieşiră din matcă, cele mai rele jivine amuţiră, iar Luna fu muşcată de vârcolaci. Cel puţin aşa susţineau babele din Rosolini, Sicilia, atunci, pe 18 mai 1881. Tot ele comentau […]

...

Ultimul care l-a altoit pe primul

„Doamne, Serafime, cât de prost ai fost!” Vuf, vuf, zicând asta, taie aerul, cu pumnii, de câteva ori, cum făcea pe vremuri în ring şi vorbeşte ca pentru sine. E-n spatele unui bloc roz, plin cu oameni gri, din Pazardjik, […]

...

Real Madrid, loc perfect pentru dormit!

„Termină, mă, cu prostiile, cum dracu’ să dorm pe bancă la Real Madrid? Am închis, aşa, puţin, ochii şi toţi s-au apucat să urle că deja sforăiam!”. „Dar cu lipsa de la antrenament cum a fost?”. „Să mor, am crezut […]

...

Ziua-n care Jiul a luat foc

Nea Gică, arbitrul, miroase, la propriu şi la figurat, ceva. E alintat „Grecul”, pentru că s-a născut lângă Olimp, dar s-a stabilit printre mioritici. Sare niţeluş de 1.000 de meciuri conduse la centru, un infinit de experienţă. Curge abia minutul […]

...

Onor la magaziner!

De meserie e electrician, dar, şomer fiind, s-a băgat cu simbrie la un club de liga a treia din Spania. Indiferent unde joacă Tudelano, lasă vestiarele curate ca în ziua în care au fost inaugurate

Permalink to Onor la magaziner!
sâmbătă, 3 decembrie 2016, 1:07

S-au prins târziu care e treaba, abia după ce presa vuia deja. Racing de Santander, da, trupa cu peste 100 de ani de istorie, trimisese un fax: frumos, cu logo, cu semnătura preşedintelui, pentru a-i mulţumi. Un slujbaş de la Lealtad ajunsese la o televiziune locală, vorbise despre joc şi, la final, lăsase câteva cuvinte frumoase.

Pe siteurile de socializare, cei de la Cultural Leonesa puseseră o poză, iar sub ea parcaseră un mare: „Gracias!”. La câteva zile după meciul direct, Coruxo o ţinea întruna cu „Dacă toţi am fi precum el, fotbalul spaniol ar ajunge departe!”. Ce se petrecea? CD Tudelano, trupă din Segunda Division B nu era nici sus, dar nici jos: undeva pe la mijloc de clasament, dar toată lumea din patria lui Cervantes vorbea despre ea. Deci?

Jose Serrano nu fusese amotric. Obosise mingea până la 15 ani. Atunci părinţii îi băgaseră placa: „Dacă nu eşti talentat, cu fotbalul mori de foame!”, aşa că se trăsese spre o meserie: electrician. Lucrase ce lucrase apoi, prin 2010, intrase în somaj. Căuta pe ici, pe colo, când un cunoscut din gaşca de prieteni îi spusese: „Magazinerul de la echipă va ieşi la pensie. Au nevoie de cineva de încredere, ştiu că nu eşti străin de stadioane, n-ai vrea să te bagi?”. Avea 31 de ani când a poposit, prima oară, în vestiarul de pe „Ciudad de Tudela”. Atunci a pornit la drum a sa poveste…

De ce te-ai răzbuna pe o oglindă?
„Când eram mai mic, fiind dezordonat, sora mea mă ruga să pun totul în ordine. Nu urla niciodată, îmi vorbea frumos!”. Asta a făcut şi el, un simplu magaziner. A adunat toţi fotbaliştii echipei, le-a spus că nu-i costă mai mult de trei gesturi pentru a lăsa vestiarul curat: al lor, de pe propria arenă, sau cel al „oaspeţilor”, atunci când joacă în deplasare. Cea mai simplă chestie din lume pe care însă nimeni nu o făcea. „Rufele murdare, la locul lor, peturile cu apă ori vitamine consumate, în sacul special, bandajele, la coşul de gunoi”. Unii aveau obiceiuri, alţii ţineau la mania lor, dar, cu toţii, au priceput că dacă vor să fie respectaţi, trebuie să respecte.

După un an, vestiarul celor de la CD Tudelano arăta impecabil. Apoi, dacă se respecta ceea ce ceruse Serrano, lucrurile mergeau ca unse şi „afară”. Jocul se termina – uneori rezultatul era catastrofal –, dar magazinerul aştepta să se liniştească apele. Făcuse vorbe cu şoferul autocarului, să-l mai aştepte niţel. Zăbovea, singur, cu mătura, cu mopul, deşi băieţii pierduseră cu 4-1, şi făcea curat… la locul de muncă. Văzuse prin presa de specialitate imagini cu locurile prin care trecuse FC Barcelona, arătau ca după potop, dar, în mintea lui, nu putea pricepe de ce cineva s-ar răzbuna pe o oglindă.
Când cei ce le fuseseră gazde intrau în încăpere, rămâneau mască: farmacie, laborator, indiferent de mărimea vestiarului! Presa a mirosit ceva. A venit la el. A fugit de jurnalişti ca portarul de autogoluri. „Cred că se exagerează niţel, să laşi curat locul, mai ales dacă ai fost în vizită, e ceva normal, nu incredibil!”. Unele încăperi sunt mici, le rezolvă repede. Pe „El Sardinero”-s mari, cu două-trei camere, stă mai mult. La Ferrol au bătut, băieţii s-au bucurat niţeluş mai tare: a strâns după ei. A doua echipă a Celtei i-a curentat rău, a simţit că echipa e supărată. I-a spus şoferului să plece cu băieţii, găseşte el cu ce să vină.

„Domnul Curăţenie” nu trăieşte numai în reclame!
L-au aflat şi l-au tras în poze. Stingher, pentru că nu vrea bliţuri. „După un joc, toată lumea vrea să ajungă mai repede acasă, nu? Aşa că dacă totul e organizat, strângi repede şi nimeni nu ia foc!”, spune „Domnul Curăţenie”, aşa cum a fost botezat. Apoi adaugă că el e pe planul secund, jucătorii sunt cei importanţi.

În Spania, ţara cu cel mai spectaculos fotbal din lume, echipele adverse bat călcâiele şi salută, cu mâna la chipiu, munca unui magaziner din liga a treia.

* Sursa: Plaza Nueva

Comentarii (7)Adaugă comentariu

barca (1 comentarii)  •  3 decembrie 2016, 14:33

omul sfinteste locul, insa la noi parca numai animale gasesti la tot pasul.

marian0904 (42 comentarii)  •  3 decembrie 2016, 21:00

Bravo Jose! Bravo Catalin!

ANDREICA (4 comentarii)  •  4 decembrie 2016, 4:52

NU STIM SA DESCOPERIM ACESTI OAMENI SI SA-I VALORIFICAM; NU STIM SA INVATAM DE LA ACESTI OAMENI; DACA MORALITATEA ACESTUI OM AR FI CUNOSCUTA SI RESPECTATA DE CEI DE PE PLAIURI MIORITICE CARE NE CONDUC, AM REDUCE HANDICAPUL DIFERENTEI FATA DE CIVILIZATIE; DAR CAND IN LOC SA CONTRIBUIE LA IGIENIZAREA SOCIETATII ROMANESTI, ALDE BANCIU, SAU GORGHIU, SAU TRAILA INVENBINEAZA LA CE SA TE ASTEPTI BUN MAINE. HALAL ELITE MIORITICE.

miky (4 comentarii)  •  4 decembrie 2016, 5:00

Superb , ca de obicei . Pai chiar asa domnul Catalin, da cu ce-i oglinda vinovata ca dai jumatate de pasa sau tu ai echipament da n-ai treaba cu fotbalul ?

antoniu (4 comentarii)  •  4 decembrie 2016, 5:17

un om obisnuit , scos in fata de presa, de data asta apreciat pentru o stare de normalitate, rar gasita. un sincer BRAVO pentru un om care incearca sa dea un exemplu.!!!!!OARE v-a fi urmat ?

dan (226 comentarii)  •  4 decembrie 2016, 22:22

Cu ce o fi gresit biata oglinda! un om intre oameni! Nu trebuie sa fi ministru ca sa te respecte lumea! Alti oameni, dar sunt sigur ca se poate si la noi!

gintonic (7 comentarii)  •  9 decembrie 2016, 10:44

MULTUMIM pentru astfel de articole! Tine-o tot asa, Cataline!