Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Fred, arădeanul, tăticul Maratonului din NY

În 1969 alerga precum o ţestoasă. În 1970 năşea ceea ce avea să devină cea mai tare cursă din lume. Continua să alerge până la 60 de ani şi să strângă bani pentru bolnavii de cancer: Fred Lelow

Permalink to Fred, arădeanul, tăticul Maratonului din NY
duminică, 13 noiembrie 2016, 9:53

În acea duminică de primăvară din 1969, Fred ieşise la o mişcare în Central Park, NY. Iubea tenisul, dar, de la o vreme încoace, voia parcă să alerge mai mult. Dădu drumul cronometrului şi, în acelaşi timp, dădu drumul la ture. După doi kilometri jumăte, frână. Ochii pe ecran: 18 minute şi niţeluş. „Vai de capul meu. Ceva între un melc orb şi o broască ţestoasă!”, îşi zise. Corect, nu era runner de meserie, dar nici aşa… Atunci şi acolo şi-a jurat că se va schimba. Că va schimba lumea.

Cel de-al Doilea Război Mondial îl prinsese în Arad, acolo unde se şi născuse în 1932! Ephraim Fischel Lebowitz îi scria în acte. Evreu ortodox. Mai erau câteva zile până la deportarea în lagăr când fugise. Cehoslovacia, apoi Olanda, apoi Irlanda. Scăpase ca prin miracol. În 1949 ajunsese în SUA. Se rebotezase „Fred”, dar niciodată nu renunţase la a spune, clar şi răspicat, că este român!

1 $ înscrierea, 1.000 $ bugetul
Un an şi niţel s-a antrenat. Dur. Din banii lui a lipit afişe pe străzile din New York, chemând lumea la un maraton. Intrarea a costat un dolar! Era 1970, iar Fred nu avea habar că tocmai năşise ceea ce avea să devină poate cea mai cool alergare din lume. La start s-au băgat 127 de muşterii. 55 au terminat cursa, cu una sută privitori pe margine. S-au dat ture de Central Park, printre „căţei, oameni ce băteau mingea, ponei şi yoghini”, îşi aducea aminte Fred, care termina al 45-lea.

Nina Kuscsik era unica femeie ce plătise dolarul. Lumea privea ca la urs. Bugetul total fusese de 1.000 $, iar campionul, Gary Muhrcke, primise un ceas amărât, nişte bâte de baseball la mâna a doua şi câteva cupe de bowling. Fred n-a disperat. Ştia că începutul e mai greu, dorea o competiţie de anvergură, nu ceva între o ieşire la un picnic şi o reprezentaţie de circ. S-a dus pe la Primărie, a tras sfori, a desenat schiţe. În 1976, Maratonul din New York trecea, deja, prin toate cele cinci „cartiere”.

A alergat 30 km în noaptea de Crăciun!
„Pentru mine alergarea este precum o oază. Singurul sport în care nu există nici excese, nici trădări. Dacă mi-am notat în jurnal că am parcurs un kilometru, atunci un kilometru am parcurs! Când alerg, sunt cel mai sincer om din lume”, avea să spună. Într-o noapte de Crăciun şi-a privit caietul. Îi lipseau 30 de kilometri pentru totalul de 4.000, „borna” propusă în acel an. Şi-a luat pantofii de alergare şi a plecat în parc, în timp ce mesenii ciocneau un pahar.

În 1989 avea 24.996 de frumoşi nebuni înscrişi. În 1990 l-au depistat: cancer cerebral. În 1991 l-au depistat iar: cancer la tiroidă. L-au operat de x ori. În perioada de recuperare şi-a întrebat medicii dacă poate prinde cursa din 1992. A primit un „NU” categoric. A fugit din spital, s-a băgat la treabă. A terminat în cinci ore şi jumătate. Imaginea aceea cu el şi cu Grete Waitz, uriaşa maratonistă din Norvegia, câştigătoare de nouă ori, trecând, dimpreună, linia de sosire, e memorabilă. Ambii aveau cancer… Adunase 1.000.000 de dolari pentru tratamentul semenilor săi bolnavi. La 60 de ani, cu sănătatea măcinată, a hotărât să se retragă. L-au băgat în Hall of Fame, dar el, modest, a spus că nu merită, că este doar un „pion”. A continuat să strângă bani…

S-a oprit în 1994, pe 9 octombrie. Îşi văzuse visul împlinit. La cursa din 2010, Maratonul de la New York a avut 44.829 atleţi care au trecut linia de sosire, nou record mondial. Fred, arădeanul, se putea odihni liniştit.

* Sursa: Inside the World of Big – Time Marathoning

Comentarii (9)Adaugă comentariu

mosionroata (7 comentarii)  •  13 noiembrie 2016, 12:01

Bun artiolul, bravo! Ma gandeam cati oameni de valoare cu principii au plecat din tara noastra! Si noi ne plangem in Romania ca oamenii sunt de vina de relele ce se intampla acolo!

zagna (18 comentarii)  •  13 noiembrie 2016, 13:24

O bijterie oprisaneana este ca un desert la pranzul de duminica !

Guga (1 comentarii)  •  13 noiembrie 2016, 16:44

Errata: Lelow => Lebow.

roby (1 comentarii)  •  13 noiembrie 2016, 18:02

puteti corecta Lebow (de la Lebowitz) in loc de Lelow.

dan (226 comentarii)  •  13 noiembrie 2016, 21:10

Fara cuvinte!

Cristian (6 comentarii)  •  13 noiembrie 2016, 21:15

Fred Lebow.Asa e. În rest...felicitări pt.articol!

tancau_ioan (1 comentarii)  •  13 noiembrie 2016, 22:14

salut! e tareeeeee,frate!

eugen (1 comentarii)  •  14 noiembrie 2016, 9:05

Bravo Oprisene !

fred (1 comentarii)  •  17 noiembrie 2016, 19:38

asta e la fel de aradean pe cit de new-yorkez sint eu.

Comentează