Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ce mai e suta în ziua de azi?

E 8:00 şi deja e agitat. Aşa, de dezmorţire, urcă şi coboară scările, preţ de două etaje. Casă frumoasă, de piatră, în Sant’Ippolito, „Raiul cioplitorilor”, Italia. „Hai să ne tutuim, pentru că ăsta e avantajul treningului. Cu el pe tine […]

...

Cealaltă Olimpiadă

Tipul care şade la pupitru drege niţeluş glasul, îşi tuşinează buzele de marginea unui pahar plin cu apă, cere puţintică linişte, apoi zice: „Dragii mei domni, în urma celor discutate aici trag concluziunea că am acordul dumneavoastră pentru a purcede […]

...

101 de la 222

John Heisman, antrenorul celor de la Georgia Tech, fierbe. „Noi ne-am chinuit să avem o ligă, să dezvoltăm fotbalul, să creştem aceşti copii, iar ei vin să spună că nu pot aduna o amărâtă de echipă şi că le e […]

...

Au ridicat ştacheta. Nu şi glasul!

A mai făcut asta de zeci, poate de sute de ori. Conferinţă de presă. S-a aşezat în umbra microfoanelor, a zâmbit pentru camerele de luat vederi, a explicat ce şi cum. De data asta, situaţia se prezenta puţin altfel. Pentru […]

...

Albul, cel de-al treilea negru

Imaginea – trasă de John Dominis, un faimos fotograf american – e inclusă de „Time” între cele mai de impact 100 de poze din istorie! Doi atleţi de culoare – Tommie Smith şi John Carlos – urcă pe podium, la […]

...

Cum a retrogradat Papaiani în C

În 1978, nea Sebi, fost jucător prin B, evoluează în "Totul despre fotbal", o peliculă plină de haz, alături de Rică Răducanu ori Jean Constantin

Permalink to Cum a retrogradat Papaiani în C
sâmbătă, 1 octombrie 2016, 9:16

Pe banca de rezerve, ferit de razele soarelui, cu capul sprijint în mâini, doar la bustul gol, după ce a scăpat de tricoul asudat în ultimele 90 de minute, un fotbalist, aşa, pe la 42 de ani, plânge. Echipa sa tocmai a retrogradat în C. E Sebastian Papaiani!

Proiectul „Nimeni pe stadion” plecase la drum prin 1976. O comedie satirică având ca bază problemele sportive: iubitorii fotbalului dintr-un orăşel de provincie vor să aranjeze, în culise, soarta unui meci decisiv, de baraj, pentru rămânerea în Divizia B. În aprilie 1978 scenariul încăpuse pe mâinile lui Andrei Blaier. Regizorul de 45 de ani nu era la întâia experienţă cu balonul rotund, unul dintre primele sale filme fiind „Mingea”, în 1958. Între timp, plămădise „Cireşarii”, serialul TV de top, ori „Prin cenuşa imperiului”, unde nea Gigi Dinică interpretase, magistral, rolul „Diplomatului” lui Zaharia Stancu.

„Fără repartiţie, nu mişc un tendon!”
Blaier se pune pe dat telefoane. Îl ia pe Petrică Gheorghiu, cel care va deveni Smeu, microbistul – contabil, pe Aurel Giurumia, antrenorul cel nou, venit cu metode moderne, pe Ovidiu Schumacher, Jurubiţă, felcerul, pe Jean Constantin, Max, liderul galeriei, pe Costel Băloiu, „Pistruiatul”. Şi pe Sebastian Papaiani, una dintre vedetele echipei, cel care, conform lui Nicu Constantin, crainicul stadionului, „fusese, cu ani în urmă, în atenţia selecţionerului, bifând câteva momente la amicalul naţionalei contra Metalului din Plopeni”.

„Totul pentru fotbal” porneşte, la drum, pe 18 iunie 1978, la Piatra Neamţ. Acolo se dă primul tur de manivelă. Se targe, non stop, vreme de două luni. Oraşul fierbe, ştie că se turnează o peliculă, vine la stadion. Papaiani e fenomenal, ca de fiecare dată. Îl joacă pe Mihail Ţipurnea, fostă mare vedetă. Când oficialii vin să-i spună că e convocat pentru istoricul meci, replică: „Mie îmi dai repartiţie, îţi dau două boabe. Nu-mi dai repartiţie, nu mişc un tendon”.

Jocul Gloriei, echipa urbei, contra celor de la AS Rulota, începe. În poartă la oaspeţi e Rică Răducanu. Da, cel adevărat! „Tăticu’, ştii că mă iubeşte camera, m-am băgat la film cu plăcere, a fost uşor, am avut doar câteva replici”, îşi aduce aminte Ricanu’, cel care, cu câteva zile înainte, semnase cu Steaua Bucureşti, unde avea să stea un an.

„Pământul hazului din viaţă”
Jean Constantin agită galeria, a adus şi o mică trupă artistică, Papaiani – care, în viaţa de zi cu zi, a jucat ceva fotbal, schimbă pase cu Dobre (Emil Hossu), pelicula merge. Gazdele sunt conduse cu 2-1, revin, dar, finalmente, pierd partida şi retrogradeză în C. Lumea-i supărată, dar ideea care rămâne e că toate maşinaţiunile sunt dejucate de bunul simţ al opiniei publice şi asta e ceea ce contează. Aşa sunt vremurile.

În august se intră la montaj. Pe 30 septembrie, cerberii din Comisia Cinematogariei îl resping. Are prea multe poante, se bat prea multe apropouri. La mijlocul lui noiembrie, pelicula este, din nou, ciuntită. Finalmente, în aprilie 1979, primeşte ok-ul. „Dincolo de situaţiile comice specifice există în film un strop de poezie. Personajele scot uşor comedia lui Blaier de pe gazonul problemelor fotbalistice şi o împing pe pământul hazului din viaţă. Uneori cu spumă, alteori numai cu drojdie, uneori cu năduf, alteori cu candoare, întotdeauna cu bun simţ şi cu simţul măsurii”, scrie Eva Sârbu.

Până în 2005, isprăvile lui Papaiani şi ale colegilor de echipă fuseseră vizionate de 2.480.000 de spectatori. Jean, maestrul Dinică ori Nicu Constantin au plecat de ceva vreme. Acum ne-am despărţit şi de nea Sebi. De câteva zile, fotbalul şi filmografia românească sunt mai sărace.

* Sursa: „Filmat în România”, Bujor Râpeanu

Comentarii (16)Adaugă comentariu

smokey (1 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 9:56

A fost filmat la Buzau, nu la Piatra Neamt

Stefan (8 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 13:24

Tot mai sarace. Sa le fie tarana usoara.

Flaviu (14 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 14:28

Aurel Giurumia era o copie reusita a lui Titi Teasca...

mosionroata (7 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 14:35

Am pierdut un mare actor! Dumnezeu sa il odihneasca! Frumos omagiul!

cocosan (1 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 19:33

La Piatra neamt a fost filmat. Uitati-va la numerele de masini, la hotelul Central, la gata din Piatra Neamt, la stadio si la casele care sunt in jurul stadionului.

mario (2 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 19:59

Domnule Catalin esti FABULOS. Alaturi de Boanchis sunteti cei mai tari ziaristi din Romania.

Petru (2 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 20:33

D-le Catalin, va multumesc ca mi-ati readus in memoria acest film vazut cu putini ani in urma. Desi nu am nici varsta 'matale (caci dumneata esti fara varsta cu umorul inconfundabil), pot sa spun ca acest film de care povestesti a fost unul reusit, cu atat mai mult daca ne comparam la acele vremuri. Intr-adevar, Sebastian Papaiani a fost un monstru sacru, la fel ca si maestrul Dinica - nu pot sa uit faza cand asteapta arbitrul la gara cu covorul rosu :-)) (relatez din memorie) - maestru, care chiar a avut nesansa de a fi roman, caci daca era strain era de mult timp cu "balonul de aur" al actorilor in vitrina! Sa ne traiesti si sa continui pe acelasi ritm... de "samba" caci asa mi se pare cand mereu te citesc, parca esti un jongleur de pe Copa Cabana!

Petru (2 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 20:34

*memorie - scuze de eroarea de tastare

cezar (1 comentarii)  •  1 octombrie 2016, 23:04

Foarte bun articolul in memoria unui mare actor! Filmul in primele zile de la lansare a avut un succes nebun! Am avut prileju desi aveam doar 8 ani sa vad un spectacol din cele care au avut loc in prima saptamana la cinema Patria! Doar slaba mediatizare dupa 1989, daca a fost dat de 5-6 ori a facut ca filmul sa nu aiba o mai mare notorietate! Filmul surprinde perfecr perioada romantica a fotbalului de divizia B, in care echipa era sufletul orasului si toti de la prim secretar la ultimul angajat simtea prin toate fibrele competitia echipei de fotbal cu cea a judetelor invecinate! Nu ca acum cand Soimii Pancota va termina divizia B cu golaveraj -200!

nea sebi (1 comentarii)  •  2 octombrie 2016, 2:45

Este, totusi, suparatoare repetarea acestui ”nea...” urmat de o familiaritate. Cu atît mai mult cu cît autorul nu era in acesti termeni cu cei pe care ii pomeneste. Pentru că nu i-a fost un apropiat, autorul nu stie ca lui Sebastian Papaiani apropiatii nu-i spuneau Sebi si nici ”nea Sebi”. Asta e o inventie a autorului care da si el cu undita - cum celor mai multi Sebastiani amicii le spun Sebi, dl Oprisan s-a gindit ca asa o fi si in cazul lui Papaiani. Doar că nu a nimerit-o. Pentru prieteni, Sebastian Papaiani era Bică. Și pentru cei mai tineri, cînd el a mai îmbătrînit, era ”nea Bică”. Am mai vazut, de altfel, in presa sportiva tendinta de a te trage de sireturi cu oameni pe care nu-i cunosti. Nu pricep de ce trebuie sa te expui unui moment penibil facind pe apropiatul unei mari vedete cind, de fapt, nu esti si cineva care stie ca nu esti se prinde si te da in fapt. Nu e mai bine sa raminem cu prietenii nostri, pe care ii stim, si sa scriem despre cei care nu ne sint prieteni ca si cum nu ne sint prieteni? Fac pariu ca nici lui Dinica autorul nu a avut niciodata ocazia sa-i spuna, in fata, ”nea Gigi”. .. Altfel, unele articole ale dlui Oprisan imi plac.

George (4 comentarii)  •  2 octombrie 2016, 7:07

@ cocosan Domnule, secventele de pe teren au fost filmate la Buzau. Asta o garantez ca martor ocular. Este posibil ca celelalte scene sa fi fost trase la Pitra Neamt.

Epigonul (3 comentarii)  •  2 octombrie 2016, 8:14

Şi, dacă scenariul tot "a încăput pe mâinile lui Andrei Blaier", să spunem că îi aparţine scriitorului Mircea Radu Iacoban, care în epocă a fost şi comentator sportiv la radio!

dan (226 comentarii)  •  2 octombrie 2016, 20:46

Oare cati din cei care au jucat in film mai traiesc!?

Adu (3 comentarii)  •  4 octombrie 2016, 23:07

Fazele de fotbal in teren sunt filmate cu jucatorii Gloriei Buzau de atunci (Stan, Tulpan, Ghizdeanu, ei pot fi recunoscuti in imagini), cel mai probabil la Buzau. Fazele de strada se poate sa fi fost filmate in alt oras.

Adu (3 comentarii)  •  4 octombrie 2016, 23:09

Exista si un al doilea film, o continuare, Am o idee (1981) - https://ro.wikipedia.org/wiki/Am_o_idee

GR (1 comentarii)  •  7 octombrie 2016, 21:00

Pentru cine vrea sa vada filmul : https://www.youtube.com/watch?v=0i3ndfpDqro