Septembrie 1924. Septembrie 2016. Găsiţi diferenţele!
La fondare, Gazeta scria despre nouă echipe de la noi și 20 din Anglia. Cele românești au murit în proporție de 90 la sută. Toate cluburile din Albion trăiesc și azi!
Anul 1, numărul 1 a picat într-o duminică de septembrie. 1924. Deschidem o mică paranteză. Marca şi L’Equipe, două periodice cu vipuşcă la pantaloni, au pornit la drum în ’38, şi, respectiv, ’46. O închidem. Fotbalul nu e atât de puternic în paginile primei ediţii de Gazeta Sporturilor. Oina e la loc de cinste, reuniunile atletice, la fel, există box, ciclism, curse hipice.
„Foot-ball dela noi”. Chinezul din Timişoara e campioana sezonului trecut, 1924-1925 tocmai ce pleacă la drum. România Dodoloaţă e împărţită în nouă regiuni, fiecare dă o câştigătoare, fetele astea se duelează între ele şi aşa apare „Regina”. Venus e stăpână peste Bucureşti. Oltul Slatina vine de la Craiova, Chinezul e Chinezul, U.C.A.S. Petroşani reprezintă Aradul, C.A. Oradea, Universitatea de la Cluj, Braşovia şi… Şi ultimele două nu se mai pun, Jahn din Cernăuţi şi Fulgerul din Chişinău, pentru că cineva, peste ani, cu un creion şi o hârtie, reîmpărţea lumea. Rămân şapte trupe despre care Gazeta de acum 92 de ani scrie.
Venus făr’ de braţe, Olt secat
Venus dispare primul, sub furia bolşevică. În 1948 se uneşte cu Uzinele Comunale, în 1953 zona se umple de uniforme kaki, până şi stadionul cel cochet moare. Oltenii-s fondaţi doar cu doi ani înainte, în 1922, dar sunt cei mai buni din regiune, în frunte cu căpitanul Mihail I. Mihail, polisportiv înnăscut. Prin 1972 se aniversează 50 de ani de viaţă, un mic, o măslină, apoi, uitarea şi exilul prin ligile inferioare. Dispariţia. Ion Winklehner, directorul general al minelor „Societăţii Petroşani”, încheagă, în zonă, o trupă bătăioasă. Merge cu ea în finala de la Arad, unde pierde contra Chinezului, cu 5-1, dar devine vicecampioana României.
Danko şi Messner sunt primiţi pe braţe la Petroşani. Dacă eşti patriot local, spui că echipa vieţuieşte şi azi, prin liga a patra hunedoreană. Realitatea e că a murit de milenii… Chinezul, echipa muncitorilor de la căile ferate, a dus-o până în 1949. Lot frumos, fotbalişti monumentali: un Ritter, un Vogl, una dintre cele mai luminate minţi ale fotbalului nostru din toate timpurile, un Matek. Şase titluri de campioană, unul după altul, ca la domino. Urmează marea criză financiară şi tot felul de asocieri dubioase. În 1946, Chinezul dispare din nomenclator. Pentru încă trei ani C.A.M.T. mai respiră, apoi se evaporă, definitiv…
Aici şi peste Canal
Clubul Atletic din Oradea se născuse înaintea Primului Război Mondial, dar, vreme de vreo 12 ani, nu scosese capul prin lumea bună a fotbalului. Feri Ronay e şerif aici prin preajma lui 1925. E băiatul care, pe 8 iunie 1922, la Belgrad, contra Iugoslaviei, marchează primul gol din istoria echipei naţionale de fotbal a României. După 1945 trece prin infinite schimbări de denumire: Libertatea, ICO, Progresul, CS. 1963 e ultimul an de viaţă. Crişana e pe locul 13 în A, pică în B şi… La revedere! Istoria Braşoviei e scurtă. Fondare: 1914. Patru baraje de accedere în Divizia A ratate, doi ani de primul eşalon. Dispariţie: 1937. Universitatea Cluj e copilul doctorului Haţieganu. Ani de istorie, mulţi ani de istorie.
Foot-ball-ul din străinătate e, de fapt, Anglia. Arsenal contra Villa, Leeds cu Tottenham, City nu poate trece de Huddersfield, uite şi remiza lui Sunderland cu „coţofenele”!
De atunci au trecut 92 de ani. Din cele nouă trupe – miez ale noastre, de care aveau grijă cronicarii Gazetei, una singură mai vieţuieşte, chinuit. Vreo două se zbat să reapară, de dragul parfumului de altădat’, dar e o naştere cu forcepsul.
În Anglia, toate cele 20 de echipe din 1924, din casetuţa de „Externe”, trăiesc, la diferite niveluri. Liverpool e tot Liverpool, Arsenalul, la fel, City şi United sunt acolo. Plus „Invincibilii”, „Coţofenele” ori „Roşiii”. Cam asta e diferenţa.
* Sursa: wikipedia