Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Coll, ne-ai lăsat un mare gol

„Pruncilor, jumătate dintre noi tremură, atunci, de ruşine că ne bătuse Uruguayul. Cealaltă jumătate, că aveam meci cu ruşii, care demolau totul. Iar ultima jumătate, că trebuia să adunăm şi noi, totuşi măcar un punct la un Campionat Mondial, nu?”. […]

...

Sportivul cu trei picioare. Scuze, cu patru!

În seara în care micuţul Francesco veni pe lume, apele ieşiră din matcă, cele mai rele jivine amuţiră, iar Luna fu muşcată de vârcolaci. Cel puţin aşa susţineau babele din Rosolini, Sicilia, atunci, pe 18 mai 1881. Tot ele comentau […]

...

Ultimul care l-a altoit pe primul

„Doamne, Serafime, cât de prost ai fost!” Vuf, vuf, zicând asta, taie aerul, cu pumnii, de câteva ori, cum făcea pe vremuri în ring şi vorbeşte ca pentru sine. E-n spatele unui bloc roz, plin cu oameni gri, din Pazardjik, […]

...

Real Madrid, loc perfect pentru dormit!

„Termină, mă, cu prostiile, cum dracu’ să dorm pe bancă la Real Madrid? Am închis, aşa, puţin, ochii şi toţi s-au apucat să urle că deja sforăiam!”. „Dar cu lipsa de la antrenament cum a fost?”. „Să mor, am crezut […]

...

Ziua-n care Jiul a luat foc

Nea Gică, arbitrul, miroase, la propriu şi la figurat, ceva. E alintat „Grecul”, pentru că s-a născut lângă Olimp, dar s-a stabilit printre mioritici. Sare niţeluş de 1.000 de meciuri conduse la centru, un infinit de experienţă. Curge abia minutul […]

...

Septembrie 1924. Septembrie 2016. Găsiţi diferenţele!

La fondare, Gazeta scria despre nouă echipe de la noi și 20 din Anglia. Cele românești au murit în proporție de 90 la sută. Toate cluburile din Albion trăiesc și azi!

Permalink to Septembrie 1924. Septembrie 2016. Găsiţi diferenţele!
sâmbătă, 17 septembrie 2016, 10:40

Anul 1, numărul 1 a picat într-o duminică de septembrie. 1924. Deschidem o mică paranteză. Marca şi L’Equipe, două periodice cu vipuşcă la pantaloni, au pornit la drum în ’38, şi, respectiv, ’46. O închidem. Fotbalul nu e atât de puternic în paginile primei ediţii de Gazeta Sporturilor. Oina e la loc de cinste, reuniunile atletice, la fel, există box, ciclism, curse hipice.

„Foot-ball dela noi”. Chinezul din Timişoara e campioana sezonului trecut, 1924-1925 tocmai ce pleacă la drum. România Dodoloaţă e împărţită în nouă regiuni, fiecare dă o câştigătoare, fetele astea se duelează între ele şi aşa apare „Regina”. Venus e stăpână peste Bucureşti. Oltul Slatina vine de la Craiova, Chinezul e Chinezul, U.C.A.S. Petroşani reprezintă Aradul, C.A. Oradea, Universitatea de la Cluj, Braşovia şi… Şi ultimele două nu se mai pun, Jahn din Cernăuţi şi Fulgerul din Chişinău, pentru că cineva, peste ani, cu un creion şi o hârtie, reîmpărţea lumea. Rămân şapte trupe despre care Gazeta de acum 92 de ani scrie.

Venus făr’ de braţe, Olt secat
Venus dispare primul, sub furia bolşevică. În 1948 se uneşte cu Uzinele Comunale, în 1953 zona se umple de uniforme kaki, până şi stadionul cel cochet moare. Oltenii-s fondaţi doar cu doi ani înainte, în 1922, dar sunt cei mai buni din regiune, în frunte cu căpitanul Mihail I. Mihail, polisportiv înnăscut. Prin 1972 se aniversează 50 de ani de viaţă, un mic, o măslină, apoi, uitarea şi exilul prin ligile inferioare. Dispariţia. Ion Winklehner, directorul general al minelor „Societăţii Petroşani”, încheagă, în zonă, o trupă bătăioasă. Merge cu ea în finala de la Arad, unde pierde contra Chinezului, cu 5-1, dar devine vicecampioana României.

Danko şi Messner sunt primiţi pe braţe la Petroşani. Dacă eşti patriot local, spui că echipa vieţuieşte şi azi, prin liga a patra hunedoreană. Realitatea e că a murit de milenii… Chinezul, echipa muncitorilor de la căile ferate, a dus-o până în 1949. Lot frumos, fotbalişti monumentali: un Ritter, un Vogl, una dintre cele mai luminate minţi ale fotbalului nostru din toate timpurile, un Matek. Şase titluri de campioană, unul după altul, ca la domino. Urmează marea criză financiară şi tot felul de asocieri dubioase. În 1946, Chinezul dispare din nomenclator. Pentru încă trei ani C.A.M.T. mai respiră, apoi se evaporă, definitiv…

Aici şi peste Canal
Clubul Atletic din Oradea se născuse înaintea Primului Război Mondial, dar, vreme de vreo 12 ani, nu scosese capul prin lumea bună a fotbalului. Feri Ronay e şerif aici prin preajma lui 1925. E băiatul care, pe 8 iunie 1922, la Belgrad, contra Iugoslaviei, marchează primul gol din istoria echipei naţionale de fotbal a României. După 1945 trece prin infinite schimbări de denumire: Libertatea, ICO, Progresul, CS. 1963 e ultimul an de viaţă. Crişana e pe locul 13 în A, pică în B şi… La revedere! Istoria Braşoviei e scurtă. Fondare: 1914. Patru baraje de accedere în Divizia A ratate, doi ani de primul eşalon. Dispariţie: 1937. Universitatea Cluj e copilul doctorului Haţieganu. Ani de istorie, mulţi ani de istorie.

Foot-ball-ul din străinătate e, de fapt, Anglia. Arsenal contra Villa, Leeds cu Tottenham, City nu poate trece de Huddersfield, uite şi remiza lui Sunderland cu „coţofenele”!

De atunci au trecut 92 de ani. Din cele nouă trupe – miez ale noastre, de care aveau grijă cronicarii Gazetei, una singură mai vieţuieşte, chinuit. Vreo două se zbat să reapară, de dragul parfumului de altădat’, dar e o naştere cu forcepsul.

În Anglia, toate cele 20 de echipe din 1924, din casetuţa de „Externe”, trăiesc, la diferite niveluri. Liverpool e tot Liverpool, Arsenalul, la fel, City şi United sunt acolo. Plus „Invincibilii”, „Coţofenele” ori „Roşiii”. Cam asta e diferenţa.

* Sursa: wikipedia

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Ciprian (1 comentarii)  •  17 septembrie 2016, 12:59

Tin minte o declaratie a lui Porumboiu inainte meciului cu Slavia Praga sau Sparta in cupele europene, „cand s-a infiintat echipa pragheza prin 1890 si ceva, prin Vaslui se tragea inca cu arcul…”. Cam avea dreptate Adrian… sper sa nu ramanem tot in evul mediu…

Victor (1 comentarii)  •  17 septembrie 2016, 13:00

Hai ca ai fost naspa de data asta… e trist rau! 🙁

IO (1 comentarii)  •  17 septembrie 2016, 13:51

Foarte frumos articolul. Mi-a placut.
Iata o povestire, cu alte date, dar în aceeași nota. In 1863 Blackheath Football Club infiinteaza, impreuna cu alte cluburi, The Football Association (Federatia Engleza de Fotbal). La acel moment inca se mai discutau regulile noului sport si baietii astia au insistat o vreme ca in fotbal sa fie permisa conducerea mingii cu mana si contactul fizic direct dintre adversari. Dupa un timp, vazand ca aceste reguli nu vor fi aplicate in fotbal, s-au retras din The Football Association si au format in 1870 Rugby Football Union (facusera colegiul la Rugby School). Au dat Angliei primul capitan al echipei nationale in primul meci test inter-tari, impotriva Scotiei (1871). Morala: anul trecut au terminat pe locul 3 in a treia liga engleza de rugby!

adi_stelistul (12 comentarii)  •  17 septembrie 2016, 15:00

Din 1924 pana acum Romania a schimbat de cateva ori sistemul politic: 1938 – dictatura regala; 1940 – statul national legionar; 1941 – dictatura antonesciana; 1944 – intermezzo-ul democratic; 1945 – coabitarea comunisto-monarhica; 1947 – republica populara; 1989 – schimbarea de regim. In Anglia s-au schimbat regi si prim-ministri, dar nimic semnificativ din punctul de vedere al politicii interne. Sigur, a disparut Imperiul Britanic, dar asta nu a afectat deloc Metropola. Asa ca totul devine explicabil. Fotbalul e o parte a societatii. Taifunurile politice, sociale, economice, care au marcat Romania in acesti 92 de ani s-au reflectat si in fotbal. La fel stabilitatea din viata politica a Marii Britanii se regaseste inclusiv in felul in care au supravietuit toate cluburile din 1924. „Cam asta e diferenta” poate fi doar o constatare, in niciun caz vreun diagnostic al unei boli. Echipele romanesti din 1924 au disparut pentru ca Romania insasi din 1924 a disparut. Romania de azi e cu totul alta. Anglia e alta doar la nivel tehnologic, stiintific, cultural (dar nu intrutotul), in rest a ramas aceeasi.

Michael (1 comentarii)  •  17 septembrie 2016, 16:44

Ca sa caut scuze, in cel mai pur stil mioritic spun ca in anul in care Ripensia a fost admisa in campionat ca prima echipa profesionista, Tottehnam sarbatorea deja 50 de ani de cand a luat fiinta. Identific un vinovat ca fiind bineinteles Soarta si spun ca doar ea ne-a pus la dispozitie doar 10 ani pana cand o noua istorie trebuia scrisa prin stergerea brutala a trecutului in 1945. O noua traditie statea sa inceapa iar blazoanele echipelor care incepusera sa se ridice in aceleasi timpuri cu avionul lui Vlaicu trebuiau sa dispara.

Proaspat impus in tara, comunismul bolsevic nu a produs rapid echipe precum Il Grande Torino. Dar am vazut si noi romanii un Feyenoord invins la Arad sau un Madrid la Pitesti. Un pic mai tarziu o Fiorentina adormita la propriu de geniul lui Balaci si o campioana a Europei umilita de Orac in tandem cu Multescu. Sau pe marele Dukadam ca paznic la sampania catalana si Lacatus alegand sa darame sperantele spaniole in locul barei aleia care inca tremura la Sevilla.

Nici in post-comunism n-a fost chiar noapte mai mereu. Ramasi fara niste echipe care abia incepusera sa isi scrie o istorie a lor si sa-si fluture blazoanele in ochii Europei, ai nostri nu s-au lasat invinsi de Argentina lui Maradona si ne-au facut sa visam la o semifinala cu Brazilia in vremea in care la Cupa Mondiala ajungeau doar 24 de echipe.

Regretul ca nu suntem si noi „acolo”, ca nu avem blazoane care sa fie falnic ridicate langa cele englezesti si ca am fi putut fi daca “alta ne era soarta”, tine de o nostalgie si un fatalism tipic mioritic. Ar fi reusit Chinezul sau Ripensia mai mult decat UTA, Arges, Craiova, Steaua sau Dinamo? Cat le-ar fi ajutat traditia si istoria lor sa ajunga mai sus nu vom putea sti niciodata si nici nu ne ajuta astazi pea mult sa cautam raspunsuri. Prin incercarea noastra mai mereu de a cauta vinovati si a compara cine am fost cu cine am fi putut fi, nu vom reusi niciodata sa ajungem in frunte si vom ramane neintrerupt in urma altora.

Am fi putut fi noi romanii altii in fotbal? Dupa mine cu siguranta daca Dobrin ar fi dat ciorba de potroace pe Cazpacho, am fi fost astazi si mai putin.

marian0904 (42 comentarii)  •  17 septembrie 2016, 19:03

Ca pe la noi. Caruta care merge trebuie stricata, iar capra grasa a vecinului trebuie, musai, sa dea in boala.

Ramon (8 comentarii)  •  17 septembrie 2016, 21:27

UCAS Petroșani a devenit Jiul (Lupeni prin 1928-29, apoi Petroșani). Acum dispărut. Chinezul a fuzionat cu CAMT prin 1941, a ramas CAMT până retrogradează în 1949. Venus prin fuziunea cu UCB rămâne cu acest nume, devenit Progresul ICAS in 1950, apoi mulți ani prin onoare. Cred ca exista în 1970 ca Venus RGAB, deci a supravietuit. Deci nu Venus a disparut primul ci Brasovia. Care or fi cele 4 baraje pentru divizia A ? Divizia A apare in 1934 cand apare divizia B, până atunci au fost doua editii ale diviziei nationale si Brasovia a jucat baraj in 1933, a retrogradat direct in 1934. A fost invitată în ivizia națională în 1932 ca să fie și alte echipe în afară de cele 4 orașe mari (care au dat 10 echipe). Oltul Slatina probabil a disparut, apoi a reaparut cu numele de Oltul, care devine Dinamo, apoi Energia, Sportul Muncit, etc până la dispariție. Se reorganizeaza ca FC Olt si ALRO, apoi (re)dispare. Numai ca in 1924 nu exista un campionat in Franta, in Italia parca erau 2 serii mari, in Germania nu stiu cate regiuni cu tot felul de play-offuri, in Iugoslavia tot campionat regional, in Ungaria campionat al capitalei, ca si in Austria, Elvetia parca 3 campionate regionale, Spania incepe in 1929, Portugalia parca tot atunci. Daca 1924-25 este campionat national este pentru ca campioanele de regiuni (sau districte) mai jucau 2-3-4 meciuri eliminatorii până la titlu, altfel nimeni nu era prea interesat de titlu care revenea, de obicei Chinezului. Anglia a inceput campionatul în 1888 și niciodată nu a existat un campionat al UK (un singur stat cu 4 campionate diferite – astazi – dupa aparitia camp Walesului.

Donald (2 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 10:33

in 1896, la primele jocuri olimpicie moderne, ungurii au castigat doua medalii de aur. noi eram in plina lupta cu pelagra pe timpul ala si veneau „turisti” din occident sa vada cum traiesc oamenii in bordeie sapate in pamant.
asta ca sa dam un exemplu de mai aproape si sa intelegem cu adevarat care e diferenta.

independentu (25 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 10:44

ce n au reusit sa distruga comunistii au desavarsit sandu si mitica.

dan (226 comentarii)  •  18 septembrie 2016, 21:08

Superb!