Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ce mai e suta în ziua de azi?

E 8:00 şi deja e agitat. Aşa, de dezmorţire, urcă şi coboară scările, preţ de două etaje. Casă frumoasă, de piatră, în Sant’Ippolito, „Raiul cioplitorilor”, Italia. „Hai să ne tutuim, pentru că ăsta e avantajul treningului. Cu el pe tine […]

...

Cealaltă Olimpiadă

Tipul care şade la pupitru drege niţeluş glasul, îşi tuşinează buzele de marginea unui pahar plin cu apă, cere puţintică linişte, apoi zice: „Dragii mei domni, în urma celor discutate aici trag concluziunea că am acordul dumneavoastră pentru a purcede […]

...

101 de la 222

John Heisman, antrenorul celor de la Georgia Tech, fierbe. „Noi ne-am chinuit să avem o ligă, să dezvoltăm fotbalul, să creştem aceşti copii, iar ei vin să spună că nu pot aduna o amărâtă de echipă şi că le e […]

...

Au ridicat ştacheta. Nu şi glasul!

A mai făcut asta de zeci, poate de sute de ori. Conferinţă de presă. S-a aşezat în umbra microfoanelor, a zâmbit pentru camerele de luat vederi, a explicat ce şi cum. De data asta, situaţia se prezenta puţin altfel. Pentru […]

...

Albul, cel de-al treilea negru

Imaginea – trasă de John Dominis, un faimos fotograf american – e inclusă de „Time” între cele mai de impact 100 de poze din istorie! Doi atleţi de culoare – Tommie Smith şi John Carlos – urcă pe podium, la […]

...

Şi l-au prins cu halba-n gură

La Olimpiada din Mexic, în 1968, Hans-Gunnar Liljenwall şi-a ostoit setea cu malţ şi hamei. Suficient cât să devină primul sportiv dopat din istoria Jocurilor

Permalink to Şi l-au prins cu halba-n gură
sâmbătă, 27 august 2016, 12:23

Era ca-n bancuri. Numai oameni evlavioşi. Când el răspundea ce a băut, se cruceau ăia. Când ăia îi spuneau cam ce o să păţească, se crucea el. Şi tot aşa. Şedea pe un fel de cutie mai mare, îşi bălăngănea picioarele şi nu-i venea să creadă că i se întâmplă chiar lui.

Fusese în Ciudad de Mexico. Olimpiada de Vară. 1968. Venise hăt, de departe, din Suedia, iar acum, în toamnă, avea şanse mari să urce pe un altfel de podium, direct pe primul loc, ca întâiul sportiv prins dopat la Jocuri. El, Hans-Gunnar Liljenwall!

Să o luăm treptat. Primul trişor fusese Thomas Hicks, campionul de la maratonul ediţiei din 1904, de la St. Louis. După ce pornise, pac, un tovarăş îi articulase o doză de stricnină, cam la un miligram. Degeaba! La jumătatea cursei, un păhărel de coniac, „Remy Martin” aşa, cât să-i sticlească ochii. Pe final, altă doză. A câştigat, a trecut linia de sosire şi a leşinat. La a treia ar fi concurat la Hades acasă. Dar cin’ să-l prinză? În 1960, la Roma, un băiat de-al lui Hamlet, Knud Enemark Jensen, căzuse de pe bicicletă, la 24 de anişori, direct cu capul de asfalt. Mort pe loc! Familia a primit, în primăvara lui 1961, un plic în care se aflau 1.600 de dolari, „asigurarea olimpică”, şi decizia celor care efectuaseră autopsia: amfetamină!

După 10 beri a tras pe unde a nimerit!
Autorităţile se speriaseră, deciseseră, imediat, ca la Jocuri să se introducă un control antidoping, dar, vreme de vreo patru sezoane, nu prea ştiuseră ce au de făcut. În 1965, austriacul Herbert Polzhuber, „sudase”, la Campionatele Mondiale, vreo 10 beri. După ce apucase pistolul, nu nimerise ţinta şi trăsese toată muniţia în pământ, făcând un circ uriaş. Gata, nu se mai putea! La cea de-a XIX-a ediţie de vară a Olimpiadei, la băieţii cu sombrero în sufragerie, se introducea controlul la sânge!

Aşa ajunseseră la el. Hans-Gunnar era specialist la pentatlon modern. Concurase şi în 1964, la Tokyo, unde „Profesorul” Constantin ratase un penalty ce avea să-l urmărească toată viaţa, dar nu obţinuse cine ştie ce rezultate. Acum chiar avuseseră şanse la o medalie, pe echipe, şi nu rataseră bronzul. Echipa Suediei îl avea în componenţă pe Björn Ferm, campionul de la individual, el îi trăseseră în sus, pe podium.

Acum, auzea numai cum nişte tipi eleganţi îl certau. Comitetul Olimpic Suedez. După călărie şi scrimă avuseseră loc tragerile. Pe 15 octombrie, de dimineaţă, se trezise cu-n tremurat. Fin, abia perceptibil, dar cu seismul ăsta în corp avea să se prezinte la proba pistolului? Băieţii l-au sfătuit să bea un pahar de bere, aşa se va linişti. Era cald, nu avea aer acolo, sus, în buricul Mexicului, cum să lupte numai cu câţiva stropi de licoare? A atins două. Două sticle. Aşa zicea el. Unii vorbeau de mai multe, dar ce conta? La final, trei tipi în cămaşă albă îl rugaseră să facă pipi. Ce naiba era asta? Se conformase şi, gata, credea că a scăpat!

Medalie pierdută pe două sticle
Se întorseseră în Suedia, veselie mare, cu medaliile la gât. La vreo lună după ei, parcase şi un plic cu fix patru foi înăuntru. Rezultatele testului antidoping. Azi, vreo cinci gălăgioşi despre care credea că nici nu ştiu să vorbească, îl făceau praf. Le spusese că fusese bere, îl întrebaseră dacă era nebun? Nu ştia că alcoolul este interzis la o astfel de reuniune? Ba ştia, dar a zis că poate merge. ETANOL, asta îi găsiseră! Substanţă organică din clasa alcoolilor. Punct! Nu mai era de glumă! El, Hans-Guunar Liljenwall, devenise primul sportiv din istorie prins cu mâţa-n sac la o Olimpiadă. La finalul depeşei, suedezii erau rugaţi să predea şi medaliile. Le trimiseseră şi clasamentul final la pentatlon modern. Ungaria, URSS şi Franţa. Suedia, care terminase pe trei, nu apărea nicăieri.

* Sursa: Inside the Games

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Stefan (8 comentarii)  •  27 august 2016, 13:20

TIpul ala chiar si-a descarcat gloantele in pamant? :)) Si nu am stiut ca alcoolul e interzis la olimpiada. Interesanta chestie. Intri *** in sevraj..

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Stefan (8 comentarii)  •  27 august 2016, 13:21

Am vrut sa postez ceva, pentru prima oara, si iotete ce am patit: A fost detectat un comentariu duplicat; se pare că deja ai spus asta! :))

seba (92 comentarii)  •  27 august 2016, 21:46

:)

ANDREICA (4 comentarii)  •  28 august 2016, 9:24

cATALINE, la Roma am aavut si noi unul care a calcat pe bec, cum se spune. ciclistul I.Cosma, chipurile a ratacit locul de start si a pierdut plecarea.

mario (2 comentarii)  •  28 august 2016, 16:24

Felicitari domnule Catalin! Sunteti o floare rara a gazetariei din Romania. Articolele dumneavoastra sunt o delectare a creerului meu. Continuati pe aceasta linie sunteti un pansament alsufletuli uman in aceasta lume din ce in ce mai lugruba.

dan (226 comentarii)  •  28 august 2016, 22:02

Si rusii, unde sunt rusii? Glumesc bineinteles!

Filbert (5 comentarii)  •  29 august 2016, 20:06

@Dan Unde-s rusii? Mai aproape decit crezi...