Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Maria, ultramaratonista pe sandale

Întâia oară lumea a aflat de ei în 1928. Guvernul mexican decisese să trimită doi atleţi „raramuri” la Olimpiada de la Amsterdam, acolo unde, la atletism, România participa în premieră, să le arate europenilor ce înseamnă meserie pe felia asta. […]

...

Curry şi mama lui Petrovici

Vanilla Ice e acolo, aproape de parchet. La pauza finalei All Star va da recital. Niţeluş mai încolo, Michael Bolton, cu imnul SUA. Sunt şi toţi greucenii. „Air” Jordan, Larry Bird, Barkley ori Ewing, „Magic” Johnson, Drexler, Mullin, Malone sau […]

...

Nume de cod: Henningsvaer!

Cum te uiţi, aşa, la harta Europei, Norvegia pleacă de ici, de jos, de la Oslo, şi se întinde mult, până sus, la urşii cei albi, unde se şi agaţă în cui! Pe la jumătatea distanţei dintre Bodo şi Tromso, […]

...

Treningul rupt în genunchi

Când „Piticul” a intrat pe uşă, pe care aproape a spart-o, bătând, cu palma, o ţandără de ziar şi urlând: „Draganeeeee, te duci la Partizan, mă, la schimb cu Santrac, eşti nebun!”, a crezut că-i cutremur. „Piticul” era cel mai […]

...

„Bem şi noi o şampanie la volan?”

E 31 ianuarie 1907, când Le Matin, ziarul francez, titrează: „Un om şi o maşină pot ajunge, în zilele noastre, în orice parte a lumii”. N-are semn de întrebare, aşa că urmează marea provocare: un raliu Beijing – Paris, undeva […]

...

Maratonista libaneză de pe schiuri

După trei Olimpiade de iarnă, Chirine Njeim a ajuns la Rio. A terminat maratonul sub trei ore şi se gândeşte, deja, la Tokyo. Vara nu-i ca...

Permalink to Maratonista libaneză de pe schiuri
duminică, 21 august 2016, 10:21

În casa părintească din Beirut dormea pe jos, pe hol. Dormea pe jos pentru a se feri de gloanţele ce, uneori, mai intrau pe geam, prin dormitor. În Liban era război, iar mama, părinte de cinci copii, încerca, astfel, să-i protejeze. Aţipea greu, o trezea fiecare bubuitură de bombă. După trei ani, familia n-a mai rezistat. A suit în Munţii Fareya, unde cea mică, Chirine Njeim, a început să înveţe a schia. Se lipea cu năsucul de televizor şi-l urmărea, toată ziua, pe Alberto Tomba. Au trimis-o-n Franţa, în Alpi. De aici, în State, la Academia „Rowmark”, de unde ieşise campioana olimpică Picabo Street.

În 2000 rotula i-a zburat. Cât a stat prin spitale, s-a lipit şi de-o pneumonie. De la 60, a ajuns la 39 de kilograme, la 18 ani! Nu mai avea poftă de mâncare. Rudele o vizitau. Nu le mai recunoştea!

La un control stomatologic de rutină, dentistul i-a spus clar, pe sub rama ochelarilor: „Puiule, dacă nu te hrăneşti cum trebuie, adio Olimpiadă!”. S-a speriat! A ajuns la Salt Lake City, a purtat steagul libanez. Ea şi o colegă. Doar două competitoare.

De la Super-G la plajele din Hawaii
Părea că lumea e a sa! A spus să ia o mică vacanţă. Împreună cu Kyle, logodnicul ei, au ales Hawaii. Plajă, apă, surf. Într-o zi, pe când alerga pe nisip, tânărul prinse a merge greoi. S-au dus la un consult. Tumoare. N-au crezut. Au ajuns la Boston: cancer în fază terminală! Kyle s-a dus pe 17 decembrie 2007. „Atunci, când prietenii săi au venit să-şi ia rămas bun, iar eu îi priveam, am crezut că Universul va pica peste mine”, avea să declare. „Am leşinat fizic, mental şi emoţional”. Avea, deja, în tolbă, două ediţii de Jocuri Olimpice, îi promisese lui Kyle pe a treia. A ajuns, în 2010, la Vancouver.

S-a liniştit, s-a căsătorit. Pentru a se menţine în formă s-a pus pe alergat. La început, opt kilometri. Pe care i-a rezolvat în 38 de minute. Era mai mult, aşa, o joacă, dar, când a văzut că-i termină chiar sub 37, s-a gândit la maraton. Nu unul oarecare, ci cel cu ştaif, de la Chicago. Obiectivul? Să treacă linia de sosire! În 2013 a fost la două lungimi de pantof de sport de trei ore, cu 3:05.40. Atunci a mirosit că libienii nu mai vor s-o trimită la a patra Olimpiadă de iarnă. N-a stat pe gânduri, pac, a schimbat macazul şi a trecut pe vară. Când i-a spus soţului că vrea să ajungă la Rio, în 2016, în loc de ochi miraţi a primit cel mai tare mesaj din lume: „Te susţin!”. 2.46.41 a fost rezultatul de la Chicago, 2015.

Trei în 95
Nu-i plăcea! Pe 8 noiembrie s-a înscris la Maratonul de la Beirut. Voia să dea o palmă celor ce o ignoraseră. Da, ea, schioarea, va merge în Brazilia! 2:49.23. A cincea, prima dintre libaneze. Dar timp nu mai era. Nebunie! S-a prezentat în faţa antrenorului: „Alerg la Houston!”. Ce era să mai zică bietul om?

În ianuarie 2016 pornea la drum în al treilea maraton al său în 95 de zile. „În viaţa mea n-am văzut un om care să-şi dorească mai mult să obţină ceva!”, a declarat profesorul ei. 2:44.19. Bilete pentru Rio de Janeiro, Brasil. Ea ⁄ alţi opt sportivi din patria în care se născuse.

Au numit-o Ambasador al Maratonului de la Beirut! Da, pe ea, fata cu schiurile! Până atunci, la competiţiile astea alergau doar veteranii din armată şi câţiva nebuni. Acum devenise, graţiei ei, o modă.

La Rio a terminat cursa. Pe locul 109. N-a fost mulţumită, dar, pentru prima Olimpiadă de vară din carieră, nu era rău. 2:51.08. La 32 de ani, după o viaţă ce cu siguranţă bate filmul, timp de încă una ar mai fi. Cât e până la Tokyo?

* Sursa: Abc

Comentarii (6)Adaugă comentariu

gigi (1 comentarii)  •  21 august 2016, 11:00

In Romania inca nu s-a nascut asemenea fiinta. Datorita saraciei si lenei, romanii se multumesc cu putin, cu frimituri. E adevarat ca o frimitura primita doar din participarea la o olimpiada sau la o cupa europeana are valoarea cat salariile pe 5 vieti. In Romania nu se vrea performanta. Doar participare aducatoare de frimituri. Cum fcsb participa 100% in EL, frimiturile sunt asigurate, ca o sa fie ciuca batailor mai departe, nu mai conteaza, vorba romanului, restul e cancan.

plagiator olimpix (1 comentarii)  •  21 august 2016, 19:27

@gigi, soarece de canapea, ce stii tu despre sport amice? Se vede ca esti un consumator de fotbal care nu a alergat vreodata in viata lui. Habar nu ai despre ce vorbesti.

Laurentiu (1 comentarii)  •  21 august 2016, 20:10

Bravo, frumos articol!

Thomas Brams (3 comentarii)  •  21 august 2016, 22:41

Lasa asta si scrie mai departe de Becali si fotbal

zebramarcel (1 comentarii)  •  21 august 2016, 22:43

"Libanezii", nu "libienii"... :(

exidpol (1 comentarii)  •  22 august 2016, 7:59

-nea Oprișane, spune-i colegului dumitale că un hattrick (așa scrie el) este o suită de 3 ( trei) goluri înscrise unul după altul (fără ca între timp să mai înscrie cineva!), fiindcă e penibil să ai un asemenea coleg la gazetă...;