Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ursuleţul care nu putea păpa iaurţel

Interviul e tras cu câteva zile înaintea finalei Champions League de la Kiev, dintre Real şi „cormorani”. Discuţia e caldă, curge firesc. Carlão vorbeşte deschis despre debut, despre colegi, despre trofee. La un moment dat, reporterul îi oferă jucătorului un […]

...

Un alt tip de naş

Nu înţelegea ce forţă îl împinsese într-acolo, dar ce facem acum, căutăm să explicăm miracolele? Avea 15 ani, tocmai abandonase şcoala, se înhăitase numai cu dubioşi, dependent de zahăr, adică cel mai mare consumator de dulciuri din Calea Lactee, iar […]

...

Doi băieţi de 10

Nu-l anunţaseră prin telefon, astfel de veşti nu se dădeau printr-o galenă. Un tovarăş, ziarist la un cotidian din Lyon, trăsese în faţa casei. Cum naiba să-i spună aşa ceva dacă nu sec, direct? „Maurice, «LL» s-a stins, s-a dus!”. […]

...

Şefu’ de sală cu medalie olimpică de aur

„Dacă faci linişte auzi cum Jocurile Olimpice bat la uşă, dar tot ce ştim despre al nostru domn Dave Wottle e că are o lună de miere de excepţie. Să fim înţeleşi, nu-s mironosiţă, sunt pasionat de sex ca mai […]

...

Cum a devenit din om Superman

„Christopher, dacă batem acum palma, eşti de acord să porţi pe sub costum un altul, unul plin de muşchi?”. „Nu!”, vine răspunsul. „Ei, drăcie, am văzut 200 de actori, am tras de toate vedetele de pe lume şi când ziceam […]

...

În faţă, nimeni. În spate, nimeni. Nimeni pe laterale

La Olimpiada din 1908, locotenentul britanic Wyndham Halswelle a devenit primul şi unicul atlet din istorie medaliat cu aur care nu a avut concurenţi

Permalink to În faţă, nimeni. În spate, nimeni. Nimeni pe laterale
duminică, 14 august 2016, 11:33

E sâmbătă, 25 iulie 1908, aşa, niţeluş peste ora 9:30, când locotenentul englez Wyndham Halswelle aşteaptă sunetul de start, îl aude şi, zbang!, purcede la drum. E finala probei olimpice de 400 metri de la Londra. În faţă, normal, nu-i nimeni. Dar nu-i normal ca nimeni să nu fie nici în spate şi nici pe laterale! Omul îi dă ghetuţe, îşi vede de treburile lui, rupe panglica la 50.2 şi face rost de de o medalie de aur.

Pentru a lămuri cele petrecute, povestitorul cere îngăduinţa de a coborî, puţinel, cu câteva luni în urmă. Se poate chiar în 1906? Mulţumesc!

Jocurile din acel an trebuia ar fi să se petreacă la Roma. Vezuviul însă se supără pe 7 aprilie, aruncă cea mai mare cantitate de lavă din istorie, omoară 100 de oameni, iar italienii renunţă la sport chiar dacă a lor capitală nu e afectată direct. Londra e pe fază. Ridică un stadion, „White City”, special pentru serbarea asta, în numai 10 luni, Regele Eduard al VII-lea îl inaugurează şi Olimpiada poposeşte aici. Nu-i străină de scandal chiar de la debut: steagul suedez nu se găseşte deloc, cei din Albion spun că au scotocit prin toate ungherele Regatului, degeaba, cei din Finlanda nu-s de sine stătători, ci incluşi în Imperiul Ţarist, fapt care-i înfurie de nu se mai prezintă la deschidere, americanii nu se pupă, la reguli, cu englezii, zic că vin să concureze, dar după ceasloavele lor!

Mioriţa, varianta sportivă, 400 m
Aici ne reîntoarcem la cursă. La 400 de metri, peste Atlantic, se puteau încăleca, la dorinţă, culoarele. Englezii nu-s de acord, tipăresc că cine va face acest lucru va fi descalificat. Wyndham Halswelle are cam 26 de ani. Fusese remarcat pe frontul din Africa de Sud, în al doilea Război al Burilor. Se apucase, profesionist, de alergătură şi, într-o sigură după-amiază, doborâse toate recordurile la 91, 210, 402 şi 805 metri pe la nişte campionate scoţiene, de pe unde se trăgea, după mamă. În ultimul act, lângă el, trei americani: un William, Robbins, doi John, Carpenter şi Tayor. Ca-n „Mioriţa”, ăştia trei se sfătuiră să-i fure medalia englezoiului. Robbins trebuia să câştige, istălalţi doi, să-l şicaneze.

Locotenentul e băiat, aleargă civilizat, nu deranjează nici o muscă, dar Carpenter nu-l lasă în pace. La un moment dat, îl împinge cu umărul. Stop! E descalificat! Finala trebuie să se reia numa-n trei. Americănoii refuză. Se lasă cu îmbrânceli. Astea se transformă într-o bătaie de o oră, calmată doar de intervenţia poliţiei. Halswelle spune că el este reprezentant al Armatei Regale Britanice şi nu dă înapoi chiar dacă e singur! Se bagă la cursă, îşi vede de mustaţa lui, o termină luptând doar contra vântului şi devine primul şi unicul laureat cu aur prin W.O., „walkover”, adică o victorie obţinută fără luptă, fără competitori. SUA protestează degeaba, locotenentul se urcă pe podium şi primeşte medalia. Mai mult, din acel moment regulamentele se schimbă, devin internaţionale, stabilindu-se obligativitatea culoarelor.

Pe 12, lunetistul a ratat ţinta. Pe 31, nu
Asta-i tot. Ba nu, povestitorul vă mai cere să-l păsuiţi un pic. Halswelle mai aleargă vreo două luni, apoi se retrage. Devine căpitan. Pleacă pe frontul Primului Război Mondial. Primăvara lui 1915 îl prinde în Europa, în Bătălia de la Neuve Chapelle, unde englezii lansează o ofensivă contra germanilor. Pe 12 martie este luat în vizor de un lunetist care greşeşte însă de puţin. Rănit grav la picior, urlă că el este ofiţer şi nu vrea să stea pe patul de spital. Cu plumbul în carne, reapare în tranşee. Pe 31 martie lunetistul nu-şi mai greşeşte ţinta. Devine unul dintre cei 138 de „olimpieni” ucişi în prima mare conflagraţie a omenirii!

* Sursa: abc

Comentarii (6)Adaugă comentariu

independentu (29 comentarii)  •  14 august 2016, 16:13

frumos

M Mihai (6 comentarii)  •  14 august 2016, 18:23

Romanii abia terminasera rascoala din 1907, daca ne gandim cu ce handicap am plecat, putem spune ca am avut perioade bune la olimpiade. Oricum, frumoasa povestea.

ovidiu_3003 (98 comentarii)  •  14 august 2016, 19:46

...englezoiul credea ca daca e ofiter britanic e o rusine sa stea pe patul de spital fiind ranit ?...mai bine ca l au omarat ...

mal. (4 comentarii)  •  14 august 2016, 21:50

De ce este România unde este? Citiți și vă minunați ce scrie "ovidiu_3003". Cât de mici sunt unii...!

gauloise (16 comentarii)  •  15 august 2016, 1:16

Mi-a fost imposibil sa nu remarc si alte "comentarii" inepte debitate de ovidiu_3003. La cat de idiot/***/tembel/etc este, e un miracol faptul ca a reusit sa citeasca articolul pana la capat. Cred ca si asta e o dovada a talentului domnului Oprisan, pana si maimutele au curiozitatea sa ii acceseze pagina.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

AD (1 comentarii)  •  20 august 2016, 12:23

"greşeşte însă de puţin"?? Cum ar fi fost sa greseasca de mult? Ne frantuzim? In rest, toata stima.

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord