Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Ben Hur, o echipă de film

Atunci, la mijlocul lui 1940, Rafaela e un târg ce tinde să devină oraş. Undeva în Santa Fe, Argentina, fondat de un băiat pe nume Guillermo Lehmann. Ar fi fost uitat de lume dacă, într-o zi, un matematician aiurit nu […]

...

Coana Miţa Biciclista din Boston

 „Uite cum facem: eu spun că nu se poate, tu zici ba! Vin cu 20.000 de dolari şi mă prind rămăsag. Să fie clar! Nicio femeie de pe acest pământ nu e capabilă să străbată lumea, de la un capăt […]

...

Primul avocat cu jambiere

Da, aşa e! Nu e o imagine pe care o vezi zi de zi! O dimineaţă în Londra, intrarea într-un cimitir. Din câteva maşini negre coboară nişte tipi traşi la costume. Unul dintre ei e Steven Gerrard, căpitanul Angliei în […]

...

”Şi ultimul minut are 60 de secunde!”

Pe terasa patului odihneşte o fotografie: el e pe fotoliu şi, în spate, străjer, Fernando Torres, „El Niño”, „Copilul”. Ex-fotbalist? Niţeluş mai la dreapta, un fel de dulap mustind de acareturi: tăieturi de ziare, poze, printuri. A, fost ziarist! Colo, […]

...

”Îs babă! Da-s babă rapidistă!”

La fiecare fault vrăjmaş, sălta bastonul către cer, asemenea pumnului lui Laocoon către şerpii trimişi de zei să-i sugruşe fiii. Prinsese loc acolo, la „oficială”, adică pe gazon, în dreptul unui steag de corner. Urla din toţi bojocii. De sus, […]

...

În faţă, nimeni. În spate, nimeni. Nimeni pe laterale

La Olimpiada din 1908, locotenentul britanic Wyndham Halswelle a devenit primul şi unicul atlet din istorie medaliat cu aur care nu a avut concurenţi

Permalink to În faţă, nimeni. În spate, nimeni. Nimeni pe laterale
duminică, 14 august 2016, 11:33

E sâmbătă, 25 iulie 1908, aşa, niţeluş peste ora 9:30, când locotenentul englez Wyndham Halswelle aşteaptă sunetul de start, îl aude şi, zbang!, purcede la drum. E finala probei olimpice de 400 metri de la Londra. În faţă, normal, nu-i nimeni. Dar nu-i normal ca nimeni să nu fie nici în spate şi nici pe laterale! Omul îi dă ghetuţe, îşi vede de treburile lui, rupe panglica la 50.2 şi face rost de de o medalie de aur.

Pentru a lămuri cele petrecute, povestitorul cere îngăduinţa de a coborî, puţinel, cu câteva luni în urmă. Se poate chiar în 1906? Mulţumesc!

Jocurile din acel an trebuia ar fi să se petreacă la Roma. Vezuviul însă se supără pe 7 aprilie, aruncă cea mai mare cantitate de lavă din istorie, omoară 100 de oameni, iar italienii renunţă la sport chiar dacă a lor capitală nu e afectată direct. Londra e pe fază. Ridică un stadion, „White City”, special pentru serbarea asta, în numai 10 luni, Regele Eduard al VII-lea îl inaugurează şi Olimpiada poposeşte aici. Nu-i străină de scandal chiar de la debut: steagul suedez nu se găseşte deloc, cei din Albion spun că au scotocit prin toate ungherele Regatului, degeaba, cei din Finlanda nu-s de sine stătători, ci incluşi în Imperiul Ţarist, fapt care-i înfurie de nu se mai prezintă la deschidere, americanii nu se pupă, la reguli, cu englezii, zic că vin să concureze, dar după ceasloavele lor!

Mioriţa, varianta sportivă, 400 m
Aici ne reîntoarcem la cursă. La 400 de metri, peste Atlantic, se puteau încăleca, la dorinţă, culoarele. Englezii nu-s de acord, tipăresc că cine va face acest lucru va fi descalificat. Wyndham Halswelle are cam 26 de ani. Fusese remarcat pe frontul din Africa de Sud, în al doilea Război al Burilor. Se apucase, profesionist, de alergătură şi, într-o sigură după-amiază, doborâse toate recordurile la 91, 210, 402 şi 805 metri pe la nişte campionate scoţiene, de pe unde se trăgea, după mamă. În ultimul act, lângă el, trei americani: un William, Robbins, doi John, Carpenter şi Tayor. Ca-n „Mioriţa”, ăştia trei se sfătuiră să-i fure medalia englezoiului. Robbins trebuia să câştige, istălalţi doi, să-l şicaneze.

Locotenentul e băiat, aleargă civilizat, nu deranjează nici o muscă, dar Carpenter nu-l lasă în pace. La un moment dat, îl împinge cu umărul. Stop! E descalificat! Finala trebuie să se reia numa-n trei. Americănoii refuză. Se lasă cu îmbrânceli. Astea se transformă într-o bătaie de o oră, calmată doar de intervenţia poliţiei. Halswelle spune că el este reprezentant al Armatei Regale Britanice şi nu dă înapoi chiar dacă e singur! Se bagă la cursă, îşi vede de mustaţa lui, o termină luptând doar contra vântului şi devine primul şi unicul laureat cu aur prin W.O., „walkover”, adică o victorie obţinută fără luptă, fără competitori. SUA protestează degeaba, locotenentul se urcă pe podium şi primeşte medalia. Mai mult, din acel moment regulamentele se schimbă, devin internaţionale, stabilindu-se obligativitatea culoarelor.

Pe 12, lunetistul a ratat ţinta. Pe 31, nu
Asta-i tot. Ba nu, povestitorul vă mai cere să-l păsuiţi un pic. Halswelle mai aleargă vreo două luni, apoi se retrage. Devine căpitan. Pleacă pe frontul Primului Război Mondial. Primăvara lui 1915 îl prinde în Europa, în Bătălia de la Neuve Chapelle, unde englezii lansează o ofensivă contra germanilor. Pe 12 martie este luat în vizor de un lunetist care greşeşte însă de puţin. Rănit grav la picior, urlă că el este ofiţer şi nu vrea să stea pe patul de spital. Cu plumbul în carne, reapare în tranşee. Pe 31 martie lunetistul nu-şi mai greşeşte ţinta. Devine unul dintre cei 138 de „olimpieni” ucişi în prima mare conflagraţie a omenirii!

* Sursa: abc

Comentarii (6)Adaugă comentariu

independentu (23 comentarii)  •  14 august 2016, 16:13

frumos

M Mihai (6 comentarii)  •  14 august 2016, 18:23

Romanii abia terminasera rascoala din 1907, daca ne gandim cu ce handicap am plecat, putem spune ca am avut perioade bune la olimpiade. Oricum, frumoasa povestea.

ovidiu_3003 (37 comentarii)  •  14 august 2016, 19:46

...englezoiul credea ca daca e ofiter britanic e o rusine sa stea pe patul de spital fiind ranit ?...mai bine ca l au omarat ...

mal. (4 comentarii)  •  14 august 2016, 21:50

De ce este România unde este? Citiți și vă minunați ce scrie "ovidiu_3003". Cât de mici sunt unii...!

gauloise (13 comentarii)  •  15 august 2016, 1:16

Mi-a fost imposibil sa nu remarc si alte "comentarii" inepte debitate de ovidiu_3003. La cat de idiot/***/tembel/etc este, e un miracol faptul ca a reusit sa citeasca articolul pana la capat. Cred ca si asta e o dovada a talentului domnului Oprisan, pana si maimutele au curiozitatea sa ii acceseze pagina.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

AD (1 comentarii)  •  20 august 2016, 12:23

"greşeşte însă de puţin"?? Cum ar fi fost sa greseasca de mult? Ne frantuzim? In rest, toata stima.