Fata de 10: Libelula din Bohemia
Vera Ceaslavska a primit primul ”Perfect 10” din istoria gimnasticii, a dominat 10 ani această lume, a fost prizonieră în propria ţară şi a dispărut din societate de mai bine de un deceniu
Filmul „British Pathe”, un fel de bunic al YouTube-lui, de 00:02:19, curge încet. N-are sonor, dar calitativ, e bun. „Europenele” de la Amsterdam, undeva prin 1967. Gimnastică feminină, exerciţiul la sol. Concurenta cu numărul 12 are, aşa, pe la 25 de ani. Echipament de culoare închisă, coc. Exerciţiul durează un minut şi jumătate, unele cadre-s cu ralanti, poza de final, aplauze. Nu-i cu tabelă electronică, doi băieţi spânzură nişte beţe pe care scrie „1.00”. Este primul 10 din istoria gimnasticii, dar nimeni nu se bucură!!! O medalie, un buchet de trandafiri, câteva clipociri de palme şi asta e tot!
Paralele din crengi, sol din iarbă!
1968. Ne mutăm în Moravia, în Munţii Jeseniky, un sătuc uitat de lume, Sumperk. Fata din „British Pathe” de acum un an se antrenează, la paralele, cu ramurile unor copaci. Iar solul e, la propriu, solul verde, pământul. E Vera Ceaslavska, unul dintre monumentele gimnasticii universale, „Libelula din Bohemia”. Fata cu cele mai multe medalii olimpice de aur în probele individuale, şapte, gimnasta ce o detronase pe Larisa Latnina, cehoaica ce pusese capăt supremaţiei sovietice. Ţara sa fierbe, ruşii au invadat-o, iar ea, Vera, dimpreună cu un alt munte, Emil Zatopek, „Locomotiva Umană”, a urlat contra sovieticilor, a semnat „Manifestul celor 2.000 de cuvinte”. Comuniştii o caută, o prietenă a anunţat-o să fugă. Se antrenează pe unde poate, Olimpiada din Mexic bate la uşă şi ea, una dintre cele mai galonate sportive din toate timpurile, se antrenează cu râul, cu ramul… Plecase la drum în patinaj şi dansuri artistice când, pe la 12 ani, Eva Bosakova, argint la Melbourne, în 1956, intrase în biroul marelui antrenor Prorok: „Vladimire, am găsit o mină de aur”!
Se fac intervenţii, ruşii cedează şi o lasă să plece. Se găseşte cu Josef Odlozil, alergător la 1.500 m. Se iubesc, îşi fac o promisiune: dacă ea rămâne regina, iar el prinde finala, se vor căsători. Peste câteva zile, cu martori mexicani, merg la Catedrala Mitropolitană din Ciudad de Mexico. Mariachis rup sute de corzi la petrecere.
20 de ani de izolare. Apoi, alţi 10
Dar cehii cei răi nu uită că a fost alături de Primăvara Pragheză. O ignoră de la toate festivităţile, scot din cărţile de istorie primul om din lume cu un „Perfect 10”! Fuge în Mexic, patria adoptivă. Josef vine după ea, pentru a-i cere divorţul… Ce ironie: aici s-au luat, aici se despart! Simte că nu mai poate, că toate-s împotriva ei. Dar 1990 îi aduce libertatea. Pare că se regăseşte, meritele încep să-i fie recunoscute abia acum la adevărata valoare. Însă fericirea nu durează decât trei ani. Josef şi Martin, fiul lor, ies la o discotecă. Tatăl îi reproşează notele slabe. S-a băut multă bere. Studentul ripostează, îşi împinge părintele, acesta se loveşte cu capul de o masă, intră în comă şi moare câteva zile mai târziu. Vera e pierdută definitiv. Are un fost soţ decedat, un copil în puşcărie. Peste patru ani, preşedintele Vaclav Havel îl graţiază. Fosta mare gimnastă e arătată cu degetul: „Dacă nu era numele tău, putrezea după gratii”. Cedează! E internată într-un centru pentru cei cu probleme psihiatrice. Ziarele o caută, televiziunile o vor în prime time. Ea nu doreşte decât linişte.
Azi, la 50 de ani de la momentele în care domina gimnastica mondială cu autoritate, primind, întâia dată, o notă formată din două cifre, Vera e retrasă, total, din viaţa publică.
La trei sferturi de veac de viaţă abia dacă mai respiră…
* Sursa: cronica.com.mx