Bate la toate porţile

De 18 ani are grijă de ambele buturi ale terenului. Pe unul îl apără, în celălalt înscrie. În acelaşi meci! Rogerio Ceni, portarul cu 127 de goluri. Marcate!

„N-am vorbe cu deschis asupra mea, nici nu m-au pus ăştia să-ţi glăsuiesc ceva. Copile, vorbesc din suflet”. Zicînd asta, îşi coborî palmele ca două cazmale pe umerii săi. „Copile – gata, îi zicea asta a doua oară în două secunde, era clar că-l luase la mişto, avea 24 de ani şi-l vedea tot ţînc? – eu o să plec. Mă dau băieţii la Santos, chestie de lovele, mă rog… Tu rămîi boier pe plantaţia asta. Înaintea ta, puiule, de fapt, înaintea noastră, au stat King, vreo nouă ani. Îi ziceau aşa după maimuţa aia, prindea mingea, pac, cu o singură mînă! Poy, argentinianul, 13 ani şi peste 500 de meciuri. A venit Sergio, nouă sezoane, Waldir Peres, 617 partiduţe, şi Gilmar, şase ani. Asta-i tot, ştiu că pricepi. Baftă multă!”.

Zetti, marele portar al celor de la São Paulo, făcea predarea de ştafetă. Erau doar ei doi, singuri, într-un vestiar de pe „Morumbi”, în toamna lui 1997. Rogerio Ceni – aşa se intitula tipul – venise la trupă cu vreo şapte ani înainte. Două sezoane de premilitară, alte două băgase lustru pe ghetele şmecherilor, două îl amăgiseră cu nişte mecişoare prin Libertadores. Acum devenise stăpînul Lumii. Şi nu, nu, Zetti nu-l aburea, îi vorbea din inimă. Avea să păzească poarta pe unde trecuseră Leonidas, Friaça, Zizinho, Gerson, Müller, Rai ori Leonardo.

Vedeta antivedetă
Băieţii l-au iubit pe loc. Era altfel. Nu se îmbrăca strident. Nu venea cu un casetofon legat de mînă în vestiar. Răspundea la telefonul fix de acasă la 10 seara. Se suia într-o maşină normală. ‘Năltuţ, doi metri făr’ o palmă, părea un conţopist de pe la vreo multinaţională. Început de chelie.

Asemenea unui schior, a luat la mînă bornele. 14 iulie 2005, Copa Libertadores, trofeu. Peste două săptămîni, partida cu numărul 618, record la „Tricolori”. Între 2005-2007, 47 de goluri marcate. Penalty-uri şi lovituri libere directe, specialitatea casei.

Roberto Carlos, patriarhul şuturilor, se antrena special pentru ele patru ore pe zi. Rogerio, ca portar, două!!! Octombrie 2006, meciul 700. În martie 2011, contra celor de la Corinthians, un băiat scoate un fault, pe la 18 metri. Ceni lipeşte mingea de iarbă, se dă trei paşi în spate, trei lateral, ca un rugbyst, şi, apoi, deranjează o tînără familie de păianjeni ce se iubea la sudura dintre bare. E golul cu numărul 100!!! Mai prin toamna aceluiaşi an, colegii de vestiar îi fac cadou un tricou pe care scria: „7 septembrie, partida cu numărul 1.000”.

Un puriu se recuperează mai repede
Se accidentează. La 39 de ani îi sare umărul. Urît! Gata, statisticienii îi plămădesc întreaga carieră, e momentul retragerii. Pe bune? Apare mai viu ca niciodată! Prinde microfonul, spune, sec: „La 40 de ani recuperarea e mult mai uşoară decît la 18, pentru că ai mai făcut asta de zeci de ori” şi trece în poartă. De fapt, în cealaltă poartă, pentru că revine cu gol direct, contra celor de la Bahia, în Copa Sudamericana. Pe 14 iulie 2013 loveşte a 111-a oară. Stop! Dacă a debutat în astă lume pe 22 ianuarie 1973, însemnează că marchează la 40 de ani şi jumătate?

Boşii de la São Paulo sînt supermulţumiţi. Mai în glumă, mai în serios, au doi într-unul. Decît să dea banii pe un portar şi pe un atacant, nu mai bine îl prelungesc pe Rogerio? La 3-0 acela contra lui Botafogo, de acum un an, nişte băieţi de la Cartea Recordurilor se prezintă cu trei diplome: cele mai multe goluri marcate de un portar, cele mai multe meciuri jucate pentru un singur club şi cele mai multe partide cu banderola de căpitan. Mai rămăsese o singură problemă: Giggs. Rezolvată în octombrie, anul trecut: cele mai multe victorii la un singur club!

De la acea discuţie, din vestiar, au trecut 18 ani. De la primul său oaaa, 42. Aşa şi? Click pe www.saopaulofc.net. Ducem şoarecul sus: Equipe / elenco / goleiros. Buuunn! Cine e băiatul cu început de chelie cu 01 pe tricou?

Sursa: folha.com.br