9 fără 11

George Best a fost un all inclusive: a băut ca nimeni altul, a iubit ca nimeni altul, a jucat fotbal ca nimeni altul. Sînt nouă ani fără de cel care a pus bazele extravaganţei în fotbal

Vîntul cel […]

George Best a fost un all inclusive: a băut ca nimeni altul, a iubit ca nimeni altul, a jucat fotbal ca nimeni altul. Sînt nouă ani fără de cel care a pus bazele extravaganţei în fotbal

Vîntul cel nebun leagănă legenda către noi. Zice-se că era pauza unui meci cu Leeds. 2-0 pentru „diavolii” care păşeau, deja, pe gazon. Cu Stepney, cu Crerand, cu Nobby Stiles, Bobby Charlton, Brian Kidd ori Denis Law. Dar tot nu ieşeau 11 pe răboj. Sir Matt Busby trimise, repede, un copil, Frank Kopel, spre vestiare. Care n-apăreai, mă, la apel?

Dinlăuntru se auzeau icnete. Femeia de serviciu, o londoneză cam pe la 28-30 de ani, picase victimă. Dăduse să şteargă firimiturile de iarbă după ce crezuse că toţi băieţii ieşiseră la treabă, dar nebunul ăsta întîrziase niţeluş. Ce era să facă? În stînga, perete! În dreapta, perete! În spate, George Best! În faţă abia dăduse cu mopul… L-au suspendat trei etape, după ce şi-au făcut, de 1.000 de ori, cruci peste cruci. După o primă rundă, l-au iertat şi l-au chemat. Manchesterul nu mergea fără el.

Atrăgător, beţiv, fotbalist…
Sfinţii lui i-au pus de toate la primul scăldat în Belfastul natal, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. Frumuseţe – Doamne, cînd apărea cu chipul angelic, cu perciunii á la Elvis, cu barba neglijentă, cu părul bătut de vînt – aduna 1.000 de scrisori de dragoste pe săptămînă! Capacitatea de a bea – avea, zilnic, gîtul uscat precum şorţul de sudură – fura bani de la femei ca să cumpere whisky, petrecea zile întregi prin puşcării, conducea o zi treaz şi 11 mangă. Rezistenţă în afara gazonului – nu ierta nimic. Nu conta naţionalitatea, etatea sau apartenenţa politică. Gura lumii, slobodă, vorbea despre nouă femei într-o singură noapte. „George, n-a fost obositor?”, suna întrebarea prietenilor. „Ba da, m-au terminat duşurile. Îţi dai seama cîte am făcut?”, ateriza răspunsul. Dar, cel mai important, primise fotbal cu carul!

Manchester avea spioni peste tot. Bob Bishop, jupîn peste Belfast, îl văzu cînd era prunc. Intră într-o poştă şi dete depeşă către Matt Busby. Scurtă. „I think I’ve found you a genius”. Nu trebuie să posezi limba Lebedei din Avon ca să deprinzi vorbele. În 1961, la 15 ani, iscălea cu „diavolii”. De aici încolo, cifrele-s seci.

Viaţă plină de poveşti
Trupa din Manchester, decimată după 6 februarie 1958, căuta regăsirea. George Best era omul. 470 de partide, 179 de goluri. Ce meci cu Benfica, în finala Cupei Campionilor din 1968! Da, Benfica lui Eusebio, a lui Coluna, a lui Graça! Omul ăsta iubea fotbalul! Iubea viaţa! A fost primul metrosexual, cînd termenul acesta nu fusese zămislit! Marca patru goluri acum, pentru ca peste 10 minute, descheiat la cămaşă, cu sacoul în carouri peste, zîmbind larg, să pozeze în braţele a trei blondine. Pe fundal, ciocurile cîtorva sticle de şampanie. Un reporter mai şubugăţ prinse a-l întreba, cîndva, care din poveştile ce zboară prin jurul său sînt adevărate. „Toate”, a răspuns. „Toate”.

O altfel de Sfîntă Trinitate
Unii au încercat să-l pună pe drumul cel drept. Sfîrşeau lamentabil. Telefonau către Sir Matt Busby. „Dumneavoastră l-ați avut în frîu. Ce trebuie să facem?”. „Lăsaţi-l în pace! Nu încercaţi să-l antrenaţi! Băiatul ăsta are ceva special”, curgea răspunsul. Prin 1969, s-a lăsat de băutură. „De băutură şi de femei – adăuga. Au fost cele mai nasoale 20 de minute din viaţa mea”.

A plecat, scurt, precum fentele pe care le făcea. La cererea sa a chemat ziarele. Le-a pus să-l fotografieze aşa, pe patul de spital, pentru a arăta tinerilor să nu-l urmeze: „Nu muriţi ca mine!” a fost titlul ales chiar de el. S-a pupat cu Bobby Charlton. L-a îmbrăţişat pe Denis Law. O altfel de Sfîntă Trinitate.

A plecat în noiembrie 2005. Sînt nouă ani de atunci. Nouă ani fără numărul 11. Only the very Best. George Best!

Sursa: georgebest.com

De trei lucruri nu s-a putut despărţi în viaţă. Bătura nu apare în acestă imagine