Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Îngerul lui Angel

Mia, puiul lui Di Maria, s-a născut prematur. Complicaţii, tuburi, fire, branule, ser. Pe 24 mai, cel mai bun jucător al finalei Ligii Campionilor a fost cel mai fericit tată

Da, da, durule, da, tu cel care citeşti acum […]

sâmbătă, 31 mai 2014, 9:30

Mia, puiul lui Di Maria, s-a născut prematur. Complicaţii, tuburi, fire, branule, ser. Pe 24 mai, cel mai bun jucător al finalei Ligii Campionilor a fost cel mai fericit tată

Da, da, durule, da, tu cel care citeşti acum „Gazeta” din zbor. Ai fost la fotbal, de dimi, ai prins trupă bună, ai stat mult la masă… Şi dumneavoastră, da, dumneavoastră, bunicul din „Botanică”, din „Botanica” scuturată de miresme de tei, cu un ochi pe ziar şi cu celălalt spre nepoţică… Şi tu, da, tu, dom’ doctor, cel care lecturezi pe tabletă, cel care i-ai făcut cadou prinţului ştirb un tricou cu CR7 şi ambii aţi urlat „Hala Madrid” şi aţi tropăit contra „plăpumarilor!”… Toţi ştim că e sîmbătă, toţi ştim că trebuie băgat ceva vesel, corect? Nu, nu închideţi, haideţi să dăm, împreună, timpul cu o săptămînă în urmă. Nu, nu cu şapte zile, vă supără rău dacă alunecăm, uşor, acum un an, pe vremea asta? Ştiam. Mulţumim!

Se găsiseră prin 2009. El era din Rosario. Ea, la fel, haha, ăi bătrîni ziceau că asta e o garanţie clară că aveau să se potrivească. Se luaseră în iulie 2011, nuntă civilizată, la vreo 200 de suflete, cu Giannina Maradona, urmaşa, printre invitaţi. 400 de zile mai încolo, îl anunţase că va fi „papa”. Avea de toate, juca la Real, transfer de 36 de milioane de euro, la 25 de ani era un tip împlinit.

Toate problemele Universului
Apoi… Apoi, pe 22 aprilie 2013. Cezariană. Programată la 19:00, ora locală. Jorgelina, soţia, l-a sărutat dulce. Avea să-l mai vadă vreodată? Aveau, împreună, s-o vadă, oare, pe micuţa Mia? Doctorul fusese clar: procent uriaş să nu vină pe astă lume, procent uriaş să rămînă cu sechele. Grave. Două luni la Terapie Intensivă. Două luni sînt 60 de zile. 60 de zile sînt 1.440 de ore. 1.440 de ore sînt… ce calcule stupide. Jorgelina n-a dormit. „Ştii, Mia, micuţa mea, ce e în sufletul unei mame cînd vede un sufleţel înconjurat de cabluri? Un năsuc mic, ca de căprioară, doi ochi mari, negri şi fire, multe fire. Pui mic, îţi poţi imagina ce simte un tată cînd vrea să-şi ia prinţesa în braţe, dar nu poate pentru că pompa pompează aer, branula bagă glucoză, iar motoraşul ţine trează inimioara? Cînd părinţii se întorc de la maternitate cu braţele goale? Cînd umflă de lacrimi salteaua? Cînd ştiu că a doua zi, de dimineaţă, e posibil să nu te mai găsească acolo, sub gemuleţul ăla care te ţine caldă? Cînd bunicul, da, bunicul German stă cu halatul pe el, planton, nemişcat, mai mult decît o asistentă? Cînd sufletul ţi-e gol, cînd milioanele din cont nu servesc la nimic, cînd banii nu pot cumpăra un oaaaaa?”.

Mar adentro
Mia Belen Di Maria, fiica lui Angel, starul Madridului, s-a născut prematur. Un infinit de complicaţii. Infecţii, transfuzii. Boţul acela de om n-a predat însă armele. La mijloc de iunie medicii i-au dat voie să doarmă, pentru prima oară, în pătuţul cel rozaliu, de acasă.

Di Maria a ţinut în el. A plîns înăuntru. Mar adentro. Între două pase, suna să audă o respiraţie. Între două antrenamente, un gîngurit. Între două meciuri, două bătăi de inimă.

Pe 24 mai, Angel a ridicat deasupra capului trofeul Ligii Campionilor. Cel mai bun jucător al marii finale. N-a marcat, dar a cerut mingea. S-a tras într-un colţ, a băgat-o sub tricou, a urlat cît să trezească întreaga planetă Jupiter, apoi a pupat burta umflată. Iker Casillas şi Sergio Ramos l-au înţeles… Era cel mai fericit om din Univers. Pardon, cel mai fericit tată din Univers! Undeva, Mia, copăcel, săruta sticla televizorului.

Şi tu, durule ce vei deveni, într-o zi, tată, l-ai înţeles. Şi tu, bunicule, tu chiar de două ori. Doctore, tu ştii cel mai bine… În sîmbăta aia, don Angel Fabian Di Maria Hernandez cucerise două trofee. Cîte unul pentru fiecare înger.

Sursa: Instagram Jorgelia Di Maria

1.jpg
O domnişoară între doi deţinători de Ligă: tata şi „unchiul” Sergito

3.jpg
De mică e învăţată să pozeze cu trofee

Comentarii (22)Adaugă comentariu

lau rentiu (1 comentarii)  •  31 mai 2014, 10:03

Oprisane iar ai reusit sa ma faci sa lacrimez… Ma omule ai un talent al dracului de bun in a scrie frumos…

claudiu (4 comentarii)  •  31 mai 2014, 10:08

Bravo domne!
Intradevar emotionant. Copii sunt poate singura valoare care a ramas universala.

raz (2 comentarii)  •  31 mai 2014, 10:11

haha. ce seamana cu DiMagia aia mica. Sa ii traiasca. Frumos articol

cristian (1 comentarii)  •  31 mai 2014, 10:19

superb articolul,Oprisane esti tare

Lucky (1 comentarii)  •  31 mai 2014, 10:19

Credeam că zici de copilul lui Paşcovici, dacă tot te emoţionează chestiile astea.

Da` e bine şi-aşa…

marin (1 comentarii)  •  31 mai 2014, 10:27

esti un adevarat ziarist,scri despre lucruri frumoase nu de scandaluri. micuta Mia sa creasca mare sa fie sanatoasa si tatal ei sa ne incunte pe teren.p.s. asa cum ne incinti si tu in presa

joaquin (1 comentarii)  •  31 mai 2014, 10:50

Cu greu am reușit să termin de citit . Din cauza lacrimilor . Efectiv nu mai vedeam literele . Bravo Cătălin Oprișan ! Și …mulțumesc !

kaladin stormblessed (6 comentarii)  •  31 mai 2014, 11:19

Frumos!

dan (226 comentarii)  •  31 mai 2014, 11:42

Ce poate fi mai frumos pentru un tata decat sa-si tina in brate micuta fiica. Face mai mult decat toate trofeele din lume! Emotionant articol; multumesc domnule catalin Oprisan!

calin (2 comentarii)  •  31 mai 2014, 12:57

ar fi foarte frumos sa citeasca acest impecabil articol si personajele.mult suflet si mare om Catalin Oprisan!Felicitari!

edy (1 comentarii)  •  31 mai 2014, 15:34

Seamana cu Angel!Felicitari,inca un articol foarte bun!

Victor33 (1 comentarii)  •  31 mai 2014, 17:23

@#5 Lucky
Pascovici, Rotariu… Dar stie cineva ca printr-o situatie identica a trecut si Zapata, fostul portar al Stelei? Si cum credeti ca a reactionat Gigi la faptul ca Zapata nu se mai putea concentra 100% la fotbal? L-a dat afara.

criticul (47 comentarii)  •  31 mai 2014, 17:32

Excelent articol,domnule Cătălin Oprișan!Păcat că nu-s prea mulți jurnaliști sportivi(și nu numai)de valoarea dvs. în România!

Galinutz83 (1 comentarii)  •  31 mai 2014, 17:46

Felicitari Catalin Oprisan, pentru articol, pentru poveste, pentru faptul ca ai ales sa fi gazetar, nu sa te injosesti ca alți asa zisi colegi de breasla care scriu doar subiecte de scandal sau minciuni.Parerea mea ca ar trebui sa il scri si in limba spaniola si sa il postezi pentru a se bucura de articol si cei despre care faci referire.La mai multe editoriale frumoasw.Bravo!

al (17 comentarii)  •  31 mai 2014, 22:26

Cataline ne mai emotionezi mult?Cat mi`am tinut lacrimile pff…stii sa ajungi la camaruta sensibila a sufletlui,felicitari pentru articol tu esti altceva!Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa ne incanti cu ce scrii si peste 100 de ani!

Dragos (1 comentarii)  •  1 iunie 2014, 11:00

Oprisane, pe cat de panarama esti in general, pe atat de GENIAL esti in articole ca acesta……RESPECT

daniel (1 comentarii)  •  1 iunie 2014, 13:44

Oprisene,esti tampit ma (in sensul bun al cuvantului). Sunt in tramvai si citesc articolul si trebuie sa imi sterg lacrimile ca sa pot citi. Viata nu e usoara pt nimeni,indiferent de rang,avere sau nume. Cand totul o ia pe calea cea buna,nu ramane decat sa ne bucuram pt micuta Mia si pt toti copiii nostri,ca si ai altora,ca sunt bine si sanatosi.

seba (98 comentarii)  •  1 iunie 2014, 14:42

multumim, catalin 🙂

Calin (1 comentarii)  •  1 iunie 2014, 16:48

Respectele mele pentru articol, maestre Oprisan!

Kendo (11 comentarii)  •  1 iunie 2014, 18:05

Pune, domnule, un subtitlu, ceva: „Cei care au fetite de varsta fetitei lui DiMaria citesc pe propriul risc”… Faci barbati in toata firea sa dea apa la soareci. Nu se poate asa ceva! (altfel, bravo!)

dinamo17 (1 comentarii)  •  2 iunie 2014, 12:09

MAXIM RESPECT – domnule Catalin Oprisan! 🙂 Va urmaresc de mult timp, nu exista persoana p-aici pe la noi care sa scrie precum o faceti dvs.

Aproape toate articolele transmit emotii.

bluelion71 (7 comentarii)  •  2 iunie 2014, 16:35

Mai nene Oprisene, mata ar trebui sa livrezi articole de genu’ asta cu niscai pompe de scos apa! Pai ce facem, mai draga cronicarule? Iti spun eu ce fac: jos toate palariile!

Comentează