Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Muritorul iubit de toţi zeii

Se născuse în Nazaret, crescuse între arabi, jucase în Israel. Apoi, cu Steaua lui David pe paşaport, antrenase Palestina. Povestea unui om pentru care frontierele n-au existat!

Ploua. Mărunt. Ca nişte lacrimi. Cerul plîngea după el. În jurul gropii […]

duminică, 19 august 2012, 11:31

Se născuse în Nazaret, crescuse între arabi, jucase în Israel. Apoi, cu Steaua lui David pe paşaport, antrenase Palestina. Povestea unui om pentru care frontierele n-au existat!

Ploua. Mărunt. Ca nişte lacrimi. Cerul plîngea după el. În jurul gropii se aflau israelieni. Şi palestinieni. Şi creştini. Şi musulmani. Şi druzi. Şi…

Se stinsese cu trei zile înainte. Tumoare cerebrală…

Toţi îşi aduceau aminte prima zi. Stătea cu mîinile la spate şi îi aştepta. Erau 12. Fiecare cu un tricou de culoare diferită, cu sandale în picioare. I-a întrebat, aşa, uşor ironic: „Nu sînteţi fotbalişti, n-ar trebui să purtăm ghete şi echipament de aceeaşi culoare?”. „Ba da, dar nu avem altceva acasă”…

S-a suit în maşină, a băgat 30 de kilometri, a ajuns la Skahnin, la 30 de kilometri de Nazaret. Se ştia cu nişte bogătaşi de pe aici. I-a transformat în sponsori. A făcut rost de bani, le-a luat tricouri, crampoane, şorturi cu şiret. Echipament palestinian cu gologani israelieni! Stop! Aici e ceva necurat, o greşeală. Termenii aceştia nu se pot lipi nici măcar într-o propoziţie! BA DA!

Ca fotbalist, n-a rupt gura tîrgului. Jucase cu „naţionala” olimpică a Israelului preliminariile pentru Los Angeles, în 1984. Nu se calificase, dar lumea l-a reţinut drept primul fotbalist arab care evoluase la o trupă din prima divizie din Israel. Trecuse pe antrenorat. La început, trupe micuţe, din comunitatea arabo-evreiască: Bnei Sajnin, Shfar Am… Cînd ajunsese cu Maccabi Ahi Nazaret în Primera, lumea începuse să se întrebe ce e cu el.

„Pentru mine, toţi sînt fotbalişti!”
În 1999, FIFA a născut „naţionala” statului Palestina. Ricardo Carugati, argentinianul, antrenorul, n-a stat mult pe acolo. N-avea chef de muncă. El, Azmi Nasser, s-a băgat! Aşa a început povestea. Pentru a putea lucra în Fîşia Gaza, avea nevoie de un permis special. Purta paşaport israelian, era născut în Nazaret, crescut între arabi, înălţat copăcel în rit creştin, căsătorit cu Ruthy, o evreică din părinţi creştini. Permisul ăsta se dădea doar unor militari sau celor ce făceau acte umanitare. Evreii au făcut o excepţie. A ţipat la ei. „Pentru mine nu există împărţeală rasială sau religioasă! Am jucat alături de arabi, de evrei, de albi, de negri, de musulmani. Pentru mine, toţi sînt fotbalişti!”. I-au dat patalamaua. Avea nevoie şi de un permis palestinian. Vă daţi seama cum s-au uitat ei la un arab, născut la Nazaret, care cere ţidulă palestiniană avînd pe paşaport Steaua lui David? „Repet! Eu antrenez fotbalişti!”. I-au dat ce avea nevoie!

Locul trei la Panarabe
S-a apucat de treabă cu băieţii în tricouri colorate şi sandale. I-a dus la Jocurile Panarabe. Locul trei. După 1-0 cu nişte fotbalişti din Dubai, au dat titlul „Refugiaţii au cîştigat contra milionarilor”.

Ştia că luptă contra sistemelor, contra tuturor. În Israel îl arătau cu degetul. Era un dement care lucra pentru cei care le aruncau autobuzele cu copii în aer. În Palestina era un criminal ce provenea dintr-o ţară unde erau ţinuţi conaţionalii care-şi cereau libertatea. Nu-l interesa. Într-o zi a venit la antrenamente, chiar înaintea unui joc important cu Hong Kong-ul, pentru CM 2002, cu o hartă a regiunii. A rupt-o în faţa lor, urlînd: „Rahatul ăsta e doar pe hîrtie, clar?! În rest, sîntem oameni!”. Au învins…

Baza de selecţie era mică. Teritorii puţine şi alea ocupate, pline de ziduri, bombe, atentate. De unde să faci rost de oameni cu care să mergi la un Campionat Mondial? A intrat pe net. A văzut că prin 1920, nişte imigranţi palestinieni ajunseseră în Chile. Fondaseră Club Deportivo Palestino. A zburat acolo. Peste 20 de zile, „naţionala” avea jucători precum Hernan Cataldo, Francisco Altura, Bruno Rojas sau Leo Zamora…

Bip, bip, biiiiipppp…. Aparatul s-a încăpăţînat să nu-i mai redea viaţa. S-a stins în martie 2007. Lîngă groapă s-au adunat toate naţiile pămîntului. Pe toate le antrenase. Fusese omul care nu pricepea nimic din ceea ce înseamnă frontiere, ce înseamnă Gaza ori Cisiordania, ce înseamnă druzi, creştini ori cu Steaua lui David în frunte.

De aceea zeii îl iubiseră.

gaza.jpg
Fotbaliştii palestinieni treceau, zilnic, în drum spre antrenamente, pe lîngă astfel de „picturi”. Antrenorul nu voia să audă de ele!

Comentarii (50)Adaugă comentariu

Emilian (1 comentarii)  •  19 august 2012, 11:47

Felicitari pewntru articol.

Andrei (1 comentarii)  •  19 august 2012, 11:48

Oprisane chiar daca tot timpul esti cu glumele si poantele, trebuie sa recunosti ca in interior esti un om foarte sensibil. Incerci sa maschezi chestia asta, dar prin astfel de articole, omul sensibil din tine, iese la suprafata. Superb editorial. Azmi Nasser un exemplu pentru toti. Faith in Humanity : Restored

entuzimarius (1 comentarii)  •  19 august 2012, 11:51

inchallah respect!

rmelicescu (3 comentarii)  •  19 august 2012, 12:13

Minunat!! Atat!!!

mircea (2 comentarii)  •  19 august 2012, 12:16

Am ramas fara cuvinte.

AndreiDinGalati (2 comentarii)  •  19 august 2012, 12:17

multumim nene oprisane ca existi,scrie mai des ca e o incantare sa te citesc

Pteropus (1 comentarii)  •  19 august 2012, 12:19

Frumoasa dar foarte trista poveste…Poate cu timpul totul se poate schimba in bine…in mult mai bine…Totul depinde de oameni…

REKY (1 comentarii)  •  19 august 2012, 12:22

Exceptional articol. Felicitari. La cat mai multe.

Mihaela (2 comentarii)  •  19 august 2012, 12:41

SUPERB ARTICOL

valentin (1 comentarii)  •  19 august 2012, 12:44

Da un articol excelent,cum nu prea vezi prin presa din Romania,ar trebui sa fie un exemplu chiar si pentru cei mai vechi in domeniu,foarte bun articolul.

alexandru_clujean (6 comentarii)  •  19 august 2012, 12:47

In dulcele stil hitru, o placere si o tema de meditatie pentru orice cititor. Multumesc, domnule Oprisan!

mihai (1 comentarii)  •  19 august 2012, 12:54

Nenea Oprisane,nenea Oprisane!!! Mai gasi pe unul Miguel Lara care scria si el prin ,,Marca” tot despre acest minunat om,Azmi Nasser…care avuserati primul ideea????

mircea. (4 comentarii)  •  19 august 2012, 13:05

recunosc,pana azi am citit ocazional articolele tale,dar de dimineata nu ma mai opresc urmarindu-ti blogul.vreau doar sa-ti multumesc!!!!

Dan (5 comentarii)  •  19 august 2012, 13:09

Excelent articol, felicitari.

Scrieti mai des, in ciuda modului in care ati fost perceput de publicul larg in urma emisiunii care v-a consacrat, sunteti mult peste jurnalisti vechi, aveti aprecierile mele.

McPreda (10 comentarii)  •  19 august 2012, 13:32

Bravo. O dovada clara ca sportul si in speta fotbalul nu are religie ,culoare,rasa. O dovada clara ca sportul poate sa fie peste toate neintelegerile politice,peste cele rasiale si chiar peste cele religioase. E greu sa reusesti asa ceva. Sa lupti cu inversunarea araba cu ambitia israelita..intr-o zona unde doar grenada,bomba si evident gloantele au un cuvant greu de spus.
Cat despre autor..RESPECT!!…Cred ca ai putea sa redactezi mai des astfel de articole..bravo

ion (2 comentarii)  •  19 august 2012, 14:01

In fata unor astfel de articole, ne inclinam…
Fara Bience si Zavorance nene, faceti presa ca baiatu asta.Superb articol.

Flaviu (16 comentarii)  •  19 august 2012, 14:04

Foarte frumos, pana la urma cred ca pentru 90% dintre oameni nu ar exista probleme inter-rasiale daca nu si-ar baga coada politicul cu interesele lui.

Bibi (213 comentarii)  •  19 august 2012, 14:29

Catalin, multumesc !

Neuercainerosu (1 comentarii)  •  19 august 2012, 15:04

Respectele mele, domnule Oprisan!

Rtx (8 comentarii)  •  19 august 2012, 15:13

Pioneratul , in orice domeniu, naste eroii de mai tarziu. Frumos scris. Trece- ma pe lista blogului tau la : asa Da!

dan stelistul (1 comentarii)  •  19 august 2012, 15:18

un articol senzational!chiar ma impresioneaza cand il citesc.asa articole despre asemenea oameni trebuie sa citim cat mai des!

Geo (1 comentarii)  •  19 august 2012, 15:53

O adaptare buna a textului spaniol! Oricum, miscator!

ion (1 comentarii)  •  19 august 2012, 16:46

plagiat?

iulian (1 comentarii)  •  19 august 2012, 17:37

Felicitari!

ex-pitesteanul (98 comentarii)  •  19 august 2012, 19:49

si pe mine m-a impresionat. multumim

Gabi (4 comentarii)  •  19 august 2012, 19:54

Merci.

cara chiara (1 comentarii)  •  19 august 2012, 20:28

Pentru mine, toţi sînt biete imitatii de fotbalişti!

gavras (3 comentarii)  •  19 august 2012, 21:05

da super,asa da.
imi pare rau sa spun asta dar domnul Ovidiu ar trebui sa citeasca mai atent ce si cum scrii.este un meserias bun,dar a ramas cu acelasi stil de 40 de ani,uneori cand citesc ce scrie,cu toate ca are dreptate,oranduirea cuvintelot nu-l ajuta,ma duce in alta epoca apusa de car vreau sa uit.imi cer scuze,nu vreau sa fiu malitios dar poate ar trebui sa stim cand sa ne lasam.
FELICITARI,POATE O SA SCRII MAI DES.

toml (7 comentarii)  •  19 august 2012, 22:35

„Pentru mine toti sunt fotbalisti!” = Pt mine toti sunt oameni !

Felicitari (1 comentarii)  •  19 august 2012, 22:43

Foarte bine scris, felicitari !

nagy erno (18 comentarii)  •  19 august 2012, 23:09

in comparatie cu articolul domnului ioanitoia despre bonetti e un super articol. bravo nene oprisene!

gima (99 comentarii)  •  19 august 2012, 23:24

bravo tata! sa-ti creasca mare bebicul. esti tare.

Florin S (1 comentarii)  •  19 august 2012, 23:53

Ma bucur sa citesc articolele unui profesionist !

abrud (1 comentarii)  •  20 august 2012, 5:11

… „căsătorit cu Ruthy, o evreică din părinţi creştini”
… monumental

bross (1 comentarii)  •  20 august 2012, 10:37

… “căsătorit cu Ruthy, o evreică din părinţi creştini”
… monumental

asta e tare ,intr-adevar…..
Oprisane,te rog eu frumos,poti sa explici ce-ai vrut sa spui?S-a convertit ea la iudaism,sau cum ca nu inteleg?

vasim (37 comentarii)  •  20 august 2012, 11:02

Daca ar fi toti oamenii ca si el …
Pacat ca lumea e prea rea si vrea tot timpul ce are celalalt. altfel am avea si noi pace si buna intelegere intre oameni!
Frumos articol, felicitari!

unu (10 comentarii)  •  20 august 2012, 15:59

eti miez da-te in muschi mei daci:))))

DD (13 comentarii)  •  20 august 2012, 22:30

Bravo tata ! Frumos ! Super !

peter (1 comentarii)  •  21 august 2012, 5:49

F frumos articolul, tot asa.

AnuntPremium (1 comentarii)  •  21 august 2012, 13:53

Foarte bun articolul si parca de fiecare data esti din ce in ce mai bine documentat.
In alta ordine de idei,daca ar urma si Piturca exemplul lui si ar zbura in lumea intreaga sa gaseasca jucatori,cred ca nationala noastra ar fi mult mai puternica.
Exemplul Polonia este foarte relevant.
O zi buna si multumim pentru inca un editorial excelent !

sasa (1 comentarii)  •  21 august 2012, 13:55

foarte frumos scris, bravo Oprisane!!!

mitisor (1 comentarii)  •  23 august 2012, 9:07

jos palaria, Oprisane!

Dorin (5 comentarii)  •  23 august 2012, 14:20

Grid (23 comentarii)  •  23 august 2012, 17:16

Un ziarist cu har, o ironie elegantă şi un stil de a scrie profund chiar folosind interjecţii. Iar comentariile postate sunt pe măsură, civilizate şi interesante, iată că Oprişan a capturat un gen de public neinteresat de golănisme.

biju (42 comentarii)  •  24 august 2012, 8:03

…pt carcotasi: prefer, la orice ora, un articol marca, nea’ oprisan, inspirat si din „arici pogonici” la o adica, decat articolele despre pseudofotbalisti sau prieteni cu fotbalisti. iar daca vi se pare putin lucru in a scrie un articol, fie el si inspirat din orice sursa, faceti-o si voi, si va vom citi !
…respect nea’ oprisene. te citesc mereu. comentez mai rar 😉

biju (42 comentarii)  •  24 august 2012, 8:09

p.s. nea’ oprisene, cu ceva timp in urma, ne-ai povestit despre o carte, aparuta in spania, despre scrisorile adresate familiilor, ale unor condamnati la moarte, din cel de-al doilea razboi mondial, daca nu ma insel. ai cumva idee, daca cartea a fost tradusa si in limba romana. tin minte ca era tulburatoare cartea, finalul articolului, m-a gasit cu lacrimi in ochi. multzam

Matei (3 comentarii)  •  24 august 2012, 10:35

Mai fratilor, nu mai vorbiti de plagiat. Indiferent daca a luat sau nu povestea din alta parte, stilul ramane acelasi „oprisanesc”, iar el are toate meritele ca ne face cunoscute si noua astfel de povesti minunate. Respect Catalin Oprisan.

Ali (1 comentarii)  •  24 august 2012, 13:26

Mai mult cu astfel de articole . Diferența între cultur nu poate fi depasita decât prin apropiere . Articol minunat.
Ca mulțumit presa am crezut ca toți arabii sunt terorist . Din păcate ca presa promovează ura ura ura .

emil – mihai streinu (1 comentarii)  •  25 august 2012, 12:55

vă salut domnule Oprişan,
sportul trebuie să fie deasupra religiei..religiilor…
dacă aţi făcut liceul la Dumitru Petrescu şi am fost colegi, aştept un semn de la dumneavoastră..
dacă nu, voi citi şi urmări în continuare ceea ce faceţi…
cu stimă,
Emil – Mihai STREINU

Dragos (1 comentarii)  •  26 august 2012, 2:40

Mihai, sugerezi ca ar fi plagiat?

Comentează