Hector Simon s-a aruncat într-o piscină cu apă de un metru. Fracturi cervicale, corsete, operaţii. Nimeni nu-i dădea nici o şansă. Un singur om i-a făcut contract cu viaţa
Nu “carmolea”. Doar suc de portocale. Cu puţină miere. Nu era nici pui de Maradona, dar nici PIG. Purtător ilicit de ghete. Debutase în Primera, sub domnia lui don Clemente, şi asta zicea multe. Ca să prindă cheag, Espanyolul îl lăsase la Racing Ferrol. 2005. Final de an. Meci la Tenerife. Victorie în deplasare. Dezlegare la bairam. Hotelul avea o piscină. S-au aruncat patru. N-a văzut că acolo apa era mică. Abia ajungea la centură. A dat cu capul direct de fund. A ieşit plin de sînge! Dar asta era o nimica toată. Îl durea gîtul. Picioarele i se împleticeau. Şi avea un chef de somn… Atunci totul în jur s-a făcut negru!
Domnului impresar, cu dragoste!
Cînd s-a trezit, alb all-inclusive. Pat de spital. Două vertebre cervicale rupte, a treia “ciobită”. Două variante. Prima, moartea. A doua, “legumă” pe viaţă! La 21 de ani fusese la doi, da, la doi milimetri de a juca table cu San Pedro… A rămas la spital. Echipa a plecat. Crăciun. De unde naiba bilete de avion pentru părinţi? Impresarul său l-a strîns de mînă, acolo, chiar pe pat. I-a sunat tatăl. I-a zis să stea liniştit, Hector e bine. A venit nonstop la spital. O săptămînă nu l-au mişcat. L-a hrănit cu paiul.
Din decembrie pînă în iunie, l-au pus într-un corset, ca să se poată mişca. Se făcea rost greu de aşa ceva, dura. Impresarul a sunat nişte prieteni din Germania, pac, pe avion, două zile! L-a ridicat din pat. L-a privit în ochi. “Ai driblat moartea, i-ai dat urechi scaunului cu rotile! Treci la fotbal”. Aşa i-a spus. Avea cearcăne mai adînci decît fotbalistul. Cîte nopţi dormise în ultimele şase luni?
Hector s-a apucat să alerge. Era august. “Din septembrie, mă bag iar la joc”. Aşa gîndea. I-au spus că a treia nu s-a solidificat. Moral la pămînt. Dar aceeaşi mînă l-a prins şi l-a adus la suprafaţă. Mîna de impresar. “Ai 22 de ani şi ai legat fotbalul de gard?”, l-a întrebat. În noiembrie, aşa, într-o doară, fără ca medicii să ştie, l-a dus la radiografie. Solidificare parţială! Peste o lună, totală!!!
“O dăm pe telenovele?”
A luat “Sport”-ul. Interviu mare. “Sper să revin cît mai repede!” era titlul. Se jura că n-a spus un cuvinţel. Era opera impresarului şi prima dată cînd nu se supăra că ziariştii îi puseseră vorbe în gură… S-a reapucat de treabă. Tone de antrenamente. Îi era greu, greu de tot! Vestiar gol, fără miuţe, fără bîza din avion, fără grup. Ştiţi cum e să te echipezi doar tu şi faianţa? Dar să te dezechipezi? De fiecare dată cînd simţea că lacrimile o iau la vale, spre obraz, primea un telefon. Glas de impresar. “Grande, que pasa? Ce facem, o dăm pe telenovele?”. L-au operat şi răsoperat. I-au pus inele, ca lui Robocop. Ghips, corsete, bucăţele de argint, “cheiţe”. Trei-patru medici în sală, plus un civil…
Lunga aşteptare
Atît a aşteptat, 792 de zile! Revenise la Espanyol. Cum? Un jucător cu fracturi cervicale, cu abonament la chirurgie, fără nici un joc în picioare, să revină la echipa-mamă? Da, se ocupase impresarul! Unii ar fi fugit. Alţii şi-ar fi schimbat numărul de telefon. Cine-ar mai manageria o “legumă” de 21 de ani, rămasă pe un pat de spital, conectată la 4.321 de aparate şi hrănită cu supiţă pasată, numai bună de un bebe de şapte luni?
“Vreau să-i mulţumesc impresarului meu, fără de care nu aş fi reuşit, niciodată!”, aşa şi-a început prima conferinţă de presă de “după”. Magico Diaz abia îi apucase ultimele vorbe. Ieşise din sală şi luase cap-compas biroul presidentelui. Avea de negociat contractul unui fotbalist transferat direct de pe un pat de spital…
Hector Simon Escudero, acum la Sabadell, fotbalistul care a reuşit să-i dea “urechi” scaunului cu rotile
O imagine de pe patul de spital cu Hector
25 comments ↓
Bv inca odata pentru articolele pe care le scri
Iti multumesc iar, si iar, si iar, pentru articolul Dobrin.As avea cateva sugesti, peste care ai putea sa te apleci
- Rinus Michels
- Mike Tyson
- Danemarca `92
- Marcel Raducanu si driblingul sau cu Young Boys Berna
….Pana la urmatorul articol..Sanatate si sa-ti mearga bine
sper ca vad acest articil si ,,impresarii”din romania,bravo lui ca a luptat si a revenit, dar impresarul sau a fost fenomenal, la noi nu-i mai raspundeau nici la telefon
Încântător articol, domnule Oprișan !
Felicitari Catalin, un nou articol de nota zece!
frumos cataline si printre impresari se gasesc oameni de calitate si aici ai adus dovada cea mai clara pacat insa ca majoritatea sunt niste profitori si nimic mai mult. mi-ar placea sa scrii o carte cum numai tu shtii despre Ronaldo jucatorul cu genunchii de portelan taiati de bisturiu in toate directiile nevoiti sa duca o statuie de 100 de kilograme
Esti sigur ca impresarul nu era giovanni?
Din punctul meu de vedere, exact despre asta e vorba in meseria de impresar. Noi nu vom avea asa ceva niciodata, nu atata timp cat exista giovanni, mitica, sandu si altii ca ei in fotbalul romanesc.
frumos articol ! tare posvestea ! nu imi vine sa cred ca exista un asemenea impresar
Frumos….
esti fenomenal oprisane
Bravo, impresarului dar mai mult de atat, bravo OMULUI care a crezut in visul lui, in baiatul pe care la sustinut fara nici un altgand decat acela ca o sa reuseasca sa revina pe terenul de sport. Acest material este bun de pus in vestiarul orcarei echipe sa fie citit de catre toti sportivi care se cred ca dupa cateva meciuri sunt vedete. BRAVO!!!
stau in spania si cunosteam povestea poate asa mai invata si altii ce inseamna omenia si ne miram de ce sunt campioni mondiali
MAGNIFIC ARTICOL…..CA DE OBICEI….CATALINE,NUMAI ARTICOLE DE NOTA 10 SPUI……..DE CE NU MAI ESTI LA TV,CU PRESA ZILEI,SA O SPUI CUM NUMAI TU STII SA O SPUI,IN ASA FEL INCAT SA DISTREZI OMUL?????????….TE ASTEPTAM,POATE LA DIGI.
Inca un articol super ! Inainte sa fi impresar,inginer,director,medic,vanzator ambulant sau om de stiinta,inainte sa fi orice….trebuie sa fi OM ! Un articol emotionant despre OAMENI !
Frumos si adevarat de altfel.Ce bine ar fi daca peste putin timp ai putea scrie si despre Nesu nu?…
de departe unul din cele mai bune articole care le-am citit anul asta la tine Cataline. Incredibil ce lectii de viata ne dau unii oameni
magnific fara cuvinte e frumos sa citesti asa ceva te impresioneaza si intr-o zi Mihai Al nostru o sa fie bine sa ne bucuram si sa ai multumim ca suntem Sanatosi cu mult respect pt ce ai scris Domnule Oprisan multa stima
good job man…
Ar fi bine de stiut cine este acest impresar
Cataline, iti multumesc atat pentru articol, cat si pentru faptul ca ai explicat ce inseamna ” PIG ” !
Numai bine !
Catalin, multumesc !
Oprisane esti mare. Urmaresc de mult editorialele tale si cred ca asa ar trebui sa se scrie despre sport. Intr-o lume de jurnalisti populata de goana dupa onomatopeele diversilor patroni/finantatori/creditori tu chiar demonstrezi ca se poate scrie si frumos despre fotbal. Merci
Va multumesc frumos domnule Oprisan!
http://www.fcvictoriahateg.com/noutati/78-campionat-minifotbal-cupa-qvictoriaq-editia-a-ii-a-2401-03022012
Va aduc la cunostinta un exemplu de autoritati care isi bat joc de oameni care iubesc fotbalul. Stiu ca nu are legatura cu articolul dumneavoastra dar doar astfel poate il luati in seama si cei care iubesc fotbalul vor fi sprijiniti iar cei care isi bat joc de el vor fi aratati spre rusinea lor.
Numai bine!
felicitari. bine venit articolul avand in vedere ca baiatul asta isi serbeaza ziua acuma pe 13 martie. da 13…..
cum se numeste impresarul: giovani, victor?…..
Leave a Comment