Joao Saldanha a împărţit arme, a fost comunist convins, a comentat fotbal 50 de ani şi a creat marea naţională a Braziliei din 1970. Fără să ajungă în Mexic…
Şi-a trăit viaţa la maximum de ţînc. Bătea în şase primăveri cînd căra, sub nişte pantaloni bufanţi, arme pentru luptătorii brazilieni din Alegrete. Se trăgea din neamuri de rasă, ăl bătrîn fiind starostele Partidului de Eliberare.
De crescut, a crescut în miros de praf de puşcă, între rastele şi între mişcări de stradă ce se lăsau cu morţi şi răniţi! Cînd prinse a se bărbieri în răspăr, era deja membru al Alianţei Internaţionale. Se apuca de jurnalism. Debuta cu o cronică intitulată, sugestiv, “Debarcarea în Normandia”. De la faţa locului!!! Fiert pe marxismo-leninist, fugărea, de dimineaţă pînă seara, nazişti, mulţi ca iepurii după al doilea Război Mondial prin Argentina şi Brazilia. În ’45, Mama Rusie restabile legăturile cu marele poporul carioca, frate şi prieten, aşa că omul şi-a şampilat carnetul de PCB: Partidul Comunist Brazilian. Din 1964, după lovitura de stat, afacerea cu “toţi oamenii sînt egali” era scoasă în afara legii, dar el nu renunţa, niciodată, la “tovarăşe”.
Mediocru ca fotbalist, genial ca tehnician
Cu fotbalul n-a fost nici paplecă, nici n-a rupt gura tîrgului. A fugărit pelota pe la Botafogo. Aici l-au împuşcat, la o manifestaţie. NATO abia schimba scutecele, dar el urla, pe stradă, că de la istă naştere se va porni al treilea Război Mondial. Jugador, n-a fost, antrenor, da.
Prin ’66, la Seleçao era haos mare. Rio se duela cu Sao Paulo atît de tare, încît imnul era huiduit cînd ici, cînd colo. Atunci, Joao Havelange, da, da, viitorul patriarh de la FIFA, în acele vremuri doar împărat peste Confederaţia Braziliană, un om apropiat mai mult de polo decît de futebol, i-a dat sceptrul naţionalei. Era ziarist iar povestea zice că a cerut şefului de secţie un fotograf. “Taică, anunţă ăştia antrepenorul!”. “Ştii cine o să fie?”. “Să mor împachetat de am idee!”. Peste o oră şi jumătate, dădea declaraţii din postura de selecţioner… Cu doi ani înaintea Mondialului din Mexic, anunţa cei 22 de oameni care vor merge acolo. 11 titulari şi 11 rezerve.
Meşterul “auriverde”
Ce a meşterit el la trupa “auriverde”, cei cu memorie mai fină dintre dumneavoastră îşi aduc aminte. Celor mai tineri, trebuie să le povestiţi cum omul a jucat cu cinci numere 10, cum în 406 zile a făcut un rezultat de egalitate şi 10 victorii, cum trupa titulară la Guadalajara a fost exact cea prezisă de el în 1968… De ce n-a fost selecţionerul Braziliei? Ha,ha, bună poanta!
Să o luăm uşor. Întîi i-a supărat pe englezi. “Fotbalul brazilian e corupt”, a auzit. “Da, de aia Scotland Yardul e faimos în lume?” Apoi, pe germani, supăraţi pe crimele din Amazonia. “Nepoţilor, în 469 de ani de istorie, noi n-am ucis cît aţi făcut voi în 10 minute în orice lagăr”. Firele telefoanelor dintre ambasade s-au încins…
Noul dictator, Emilio Garrastazu Medici era “proalb”. “Puşkaş ori Di Stefano au fost bunicei, dar nimeni nu se compara cu Pele ori Garrincha. Negrii nu sînt aşa buni la nataţie pentru că nu au voie în piscine”. I-au băgat spion în vestiar. I-au spus că mai marele statului îl doreşte pe Dario, un atacănţel, în lot. A replicat: “Ar fi mai bine ca preşedintele să se gîndească la ales miniştrii, să nu se mai bage în chestiuni serioase”. Havelange l-a sunat. I-a mulţumit frumos şi i-a urat toate cele bune.
A doua zi, “Lobo” Zagallo era selecţioner! Şi Dario în lotul de Mexic, chiar dacă nu evolua nicio secundă. Cît despre Joao Saldanha, se mai ştiu puţine lucruri. S-a întors la maşina de scris, la microfon, a murit tot comunist convins, în ’90, la Roma, la patru zile de la finala Mondialului pe care o comentase. A, şi încă ceva! Se mai ştie că i-a adunat, la un loc, pe Felix, pe Carlos Alberto, pe Jairzinho, pe Gerson, pe Tostao, pe Pele, pe Rivelino ori pe Everaldo. Nişte anonimi…
29 comments ↓
Super tare ! Felicitari ! Jos Palaria !
Domnule Oprisan din nou un articol magic.MULUMIM!!!
Multumim, coane Oprisene. Genial si inspirat ca intotdeauna….
Bv inca odata pentru articolele pe care le scri
Iti multumesc iar, si iar, si iar, pentru articolul Dobrin.As avea cateva sugesti, peste care ai putea sa te apleci
- Rinus Michels
- Mike Tyson
- Danemarca `92
- Marcel Raducanu si driblingul sau cu Young Boys Berna
….Pana la urmatorul articol..Sanatate si sa-ti mearga bine
se pare ca daca ai prea multe principii in viata mori anonim… felicitari pentru articol.
Deci nu stiu cum de sunt atatea televiziuni de sport in Romania si asemenea articole nu au loc din cauza lui Borcea sau Ciobanul de la palat.
Felicitari Catalin si imi doresc din tot sufletul sa vad un articol scris de tine despre echipa nationala a Danemarcei cum au castigat ei europeanul adusi de pe plaja , iar noi ne pregatim in Antalya si il facem praf pe Ilie Stan ca duce Steaua cu 30 de ani in urma ( acum 30 de ani Steaua se pregatea de Sevilla 86 )
Mexic 1970 .Grupa de la Guadalajara ” El grupo del muerte “Doamne ce vremuri !
BRAVO OPRISANE, SUPER ARTICOL.
eu am o varsta care imi permite sa rememorez acea echipa a braziliei din ‘70. Dar nici ai nostri nu fost mai prejos. Mopsu, Lucescu, Dembo, Dinu, Adamache, Dan Coe, Lupescu, Mocanu, Satmareanu, Tataru II si ceilalti. Pacat ca nu a jucat si GASCANU macar 15 min in meciul cu Brazilia. Era arta contra arta.
Frumos articol fratelo.
Domnule Oprisan, aveti talent atat in a scrie cat si in a gasi subiecte. Pacat totusi ca faceti uneori erori in documentare. Am mai semnalat asta si la alte articole ale dumneavoastra, si este cazul sa o fac si acum:
- nu pomeniti absolut deloc de faptul ca prima experienta ca antrenor al lui Saldanha a fost la Botafogo, cu care a si luat campionatul; ar fi fost prea de tot ca cineva care nu a antrenat niciodata sa fi fost numit direct selectioner al Braziliei !
- Saldanho a fost schimbat pentru doua motive care tineau strict de fotbal, fiind criticat ca nu acorda importanta pregatirii fizice cat si folosirii unui modul 4 - 2 - 4 de care brazilienii au spus ca nu ii vor duce nicaieri, si a fost adusa Zagallo care a schimbat modul de joc pe 4 - 3 - 3 -ul cu care au luat Cupa Mondiala. Episodul cu presedintele s-a stabilit ulterior ca nu a fost decat o legenda neadevarata si nu aceasta a dus la schimbarea selectionerului, desi este posibil ca presedintele sa fi avut opinii ca orice alt microbist brazilian.
- Cel mai important: sugerati ca Saldanho a fost numit in 1966 selectioner, ceea ce este complet fals. El a fost selectionerul Braziliei intre 1969 si 1970.
brava bravo bravo
@ Giony , tot ce aveam de spus , ai spus tu si i-ti multumesc . Noi sintem consumatori de fotbal adevarati .
scrie ba si tu de borcica io nam auzit de ziaristu asta .borcica a carat saracu butelii si a ajuns cu ele tocmai in america si are si bacu luat
Felicitari,Catalin Oprisan!
frumos ca de obicei…e bine ca mai vii si cu povestiri din trecutul apropiat pe care tineretul totusi nu le stie.multumim!
Catalin, multumesc !
Ii multumesc si lui Gabriel Bratu pentru comentarii.
Nu voi sta sa verific, mi-a placut povestea. Dar ma bucur sa vad ce fel de cititori are Catalin. Bineinteles, este din nou meritul lui. Felicitari !
Frumos articol, dle Oprisan… dar are nevoie de doua corecturi:
- e “bola” si nu “pelota”… aia e spaniola
- e “jogador” si nu “jugador”…
sunt printre putinele articole de pe gsp pe care le citesc cu placere. felicitari! cateodata imi doresc sa fie mai dese, dar imi dau seama ca o minunatie nu poate fi scrisa in 2 ore. multumesc pentru articole!
mi-aduc aminte de cm din 1970.a fost un campionat cum altul n-a fost.brazilia a fost extraordinara.ca rivelino ce defact avea?ce fotbal,ce fotbalisti,ce timpuri.nici noi nu am fost mai prejos.sunt mandru ca am apucat acele vremi.apropo cataline,cati ani aveai in 70?in orice caz,le zici bine.
O echipa superba a Braziliei pe faza ofensiva, cinci jucatori ofensivi magici-Gerson,Tostao,Rivelinho,Jairzinho si Pele,cu Clodoaldo si Everaldo[ decedat foarte tanar]desi mai retrasi si cu rol defensiv mai mult aveau o tehnica ibcredibila ,insa cu o aparare extrem de penetrabila si cu un portar Felix,cu alura si valoare de portar la I.M.G.B,ce se imbraca la meciuri la o temperatura 40 grade c ,cu bluza de treining peste echipament.
S-a suparat si a sters ce am zis :)))
poate vrea sa-i dau si articolul ;))
-Alta inacuratete: gasiti pe YouTube in seria Football’s Greatest realizata de o televiziune engleza un reportaj despre Rivelino. Rivelino spune el insusi ca norocul lui a fost ca a venit Mario Zagalo antrenor, pt ca Saldanha nu-l placea deloc si nu-l lua in Mexic. Deci uite un nr. 10 mai putin in titlul articolului!
-Iar un comunist inflacarat ca Saldanha sa dea lectii de umanism si corectitudine nemtilor si englezilor mi se pare obraznic. In fond era 1970, n-auzise de sutele de milioane de morti facute de Stalin sau Mao?
Pacat ca unii isi dau cu parerea aiurea-n tramvai! Brazilia a jucat 4-2-4 in Mexic, cu Jairzinho-Tostao-Pele-Rivelinho in fata, Gerson-Clodoaldo la mijloc! Everaldo a jucat si fundas stanga alaturi de Carlos Alberto-Brito-Piazza si la mijloc!
Felicitari domnule Oprisan, fiecare articol scris de dumneavoastra reprezinta o delectare pentru cititori,
As avea totusi o sugestie(si totodata, o rugaminte) : un articol despre Brasil ‘82, dupa parerea mea, cea mai frumoasa echipa de fotbal din istorie.
Numai bine!
@ cainele rosu -”pacat ca unii isi dau cu parerea aiurea-n tramvai !Brazilia a jucat 4-2-4 …”
Oare asa sa fi fost ? Indraznesc sa afirm ca Brazilia ‘90 a fost precursoarea fotbalului fara sistem.Inaintea Ajax-ului a aplicat conceptia de “fotbal total”,cu linii apropiate,cu schimbari de posturi frecvente,ruperi de ritm si toate celelalte.Nu a avut niciodata un sistem aplicat rigid.In meciul cu Cehoslovacia a jucat ub clasic WM cu Everaldo si Clodoaldo mijlocasi.Cu Anglia a jucat un 4-3-3 pina la gol,iar dupa aceea 1-1-4-4-1.In sferturi cu Peru a fost 1-2-3-5,iar in semifinale cu Uruguay,1-4-3-3.Pacat ca nu a intilnit in finala RFG-ul.Ar fi fost interesant sa vedem cum s-ar fi descurcat in fata determinarii si abilitatii de a contracara tactica adversarului caracteristice jucatorilor germani din aceea vreme. In opinia mea centrul de greutate al Braziliei ‘90 a fost perechea Gerson-Tostao.Ultimul a jucat clasicul rol de inter ratacitor de pe vremea Arsenalului lui Harry Chapman.Singurul om fara nici o sarcina precisa in echipa a fost Jairzinho.A avut,totusi,sarcina de a marca si de a nu fi prins in offside.
Deasemenea,indraznesc sa afirm ca Brazilia ‘90 a fost creatia lui Saldanha in totalitate. Zagalo a avut in ‘74 posibilitatea sa dovedeasca contrariul. A esuat lamentabil !
bravo tata! multumesc pentru readucerea aminte de acele vremuri
@ herbert holyoake
Brazilia ‘90 ??????????
bun
Leave a Comment