Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Cel mai viu dintre morţi

15 secunde a fost pe altă lume. L-au resuscitat şi a terminat meciul în picioare. A devenit eroul Americii de Sud la Campionatul Mondial de fotbal din Elveţia. Povestioară de acum şase decenii

Unu, doi…Apoi patru! Şase, nouă, cu portarul […]

duminică, 2 octombrie 2011, 9:46

15 secunde a fost pe altă lume. L-au resuscitat şi a terminat meciul în picioare. A devenit eroul Americii de Sud la Campionatul Mondial de fotbal din Elveţia. Povestioară de acum şase decenii

Unu, doi…Apoi patru! Şase, nouă, cu portarul zece! Toţi au sărit pe el…A vrut să strige ceva, dar cum naiba să faci asta cu şapte-opt chintale peste tine? Îi tasaseră tot: gura, capul, coastele, inima. A văzut niţeluş alb în faţa ochilor, apoi, linişte. Linişte ca de mormînt şi, parcă, la capăt de linie, chipul unui bătrînel simpatic, cu barbă albă. Cît să fi fost? Cinci secunde? Poate zece? Cincisprezece? Apoi, din nou, gălăgie, cerul şi moşul care se îndepărta…”Eduardo, Eduardo, mă auzi? Eduardo?” Ar fi vrut să strige: „Ho, mă, ce zbieri aşa?”, dar nu prea putea. De fapt, şi mîna dreapta nu asculta, dar era viu! Respira! Şi asta era tot ce contează! Ba nu! Şi scorul, şi scorul avea importanţă. Trase cu coada ochiului spre tabelă. Scria 2-2!

Egal cu Puskas, Hidegkuti ori Czibor
Cu 86 de minute înainte, intrase pe teren. 30 iunie 1954, Lausanne, CM de fotbal din Elveţia. Debuta în echipa naţională a Uruguayului în meciul cu Ungaria, una dintre semifinale. Ce trupă aveau maghiarii dacă Puskas era pe banca de rezerve?!..Grosics, Kocsis, Nandor, Nador Hidegkuti, Zoli Czibor…Mamă!!! 2-0 pentru ei. Apoi 2-1 şi, pe final, cînd nimeni nu mai credea nimic, el, Juan Eduardo Hohberg, uruguayanul din Montevideo, născut în Argentina, trăsese mingea cu crosa şi marcase: 2-2. Căzuse, se ridicase şi celebra. „Rafa”, Rafael Souito, a venit primul. I-a făcut un fel de tackling şi l-a culcat pe iarbă. Ambrosis, Andrade şi uriaşul „Pepe” Schiaffino, cel care avea părul dat cu briantină şi nu-l deranja cînd marca cu capul, au sărit şi ei. Apoi, toţi ceilalţi zece. Emoţiile, greutatea, oboseala l-au terminat. Filmul s-a rupt atunci. De tot! În tribune, cei 100 de fani sud-americani, dar şi întreg stadionul, începuseră să se teamă. Doi oameni şi-au dat seama că e ceva grav: Benjamin Griffiths, arbitrul galez, şi doctorul Carlos Abate. Nu mai avea puls.

Coramina salvatoare
Cincisprezece, cincisprezece secunde infinite, eroul Juan Eduardo Hohberg a fost mort! I-au băgat coramină sub limbă, l-au masat, şi jucăria a pornit, din nou, să bată. Dar era un pic legumă. L-au scos pe margine, nu puteai face înlocuiri; nici nu a vrut să audă să ia calea spitalului. Trupa celestă avea de apărat ceva: 21 de partide neînvinsă la Mondiale şi Jocuri Olimpice. A reapărut, se cam clătina, dar n-a putut face mare lucru. Kocsis era grande…
L-au purtat pe braţe, chiar dacă au pierdut. Mulţi afirmă că partida este una dintre cele mai frumoase din istoria omenirii. El, doar că a fost una de infarct. Parol, avea dreptate!

A trăit pînă în 1992. S-a stins la 66 de ani…

Comentarii (33)Adaugă comentariu

gtb (1 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 10:24

Impresionant articol. Avem nevoie de astfel de articole, a de „mizerii” ne-am saturat. Felicitari autorului!

Luminita din tunel (6 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 10:41

Catalin Oprisan, un adevarat ZIARIST…..felicitari domnule Oprisan, citesc pe nerasuflate articolele dumneavoastra…..deoarece aveti si umor, sunteti de zece ori mai bun decat altii

Cipri (4 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 11:10

Unul dintre putinii ziaristi de clasa din Romania .

Felicitari !

gigi dondoti (1 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 11:15

frumoasa poveste …

Adrian (1 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 11:17

Superb articol! Cat mai multe de genul acesta, in continuare.

Umbersun (3 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 12:05

Pentru Luminita din tunel: Impartasesc parerea ta pana la ultima virgula. Dup-aia ai aberat. Zero inmultit cu oricat e zero. Oprisan si Georgescu-s singurii ziaristi care publica pe gsp

coross (1 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 12:50

foarte bun articolul

gery76 (45 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 14:01

Articolul este senzational si merita toate felicitarile Catalin Oprisan![o mica mentiune si anume aceea ca Ferenc Puskas era accidentat si asta s-a vazut si in finala unde a intrat nerestabilit si germanii au invins cu 3-2 dupa ce ungurii aveau in min10 2-0,el nu putea fi rezerva din simplu motiv ca era cel mai bun fotbalist maghiar si liderul de drept al acelei trupe incredibile].

adrian007 (1 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 14:51

mmmda,ai scris si tu ceva bun in sfarsit!

Razvan (2 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 15:03

Splendid.

Dinny (3 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 17:44

…telenovela…improvizatie…
Baneaza-ma din nou !

un dinamovist (109 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 18:45

inca o intamplare superba din sport de care nu stiam.multumesc ca mi le aduci la cunostinta,cataline!bafta!

sandu barcelona (40 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 19:44

ce frumos si cat de emotionant…….BRAVO MAESTRE

Bibi (213 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 21:03

Catalin, multumesc !

giovanni (2 comentarii)  •  2 octombrie 2011, 23:36

superb ca de obicei…nu poti sa bagi unul de actualitate?..tudor arbitrul si penalty-ul din meciul cu otelul..ar fi colosal si ar primi like chiar de la gigi..scuze pentru ironie

eugen (10 comentarii)  •  3 octombrie 2011, 8:47

DE ASTA AVEM NEVOIE…DE LEGENDELE CE NE FAC SA VISAM……NU DE MIZERIILE COTIDIENE CU BECALI,BORCEA SI CEILALTI….FELICITARI!

caine rosu 18 (7 comentarii)  •  3 octombrie 2011, 11:22

Tot înainte!

tudor (4 comentarii)  •  3 octombrie 2011, 11:46

Superb articolul.O mica precizare.Tot el marcase si golul de 2-1.

laurentiu (9 comentarii)  •  3 octombrie 2011, 12:29

bravo!

v (2 comentarii)  •  3 octombrie 2011, 16:23

Domnu’ Oprisan…daca tot sunteti la subiectul Uruguay….poate faceti un articol si despre poate cel mai faimos meci de fotbal din istorie….Brasil-Uruguay CM 1950 dezastrul de la Maracana……210.000 de oameni in tribune(record mondial pana in ziua de azi)….si cate alte povesti sunt la acel meci…

nune (1 comentarii)  •  3 octombrie 2011, 16:54

Inca o mentiune: Uruguay era campioana mondiala en-titre. Nu era chiar o mare supriza un egal cu o Ungarie extrem de buna. A fost un prim semnal ca maghiarii nu sunt invincibili iar nemții s-au prins repede… 🙂

ROMICA (4 comentarii)  •  4 octombrie 2011, 0:19

Felicitari Domnule Oprisan ! Multumim foarte mult pentru superbul articol.

Radu (1 comentarii)  •  4 octombrie 2011, 16:19

Cataline sa ne traiesti

Andy (1 comentarii)  •  4 octombrie 2011, 17:13

Esti incredibil de talentat si de profesionist, Catalin Oprisan, mult peste 99% din jurnalistii din Romania. Esti chiar un model pentru tinerii aspiranti la jurnalism din ziua de azi.

freshu (32 comentarii)  •  4 octombrie 2011, 18:05

genial ca de obicei

porojan (2 comentarii)  •  4 octombrie 2011, 20:43

bravo tata! frumos spus!

andel (2 comentarii)  •  4 octombrie 2011, 22:13

salut.
felicitari pentru munca ta.

herbert holyoake (63 comentarii)  •  5 octombrie 2011, 9:56

Fara falsa modestie afirm ca am una din cele mai dotate biblioteci particulare in materie de fotbal.682 dvd,26 T de hard drive,114 video si vreo 200 carti. Din pacate nu am decit 4 meciuri cu „Mighty Magyars „.Anglia-Ungaria,Ungaria -Anglia (imagine foarte distorsionata care nu se poate remaster),Ungaria-RFG (grupe) si Ungaria-RFG finala.Unii postanti,chiar si autorul articolului,afirma ca unul,sau altul au fost cele mai frumoase meciuri din istorie.Dati-mi voie sa ma indoiesc de aceasta afirmatie. Trebuie vazut Suedia -RFG 1974.Penarol -Nacional 1989,Olanda -Yugoslavia 1976 etc.etc.
Fara nici un dubiu afirm aici ca ambele echipe ar fi fost facute surcele de,sa zicem FC Porto de azi.Nu vorbesc aici de Real,Chelsea,Bayern,sau Barca.
Pentru vremea aceea au fost meciuri frumoase,dar de aici pina la „cel mai…din istorie ” e cale foarte lunga .

DD (1 comentarii)  •  5 octombrie 2011, 16:47

Cataline, jos palaria ! Ca de obicei ! Felicitari !

gery76 (45 comentarii)  •  5 octombrie 2011, 18:46

@herbert holyoake
In mare masura ai dreptate,Germania -Suedia’74,4-2 este un meci incredibil,cu Suedia marcand un gol fabulos de 0-1 la pauza, cu un vole de povestit nepotilor al lui Edstrom dar cu o echipa a R.F.Germania jucand incredibil de frumos si ofensiv[ recunosc ca sunt un mare fan al nemtilor si am foarte multe DVD-uri cu ei] si avand peste 15 ocazii uriase de gol,meci desfasurat pe o ploaie incredibila intrecuta doar de ploaia din meciul Germaniei cu Polonia de la acelasi turneu final.Esti insa subiectiv ,fiindca compari gazoanele si mai ales mingile de acum cu mingile din anii 50-60 cu siret care deveneau grele ca cele medicinale in urma unor ploi torentiale ceea ce ingreuna infinit munca si acuratetea executiilor.Ti-as mai recomanda un meci de vis R.f Germania -Yugoslavia tot la Euro’76 co o desfasurare a scorului extraordinara si o cadenta a fazelor ofensive deosebita!

diss (21 comentarii)  •  6 octombrie 2011, 16:29

E simplu: multumim!

gusti (1 comentarii)  •  7 octombrie 2011, 9:59

În urmã cu exact 30 de ani, România obținea prima sa victorie la un Campionat Mondial de fotbal la juniori. Si ajungea in finala mica pe care o castiga dupa ce in senifinala a pierdut cu R.F.G. in minutul 103. ROMANIA-ANGLIA 1-0 GOOOOOL GABOR , care obtine si balonul de aur la acel mondial din Australia.

a (2 comentarii)  •  14 decembrie 2011, 14:40

Esti un maestru.

Comentează