14 Septembrie 1896, rondul al doilea de la şosea

Cu 114 ani în urmă, în Bucureşti se năştea un velodrom de ultimă generaţie. Peste doar un deceniu avea să fie demontat, iar lemnele puse pe foc

“Domnilor velocipedişti, stimabililor, e cald, haideţi să-i dăm drumul, vă rog!” Primarele Costică […]

Cu 114 ani în urmă, în Bucureşti se năştea un velodrom de ultimă generaţie. Peste doar un deceniu avea să fie demontat, iar lemnele puse pe foc

“Domnilor velocipedişti, stimabililor, e cald, haideţi să-i dăm drumul, vă rog!” Primarele Costică Robescu e năduşit, taie panglica pe grabă. Fanfara cîntă. 20 de porumbei sînt eliberaţi spre cer. Aplauze! Uite-l pe V.A Urechia, ajuns la 62 de ani! ”Nea Urechilă, onorabile, matale de ce-ai venit? Vrei să sucombezi pe arşiţa asta?” E luat peste picior de Vlahuţă. E în vrie, ”Vieaţa”, periodicul său, trage să moară, dar poa’ să nu răspundă prezent la asemenea eveniment? Alături e Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu o copiliţă de nouă, poate 10 anişori, cu o pălărie mare, de paie. Cella, Cella Delavrancea…A, Macedonski, cum să-l uiţi pe Macedonski? Şa lîngă şa cu Cantilli, Costică. Peste o lună, pe velocipede, aveau să străbată distanţa Bucureşti – Braşov. Şi retur. Pe o ploaie torenţială.

Voluntarul lui Garibaldi

Maestru de ceremonii e Gigi Cazzavillan. Voluntar în armata lui Garibaldi, a ajuns, la ’877, la noi, drept ”corespondent de răsboiu”. În 1884, fonda ”Universul”, cel mai modern ziar vreme de 70 de ani. Unii trăgeau 5.000 de exemplare, el, 80.000. Unii n-aveau tipografie, el, ba. Unii apăreau la amiază, el, dimineaţa, pe răcoare. Apoi se gîndea la pistă oficială. Punea ban pe ban, vorbea cu cei de la ”Bianchi”, din Italia-mamă, şi…

Sîmbătă, 14 septembrie 1896. Rondul al doilea, bulevardul Kiseleff. Puţin după ora 16.30. Toată lumea bună s-a adunat la deschiderea ”Velodromului Român Victoria”. 333,3 metri lungime, şase lăţime, totul din lemn. 20 de lei la lojă, la boieri. 2 – 3 lei stalurile, un leu în ovalul din centru, pe iarbă, 50 de bani la ”galerie”. Într-o englezo-germano-franţuzo-moldovenească vorbeşte Alois Pucher, ciclistul adoptat. Posedă o bunică a bicicletei, în greutate de 42 de kilograme! Linişte! Nimeni nu rîde! Călare pe ea a ajuns la Paris în 11 zile. Iată-l şi pe Chiriacopol, din Galaţi, şi pe Matei, şi pe… Regele Carol n-a putut veni. Vizita lui Franz Josef bate la uşă, aşa că… Dar a răspuns, în scris, invitaţiunii, şi le-a urat succes concurenţilor. Care pot atinge şi 45 km /h pe linia dreaptă.

Velocipediştii 
Buluc.”La orele 3 p.m. velocipediştii din Capitală vor pleca din Grădina Cişmigiului, cu muzica în frunte”, aşa suna anunţul. S-a mers ca la nuntă, cu alai. Dăscălimea, popa, moflujii.  Tramcarele de la Sf. Gheorghe, ori de la Victoriei au luat muşterii gratis. A fost o zi plină, cu ciclişti germani, italieni, francezi.

Peste un an, se aprindea şi noctura. Peste alţi cîţiva, Gigi, patronul, se stingea. Văduva, Coana Tudoriţa, falită, vindea lemnul pentru foc. Din primul velodrom ca la carte se alegea scrumul.