Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Joe

La 25 de ani, avea lumea la picioare. Fusese ”Rookie of the Year”, evolua la ”Chiefs”. Pe 29 iunie 1983 a scăpat un băieţel de la înec. Pentru viaţa sa, însă, running back-ul Joe Delaney nu a mai putut face […]

sâmbătă, 29 mai 2010, 4:27

La 25 de ani, avea lumea la picioare. Fusese ”Rookie of the Year”, evolua la ”Chiefs”. Pe 29 iunie 1983 a scăpat un băieţel de la înec. Pentru viaţa sa, însă, running back-ul Joe Delaney nu a mai putut face nimic

Carolyn nu credea în astfel de poveşti. Nu, pe bune, nu era genul să accepte istorisiri cu fantome, întoarceri din mormînt ori spirite. Dar în noaptea aceea, în toamna aceea, a simţit o mînă pe spate. O mîna grea. S-a întors şi i-a zărit chipul. Dinţii albi, faţa prietenoasă, mustaţa mare, lipită de perciuni. ”You have to be strong!” a auzit. ”Nu, nu am cum!” ”Ba da, pentru ele! Trebuie! Voi fi alături de tine!”. N-avea nici o îndoială. Fusese Joe. Joe al ei! Da, da, da!

Nu ştia să înoate, dar s-a aruncat!
Pe 29 iunie 1983 plecase cu prietenii la Chennault Park, un loc de distracţii, în Monroe, Louisiana. Autoritaţile dezafectaseră locul, dar tocmai de aia iubea zona, era linişte, multă linişte. Pe-acolo rămăsese o groapă, vreo şase metri adîncime. Tot ziceau s-o astupe, dar ploaia o umplea. Devenise un fel de piscină. Atunci a auzit ţipetele de ajutor. Trei copii. Nu ştia să înoate, dar se putea ţine la suprafaţă. A salvat unul, l-a adus pe buza malului. S-a dus după ceilalţi doi…A mai scos unul…Apoi…A pierit. Şi el, şi cel de-al treilea, şi…

Carolyn, soţia, a trebuit sedată. Opt săptămîni a avut coşmaruri. 3.000 de oameni au participat la înmormîntare, dar ea nu-şi mai aduce aminte nimic. Decît microfoane şi blitzuri. Apoi, preşedintele Reagan, care i-a decorat soţul. Avea 25 de ani. Running back la Kansas City Chiefs, doi ani în care stabilise patru recorduri ce aveau să dăinuie decenii. Tatăl său, şofer, nici nu dorise să audă de fotbal american. Dar pentru el, puiul unei familii cu opt copii, ăsta-i era visul. Avea inimă mare de mic. Cînd a dat de primii bani, a plătit înmormîntarea unei foste profesoare sărmane…

Fata lui Delaney
Crystal, fetiţa cea mare, semăna leit cu el. Tamika, de şapte ani, îşi mai aducea aminte cum colegii o arătau cu degetul şi spuneau: ”Ea e fata lui Delaney, cel care salvează vieţi!” Joanna, cea mai mică, trebuia să fie băiat…Rămăsese cu toate trei, singură. Dar chipul lui Joe îi apărea de fiecare dată cînd avea nevoie. Crystal îl născuse pe D’Anthony, Joanna ajunsese la medicină, viaţa îşi urmase cursul. Ea, Carolyn, nu s-a recăsătorit, niciodată. Nici măcar nu şi-a dat întîlnire cu altcineva, a vrut să rămînă cu mirosul lui Joe.

N-a mai plîns. Ba da, o singură dată! Cînd a aflat că LeMarkits Holland, băiatul scăpat atunci, ajunsese în puşcărie. Trafic de droguri. Cerul căzuse pe ea. Cel de Sus îi luase viaţa soţului, i-o dăduse puştiului şi acesta o azvîrlise, nepăsător, pe fundul lacului din care renăscuse cu 25 de ani în urmă.

joe_delaney.jpg

După decesul său, tricoul cu numărul 37 nu a mai fost folosit niciodată!

Comentarii (54)Adaugă comentariu

rajah (1 comentarii)  •  29 mai 2010, 17:43

Oprisan Rulz

akkiller (18 comentarii)  •  29 mai 2010, 18:20

da super ce sa zici liniste nimic mai mult

the phenom (13 comentarii)  •  29 mai 2010, 18:28

oameni adevarati!

ultras (1 comentarii)  •  29 mai 2010, 18:30

felicitari pentru articol.toata stima

marian (1 comentarii)  •  29 mai 2010, 19:26

Esti taaaare , frate! Ti-o spune unul care a facut ceva anisori de scoala (aproape varsta lui biologica). Si am copil de 10 ani. E tardiv sa-ti spun si la mai mare pentru ca din pacate pentru mine nu-ti vad culmea.

m68 (52 comentarii)  •  29 mai 2010, 20:06

Ce mai pot sa zic OPRISENE, mi-am terminat toate superlativele citindu-ti articolele.Abia astept sa treaca saptamana sa-ti citesc articolul.P.s. pt redactie: cred ca ati vrut sa spuneti ca, groapa avea sase METRI adancime? nu?

Freddy Rekla (5 comentarii)  •  29 mai 2010, 20:13

Multumim! Fantastic!

banks (1 comentarii)  •  29 mai 2010, 20:21

Mare ironie, mama ei de viata…
Frumso articol, ca si celelalte, de altfel.

DD (41 comentarii)  •  29 mai 2010, 23:18

Jos palaria ! Astia oameni ! Si tu, tine-o tot asa ! Ne meriti si te meritam ! Multumim !

klauss (1 comentarii)  •  30 mai 2010, 0:13

Rusin mie ca nu am citit nici un articol de-al tau pana acum, am urmarit emisiunea de pe gsptv imi place mult dar articolul acesta ma lasa masca abia astept urmatorul articol esti un om de nota 10

Mama Omizilor (1 comentarii)  •  30 mai 2010, 1:35

Oprisene, taica! Te rog io frumos mai cauta fo’ trei-patru bajeti priceputi ca tine si apucati-va de scos un ziar de sport adevarat !
Ca m-am saturat de rebuturile astea de …. #^%$&.

PS Felicitari ! (sper sa nu te imbolnavesti si tu de ipocrizie gesepista sau prosportista ). Se aude nea’ Naum ?

Bizzy (4 comentarii)  •  30 mai 2010, 2:26

senzational. esti senzational. te ti departe de toata mizeria din fotbalul mioritic. pentru tine sport=fotbal, ca la restul jurnalistilor! respect!

Paul (4 comentarii)  •  30 mai 2010, 3:24

asta ii primu articol al tau pe care il citesc si am ramas placut suprins…iti urmaresc emisiunea pe gsp care ii chiar faina…dar articolu asta ii WOW… keep up the good work

Corlan I. (1 comentarii)  •  30 mai 2010, 3:29

BRAVO Domnule ! mai mare dragul sa citesc articolele astea, despre oameni adevarati, despre echipe adevarate, despre intamplari extraordinare ! sunt ca o picatura de apa in desert ! un „desert” plin de bombe sexy, de oameni „de fotbal” fara caracter, jucatori fara valoare si fara un gram de respect pentru fotbal, pentru spectatori … niste cocalari manelisti care cred ca ne pacalesc, pe unii din noi poate reusesc dar sportul nu il poti pacali !

lambescu F Marian (4 comentarii)  •  30 mai 2010, 8:56

Nu stiu daca mai conteaza pentru dvs. dar … felicitari !

florin.b (22 comentarii)  •  30 mai 2010, 10:38

Scrii superb Catalin,dar asta nu tre’ sa-ti mai zic eu ,stii si tu ,stim toti.Impresionanta poveste si nedreapta ,asa cum de obicei nedreapta e viata asta atit de scurta pentru oamenii buni si atit de lunga ,mult,mult prea lunga pentru japite .

Cosmin (1 comentarii)  •  30 mai 2010, 10:53

Respect, nea Oprişene!

zg (1 comentarii)  •  30 mai 2010, 10:56

Catalin, nici eu nu am mai citit articolele tale pana acum dar sa sti ca acesta este printre cele mai bune articole pe care le-am citit in ultima vreme. In schimb emisiunile tale nu le prea pierd:) macar sa ma mai amuz din cand in cand. Sa fi tot ca pana acum.

johnny (68 comentarii)  •  30 mai 2010, 11:03

Superb articol !
Numai bine , Cataline !

Bibi (213 comentarii)  •  30 mai 2010, 11:30

Catalin, multumesc !

Unde le gasesti ?!!

bogdan-catalin Serban (2 comentarii)  •  30 mai 2010, 11:36

Este deja consuetudinar ca articolele tale sa starneasca emotie. Felicitari!

xzc (62 comentarii)  •  30 mai 2010, 13:53

Salut Cataline!
Un articol incitant.Mi-a placut.
Pt mine esti bun pt „Dobrin”…Sunt pitestean si mi`ai respectat dorinta de a scrie despre Gascan
Doar atat mai vreau de la tine…Danemarca `92 si …poate ce multi vor…Mike Tyson…cel mai bun boxer ar tuturor timpurilor …viata lui e ca o scena de film
Te salut…si astept un raspuns
Numai bine!

deian 14 (5 comentarii)  •  30 mai 2010, 13:59

frumos……..tu vezi partea frumoasa a sportului……din pacate doar tu……..cu unu nu se face primavara

dr d (2 comentarii)  •  30 mai 2010, 14:53

cand o sa scrii si despre garrincha?
un foileton desigur 🙂

equilibrum (5 comentarii)  •  30 mai 2010, 15:47

ramai cu picioarele pe pamant!e bine!se mai poate!mai e loc!scrie de chivu!fara ocolisuri!

darius (3 comentarii)  •  30 mai 2010, 16:07

mai Oprisane, mai nou esti printre jurnalistii mei preferati.Bun articol!

vlad_stegar (6 comentarii)  •  30 mai 2010, 16:22

Induiosator de-a dreptul. Exemple de caracter si curaj ! Fantastic articol !

biju (42 comentarii)  •  30 mai 2010, 16:32

…respect !

Catalin Iordache (1 comentarii)  •  30 mai 2010, 19:31

Cheapeau bas!

stefan (6 comentarii)  •  30 mai 2010, 21:13

Din nou bravo Cataline! Ai recidivat. Da-i inainte ca esti unic pe la ziarul asta!

Gabriel (1 comentarii)  •  30 mai 2010, 22:12

Felicitari ! Colegii tai, te citesc? macar sa se inspire.

mihai (8 comentarii)  •  30 mai 2010, 23:03

nea oprisene cat mai stai in tara asta de rahat? esti prea bun

obiectivul (2 comentarii)  •  30 mai 2010, 23:44

nu urmaresc emisiunea ta la TV, in schimb articolele sunt o adevarata delectare. Scrii cu emotie, cu traire, se vede ca ti-a mai picat si alta carte in mana in afara de bibliografia obligatorie conspectata de colegi. ma feresc de superlative, mai sunt si ceva clisee printre randuri, dar cred ca numele tau face cinste lui Ioan Chirila. Asta inseamna sport: traire, sacrificiu, viata dedicata altora, respect si lista mai poate continua cu idei ce se desprind din textul tau. Meriti o rubrica la vedere! E ca un nufar intr-o mocirla fetida in care colcaie becali, iancu, borcea si ceilalti. Prefer sa ma uit la nufar.

Cătălin Oprişan (62 comentarii)  •  31 mai 2010, 0:03

pentru toata lumea
Doar atat: MULTUMESC!

articolele care raman (80) – Cătălin Oprişan/ Joe « poet. poet publicat in volum (77 comentarii)  •  31 mai 2010, 1:10

[…] acest articol, scris de Cătălin Oprişan, a fost publicat în “Gazeta sporturilor” din 30.05.2010 […]

solo (2 comentarii)  •  31 mai 2010, 5:03

FELICITARI !

ciupi (6 comentarii)  •  31 mai 2010, 9:43

citind aceste randuri, ramai fara sa vrei cu ideea ca nu exista nimic mai nedrept pe lume ca viata…

Bv (2 comentarii)  •  31 mai 2010, 9:48

Asa arata un articol , despre sport.FELICITARI ! ! !.

dan v (3 comentarii)  •  31 mai 2010, 11:41

e trista povestea, mai ales ca nerusinatul ala pentru care si-a pierdut viata a ajuns in puscarie. Sint convins ca el a ajuns in rai. Ce putem face noi bine? … sa ajungem si noi in rai … (raspunsul corect: totul … putem face totul bine si frumos, sa vezi atunci ce tara frumosasa am avea … si am ajunge si-n rai)

Robert (16 comentarii)  •  31 mai 2010, 13:37

Superb, multumim Catalin!

caligulas (1 comentarii)  •  31 mai 2010, 14:24

Este prima data cand citesc un articol scris de Dv. Sunt impresionat, felicitari!

xzc (62 comentarii)  •  31 mai 2010, 17:57

Recomand tuturor articolul „Dobrin”

. (1 comentarii)  •  31 mai 2010, 19:50

Foarte frumos, cu adevarat emotionant. Felicitari pt un articol scris la fel de bine ca de obicei.

dan (226 comentarii)  •  31 mai 2010, 21:11

Ca de obicei, articol de cinci stele!

Robygiulesti (3 comentarii)  •  31 mai 2010, 21:18

Spune-mi Cataline, cum te simti cand vezi ca la articolele tale exista DOAR aprecieri, si nicio critica sau vreo polemica ? Ce spun colegii tai, ei se simt mai mandri ca tine, ca au comentarii triple dintre care 80 % sunt ofense si injurii la adresa unor persoane, sau chiar a persoanei proprie ? Ai inteles ce am vrut sa spun…cum spunea cineva mai sus, ne meriti si te meritam. Publicul tau tinta e cel spre care ar trebui sa tinda un ziar de sport, nu un tabloid.Dar mai conteaza, ne multumim sa te avem pe tine.

Ady (1 comentarii)  •  31 mai 2010, 23:23

Ma bucur ca mai exista oamenii ca tine,jos palaria pentru articole frumoase,absolut minunat.bft.tine-o tot asa.Nota 10 cu felicitari ,esti un om deosebit.

Raul (2 comentarii)  •  1 iunie 2010, 11:25

superb articol! multumesc!

vasim (37 comentarii)  •  1 iunie 2010, 11:36

Dumnezeu sa il ierte!
Un erou!
Frumos articol.

Andrei (2 comentarii)  •  1 iunie 2010, 11:46

Exceptional.

cristi din morocco (1 comentarii)  •  1 iunie 2010, 23:31

batrine, salut,
vreau sa-ti spun doar atit. de multe ori , in timp ce vorbesti, faci trimiteri fine catre intimplari, personaje, citate, etc. asta arata ca in spatele vorbirii romantate sta o cultura extrem de solida. cred ca ai putea sa faci fata la orice fel de post intr-un post de televiziune. te urmaresc de mult, de cind erai la telesport. daca intr-o zi nu vei mai fi la gsp, sa-mi spui unde te duci ca sa te urmaresc! bafta!!

Comentează