Drama de pe ”El Monumental”, din 23 iunie 1968, a fost prima mare tragedie din istoria fotbalului. Astăzi, măcelurile tradiţionale de la un River – Boca fac uitate cele 71 de victime…
La început, nu i-au crezut…
Daniel Passarella i-a privit drept în ochi: ”Vă spun clar că se aud paşi!”. Ce naiba, era ”Kaiserul”, cu 250 de meciuri jucate pentru ei, cum să-i pui la îndoială vorbele? Kempes, ”El Matador”, mai avea puţin şi îi lua la bătaie: ”Vă jur! Dacă faci linişte, ţipetele îţi intră direct în suflet!” Caniggia, ”ucigaşul” Braziliei, n-a mai rezistat: ”Zeci, sute de strigăte disperate. Suteee!”. Dacă nici Hernan ”El Valdanito” Crespo nu mai prezenta garanţie, atunci cine? ”Umbre, umbre care aleargă de colo-colo, fără noimă, par că nu-şi găsesc starea, se urcă pe pereţi!”. Pînă şi ”Pipita” Higuain a confirmat: ”Am găsit porţi deschise. M-am dus să le închid. Dar cineva trăgea, mereu, zăvorul…”
Infernul lui Dante? O joacă!
Se zice că Diavolul se joacă învîrtind Pămîntul. Cînd se plictiseşte, îl opreşte cu degetul. Atunci, în iunie 1968, unghia lui a atins ”Estadio Monumental Vespucio Libertti”. River – Boca, Superclasico. Gazdele nu mai cuceriseră campionatul de patru ani, “Los Xeneizes” urcau. S-a terminat 0-0. 90.000 de oameni plătiseră sub un dolar pe intrare, era un preţ popular.
Apoi… Nici azi nu se ştie. Unii spun că Poliţia ar fi închis porţile. Că toţi se aşteptau ca fanii trupei oaspete să mai rămînă pe gradene, să celebreze egalul. Alţii zic că pe scări nu era lumină, că de sus pînă jos sînt 80 de trepte şi că pe una singură încăpeau în acelaşi timp 15 oameni. 1.200 de suflete în cîteva secunde. Ceilalţi afirmă că suporterii ”Milionarilor” dăduseră foc la tot ce găsiseră, că era fum şi că trebuia să pleci pe undeva. Cîţiva susţin că turnicheţii se răsuceau doar de afară înăuntru, nu şi invers, aşa că degeaba deschideai porţile.
Infernul lui Dante a părut o joacă. Eduardo Arce, 13 ani. Julio Ferni, 15. Raul Ruzi Oscar, la fel. Media de vîrstă? 19 ani. 71 de morţi, sute de răniţi. Logic, niciodată vinovaţi găsiţi. ”Au adunat 100.000 de dolari cu totul, i-au împărţit şi ne-au pus să semnăm că dacă-i ducem acasă, nu mai aveam nici o pretenţie şi că să nu sărim la gîtul organizatorilor. I-am scuipat drept în faţă!”. Declaraţia unei văduve rămasă singură la 24 de ani…
Pereţii pot vorbi
Au trecut mai bine de patru decenii de atunci. Lumea s-a obişnuit cu măcelurile de la River – Boca, aşa că răniţii şi morţii de aici apar la ştiri pe coloană. De atunci, au mai fost Ibrox Park, 1972, cu 66 de morţi. Heyselul cel mediatizat, cu 600 de răniţi, Hillsborough, cu 96 de victime, în 1989. Însă… Azi, la doi paşi de Poarta 12, văruită şi rebotezată ”L”, se dezechipează ”La Banda Roja”. Nu există fotbalist care să nu le fi spus apropiaţilor că după ce antrenorul le comunică schema şi se face linişte, de undeva, din pereţi, par că se aud strigăte de disperare.
De 42 de ani, băieţii joacă şi pentru ele.
A doua zi, la reconstituire. Degeaba…
Foto: www.puerta12.com
Daca doriti, puteti accesa trailerul filmului (in spaniola) urmand aceasta adresa:
http://www.youtube.com/watch?v=tsD924_cZlc
29 comments ↓
ca deobicei articol de nota…12!
felicitari cataline!
pacat.saracia din argentina ca de altfel din toata america de sud provoaca multe victime.in rest ce pot sa spun articolul este foarte bun.(la fel ca toate cele dinaninte)
jos palaria
Superb , superb , Cataline esti un adevarat jurnalist !
MI-NU-NAT!!!nu mai am cuvinte…
Remarcabil, bravo!
De ce oare popoarele din America de Sud au parte componenta in fiinta lor violenta, mai mult parca decat in orice parte a lumii? Poate ca asta e si raspunsul, se afla undeva in materia genetica. Inca din vremea triburilor salbaticiile erau la ele acasa, apoi in timpul razboaielor intre state masacrele si atrocitatile erau cumplite, si acum, in era www-ului, a ramas implantata o violenta moderna, care refuleaza in anumite momente. Vezi violenta pe stadioane (generalizat), bandele de copii criminali (Brazilia, San Salvador etc), rapiri (Brazilia, Mexic). Saracia generalizata e numai una dintre cauze, dar nu explica intru totul aceasta fata ascunsa a omului. Ramane gena..
un articol de nota 10..buna si emisiunea ta ,insa cred totusi ca ar trebui sa fi promovat in alt fel,nu ca si un clovn care are menirea de a aduce zambete pe fata microbistilor,caci articolele pe care le scri dovedesc ca esti mult mai capabil…bravo Cataline
cred ca acestui caz i se aseamana si cazul celor 340 de supporteri ai lui SPARTAK MOSCOVA morti in 1982 ,dar ei nu erau sud americani la fel de bine?
Fantastic articol. Bravo. Esti un om de nota 11.
Nu stiu, dar cand am citit penultima propozitie si mi-am imaginat putin, mi-au trecut fiori pe sira spinarii…
salut catalin,esti fantastic,continua tot asa pt ca in craiova cel putin cunosc multi prieteni care te urmaresc in fiecare seara.ar fi interesant un articol despre australian open.
frumos articol, ca de obicei. strangi de-o carte excelenta
Da ,se poate ca cei de acolo ,din America de Sud sa aiba o gena a violentei ,doar sint urmasii vitejilor apasi ,ori a indienilor chayenne,dar asta nu conteaza atit de mult .Ce conteaza e admosfera superba pe care cei de acolo o creaza la fiecare meci ,si aici nu e vorba de batai ori de bandele ce se ocupa cu traficul de droguri sub obladuirea politiei.Ci de toata admosfera speciala care inconjoara meciurile de acolo.
Cit despre articol ,e unul excelent iar la ultima fraza ,pe cuvint va spun ,mi s-a facut pielea de gaina. Felicitari Catalin !
Bravo CATALINE, tine-o tot asa.
10
Cred ca e inspaimantator sa fi strivit ca o sardina …
Multumim pentru poveste
Bravo tatica intradevar un articol de nota 10 chiar daca suna morbid
sa ne traiesti ‘nea Oprisene ! Ma-nclin !
Numai bine !
Foarte bun articolul, numai ca nu vad mentionat pe nicaieri ca suporterii care au murit erau fanii lui Boca, nu ai lui River, ceea ce face usor nepotrivite afirmatiile ca jucatorii lui River joaca pentru suporterii decedati.
inca o dovada a talentului omului Oprisan!!…poate ar trebui clonat.
Cum definesti o “mare tragedie”, Cataline? Cum o deosebesti de tragediile astea mai mici, banale?
@bhuttu
Am pretentia ca cititorii mei pot deosebi o licenta. Daca o luam mot a mot, “tragedie” nu poate avea grad de comparatie, corect. Cred, insa, ca una este sa-i pierzi bunicul la 96 de ani, de moarte naturala, alta sa-ti pierzi doi copii, de 13, si respectiv, 16 ani, pe stadion.
Tragediile nu pot fi mari sau mai putin mari, dar daca nu putem citi printre randuri ne apucam sa facem cronici din fata Million Dollars, din Bariera Vergului, unde beau cei de la Dinamo….
Multam de raspuns. Cand am scris, mi-a atras atentia asta cu ‘68, prima “mare” tragedie a fotbalului, mai ales din perspectiva mea de fan Manchester United, pentru care 6 februarie 1958 e zi cu rosu in calendar. Dar inainte de asta, sunt si cele doua razboaie, cu dramele si mortii lor, care in nici un caz n-au ocolit sportul, sau fotbalul. In tot cazul, articolul e bun, n-are sens sa ne scotem ochii pt o sintagma.
In schimb, te-as ruga sa-mi explici si mie poanta cu Million Dollars. Stau in zona, si n-am prea vazut dinamovisti p-acolo. Cred ca rapidisti mai degraba.
Cel mai tare esti frate, ma uit cu drag la emisiunea ta, pacat ca nu este mai devreme !
super articol…respect
Sa stiti ca in 2008 ma aflam exact inaintea unui derby in Buenos Aires. Sunt navigator si vroiam cu disperare la meci. Atunci agentul care se ocupa de noi si de nevoile vasului a fost categoric… NU AVETI VOIE!! Evident au urmat ceva proteste…dupa care si explicatia lui… Este extrem de periculos. Am fost pe moment dezamagiti dar….avea dreptate. In inconstienta noastra nu gandisem atat de departe… “La Bombonera” a fost plina…dar nu cu romani( din pacate)…Respect Oprisane
@effe
Interesant. Cel mai mare dezastru a ramas nestiut, ascuns de autoritati timp de ani zile. Habar n-aveam, dar am citit acum in the Guardian si pe Wikipedia (Luzhniki Disaster).
Numai la sovietici a fost posibil…
Ei ar fi vrut sa ascunda si Chernobylul…
Cinste tie ! Jos palaria ! Articol de nota 10, ca de obicei !
Bravo! Bun articol! Te ajuta si subiectul, ce-i drept!
Leave a Comment