Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Au fost tăind un brad bătrîn

Ce soartă! Radu Durbac s-a născut în ziua în care s-a născut comunismul la noi şi a murit cînd comunismul a murit la noi. De 20 de ani, balonul oval şi buturile plîng

„Bineeee, băăăă, bineeeee!!! Urlă de bucurie!!! Dă […]

sâmbătă, 19 decembrie 2009, 6:35

Ce soartă! Radu Durbac s-a născut în ziua în care s-a născut comunismul la noi şi a murit cînd comunismul a murit la noi. De 20 de ani, balonul oval şi buturile plîng

„Bineeee, băăăă, bineeeee!!! Urlă de bucurie!!! Dă de perete uşa vestiarului şi îi îmbrăţişeaza pe toţi! Primul îi iese în cale Petrică Florescu, pe care-l pupă! Apoi Nicu Postolachi şi Mircică Ciornei. Nu-i iartă nici pe antrenori, Cosmănescu şi Irimescu. România a învins Franţa, la rugby, cu 15-10!!!

Dă de perete uşa vestiarului. Ideal ar fi să-ţi ţii dinţii bine încleştaţi, altfel rămîi fără plombe. E furios! Rău de tot! Nu suduie, n-a făcut-o niciodatâ, dar nimeni n-are tupeul să ridice ochii din pămînt. Le e teamă să nu-i taie privirea lui. „Nu se poate aşa ceva! Ok, pierdem campionatul, asta e, dar să o furăm de la Dinamo, nu admit. Ştiţi ce înseamnă asta, nu? Iar schimbăm antrenorul, iar alt stil de joc!

„Dona” toate tricourile internaţionale

Anii ’70.  Trăia orice clipă în rugby, într-o vreme în care sportul se juca pe parchet sau iarbă, nu pe Dorobanţi, în Bamboo ori Fratelli. „Fierbea”. 34 de selecţii la echipa naţională, meciuri de răsunet. „Dona” toate tricourile prietenilor. Cel mai bun jucător de-al nostru în 1974. După ce i-a încins pe „cocoşi”, cu opt puncte, cei de acolo i-au dat coroana de fundaşul anului. Din buzunar scotea cinci titluri de campion, dar, şi aşa, în vestiar, rămăsese, pentru toţi, ‚Durby”. Cei mai mici, din respect, puneau şi un „nea” înainte!

În decembrie ’89, era de serviciu. Patrula pe aleea de la CSA Steaua, lipit de o unitate militară, în Ghencea. Scenariul hollywoodian spune că un terorist ar fi sărit gardul, Răducu l-ar fi împuşcat şi oponentul, din cădere, ar fi tras şi el. La trei-patru ani după acele evenimente, varianta devenea: nişte tablagii din unitate, cu normă la cartuşe, s-au gîndit să ia la ţintă tot ce mişcă. Au îndreptat ţeava puştii spre cimitir, şi, pe direcţie…

20 de ani, ca-n romanul lui Dumas

Afară ninge. Vin sărbătorile! Voi, cei cărora vă curge în vine sînge roş-albastru! Uitaţi, pentru două minute, că aţi declarat război Piperei! Uitaţi de alcoolemiile columbienilor sau Don Juanilor de Rahova! Uitaţi de duşmanii din Ştefan cel Mare! Duceţi-vă la capătul lui ’41! Noaptea, după ce ultimul tramvai s-a dus la culcare! Da, ştiţi voi unde, da, acolo, în faţa intrării ăleia comuniste, cu Clubul Sportiv al… Faceţi linişte! Aprindeţi o lumînare şi faceţi linişte! Nu-i aşa că parca se aude glasul lui Cornel Constantiniu şi versurile lui Iorga: „Au fost tăind un brad bătrîn / Fiindcă făcea prea multă umbră”?

Doamne, ce ironie a sorţii! Pe mormînt scrie RADUCU DURBAC. 23 august 1944 – 23 decembrie 1989. A trăit exact cît comunismul. Nu a apucat schimbarea. Ba da, scuze, doar o zi! Atît cît să tragă aer de libertate, asemenea bebeluşului bătut la funduleţ în primele secunde de viaţă…

 buna.jpg

Romania – Franta…Opt puncte marcate…Everestul sau…

Comentarii (37)Adaugă comentariu

Serban (3 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 19:34

Felicitari! – Pentru articol.
Nu stiu ce sa va urez, dar cred ca si dumneavoastra veti merita, cand va venii vremea, sa fiti pomenit cu aceeasi nota de respect!

Andrei (1 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 19:52

Mai grav, chiar capitanul in exercitiu al echipei nationale (de rugby), flankerul Florica Murariu, s-a dus sa il scoata de acolo. Si a fost si el impuscat de niste idioti cu arme si munitie… Mare minune daca nu au fost si decorati.

rugbystu (2 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 20:21

BRAVO,BRAVO ,BRAVO,CE VREMURI IN ALE RUGBYULUI,CAND O SA MAI FIM ACOLO SUS?

jan pitesti (7 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 21:40

sper pe viitor sa vina vremuri mai bune in tot ce inseamna sport

cdv (2 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 21:42

BRAVO ! Aproape uitasem că mai există şi astfel de jurnalişti.Frumos şi trist în acelaşi timp articolul , suntem naţia care îşi uită valorile şi proslăvesc , nonvalorile , blamăm geniile şi ridicăm la rang de artă prostia , din păcate.

steaua_club_oslo (1 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 21:59

Dumnezeu sa-i ierte pe el si pe toti cei cazuti la evenimentele din decembrie!Respect vesnic.

Bibi (213 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 22:24

Aurelian Andreescu. Intelegi ce vreau sa spun.

eu aka me (10 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 22:28

ca de obicei… gaseti tu cate’o poveste d’asta… ata de emotionanta!
bravo, zic si eu! de o mie de ori BRAVO

Cătălin Oprişan (62 comentarii)  •  19 decembrie 2009, 23:42

Pentru Bibi
Cornel Constantinuiu – Au fost taind un brad batran
Aurelian Andreescu – Copacul
Intelegi ce vreau sa spun…

o aripa apusa… (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 0:21

nu ma mira. deloc.
nu ma mira dupa doua decenii, ca doar atat va aduceti aminte de „Bobo”.
familia va va fi vesnic indatorata pt cateva randuri anoste strecurate , cand va aduceti aminte despre el.
cei care l-au cunoscut, vor spune in gand o rugaminte pentru sufletul lui.
cei care nu, asa cum sunteti voi, adunatura de tastaturi ambulante, se vor simti liberi sa stoarca o amintire siropoasa din numele lui.
deh, rating-ul nu se castiga cu demnitate, ..

vlad (2 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 1:09

imi place de tine cum scrii, incearca sa stai departe de buzarin si de aia de pe acolo, chiar esti ceva deosebit si ar fi pacat sa te strici , nu de alta, dar chiar nu as mai intra pe gsp.ro

Sergiu (2 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 7:00

nu-i asa mai ,aripa rapusa,ca era mai bine sa nu-l mai pomeneasca nimeni niciodata…? ce carcotas infect care intineaza memoria unui erou…!Cataline,jos palaria ! Macar atat eram datori unui OM cu un destin tragic…

ghita1964 (12 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 9:15

Cataline respect maxim!Cuvintele simple,adevarate fac mai mult decat tot bla,bla-ul de la televizor!Uneori am impresia ca prin aceste bla-bla-uri se incearca aruncarea in derizoriu a Revolutiei din 1989!Vor sa ne faca sa bagatelizam 1989!Ei uite ca nu se poate!
Eroismul,pariotismul e viu,e in noi!Vesnica pomenire eroilor neamului romanesc!

biju (42 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 10:19

…frumos, ca-ntotdeauna
…cataline , tiinand cont ca pana , dupa craciun cel putin, nu ne mai „vedem” ,iti doresc craciun fericit si sa ai parte de sanatate

Dinny (3 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 10:37

Salut cu respect adevarat,memoria lui Durbac si a celorlati care au murit atunci,dar deplang soarta-ti de jurnalist colorat grosier in rosu si albastru !
Locul tau de munca tre sa fie la revista clubului Steaua,fiindca daca poti sa-ti pastrezi neutralitatea-te inalti,dar daca te comporti(nu numai acum) ca un chibitz de la peluza(fara deosebiri geografice-N sau S…)te faci mai mic decat esti….

gretzky (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 11:06

frumos,frumos scris despre o viata pierduta aiurea,un mare jucator de rugby,acum uitat de multi!un articol superb!respect cataline!

luter (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 11:34

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE ,ERAU VREMURI CAND ROMANIA INSEMNA FOARTE MULT IN EUROPA LA ACEST SPORT SI DATORITA LUI DURBAC .CEI CE AU IUBIT ACEST SPORT NU-L POT UITA INDIFERENT CA TINEAU CU STEAUA , DINAMO SAU FARUL.

1Q (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 13:43

SI ACUM FIUL SAU LUCREAZA LA STEAUA, DIRECTOR DE MARKETING…

Andrei (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 14:21

E pacat ca nu se pune mai mult accent pe acest sport.Dupa parerea mea,cred ca ar fi destui copii care sa practice acest sport din placere,dar din nefericire,nimeni nu promoveaza rugby-ul cum trebuie.De altfel,la fel ca in orice sport,la noi in tara,sportul a ajuns in paragina….

johnny (68 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 14:30

Cataline, iti multumesc mult ca existi…Cum spunea cineva mai sus… singurul lucur pentru care intru duminica pe gsp.ro este pentru a-ti citi articolul.Bravos !
Sarbatori fericite !

Simona (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 14:37

Emotionat si frumos, am citit ceva ce nu credeam ca se poate gasi in presa romaneasca, intesata de fotbal si scandaluri. Felicitari pentru ganduri si pentru sufletul pus in acest text, rar se mai vede asa ceva. Alte cuvinte sunt de prisos….

Adrian (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 15:27

Hai ca ma enervezi cu istorioarele astea! Si mor de nervi ca nu pot sa citesc mai multe. As sta si 5 zile sa le citesc pentru ca imi plac lucrurile simple si adevarate. Multumesc mult si felicitari! Sarbatori fericite la toata lumea!

Liviu P. (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 16:14

frumos articolul,emotionant,trista intamplarea…prea trista

m68 (52 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 16:21

Dumnezeu sa-l odihneasca la sanul sau atat pe el cat si pe toti martirii revolutiei din 1989.Astfel de oameni, care pun mai presus de orice „DRAGOSTEA pt CULORILE CLUBULUI si pt TRICOLOR” sant din ce in ce mai putini. Dar cum DUMNEZEU le compenseaza pe toate sant si CEI MAI IUBITI fara nici-un rabat din partea noastra a celor care iubim sportul.Si acum pt tine nente·OPRISAN:Sa-ti dea DUMNEZEU un Craciun fericit tie si intregii familii, multa sanatate si putere de munca si la anul tot ce-ti doresti sa devina realitate. Si sa nu uitam niciodata ca acum putem zimbi ,rade si spune tot ce ne dorim DATORITA acelor BRAZI BATRANI care au fost taiati in 1989 si care merita o lacrima in coltul ochiului chiar daca este un de scurta durata.Multumesc.

babanu21 (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 16:34

acum .la 20 de ani de la REVOLUTIE,de la ultima batalie a romanilor ptr libertate,celor cazuti pe baricade :D-zeu sa le aiba in grija sufletele si acolo de sus acestia sa priveasca ce inseamna LIBERTATEA,a scrie si a te exprima liber.SINGURA SOLUTIE INCA O REVOLUTIE.

Steaua1986forever (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 16:35

Felicitari pentru articol. Bravo.

vlad (6 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 18:19

minunat articol !!!

bebe76 (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 19:30

Da , impresionant articol . Nu sportul e in paragina ci morala din pacate .

LOL (3 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 19:59

felicitari pentru articol … emotionant

ION SI MARIA (1 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 22:11

Ministrul Culturii, Cultelor şi PATRIMONIULUI NATIONAL – Kelemen Hunor !!!!????? FRATI polisti, stelisti, dinamovisti, rapidisti, cfr-sti, olteni, otelari, stegari, gazari, ROMANI …, ni se pregateste ceva

Cătălin Oprişan (62 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 22:44

Multumesc pentru urari si cuvinte frumoase!
Sarbatori fericite la toata lumea!

deian 14 (5 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 23:13

excelent articolul ……..esti unicul ziarist de sport.

Constantin (3 comentarii)  •  20 decembrie 2009, 23:23

Felicitari pentru acest articol atat de diferit fata de cele in care aflam ce si cat au baut Tanase si Doman, ce „cupa” are prietena lui Tanase etc.

Felicitarile le adresez de fapt atat pt acest articol, cat si pentru continuitatea ta de a face o latfel de presa sportiva!

Multa sanatate, putere de munca si inspiratie!

Sarbatori fericite!

Gabi din Alberta (1 comentarii)  •  21 decembrie 2009, 1:53

Frumos scris, e bine ca se mai gindeste cineva si la eroii adevarati, nu numai la cei de mucava si fum… Sa mai scrii dspre oameni adevarati, copiii nostri au nevoie de modele in viata, nu de tipare strimbe. La mai multe articole de suflet! Un Craciun Fericit tuturor romanilor!

GabySS (1 comentarii)  •  21 decembrie 2009, 9:25

Singurul sport de performanta practicat de mine a fost rugby-ul.Datorita acestor zei cu chip uman si din pasiunea unor oameni am fost selectionat de d-na antrenor Lucescu(nici o legatura cu fotbalistii,pt necunoscatori) singura antrenoare de rugby (Dumnezeu s-o odihneasca)pt echipa de juniori, generatia „67,a C.S.S.2 Bucuresti .Am vrut, prin cele cateva cuvinte, sa aduc si eu un omagiu acelor eroi care si-au dedicat viata pt sportul „golanilor practicat de GENTLEMANI”. SARBATORI FERICITE PT TOTI CEI DE AICI!

johnny (68 comentarii)  •  3 ianuarie 2010, 15:01

Cataline… se fac 2 saptamani de cand nu ai mai scris !
Numai bine !

Durby mic (1 comentarii)  •  2 iunie 2017, 15:21

Multumesc Cata pentru acest articol. Il citesc din cand in cand cand imi este dor de Tata. Nu iti spun ce a fost in sufletul meu in acea perioada. Imi aduc aminte cu deosebita placere mirosul ierbii proaspat tunse de nea Rudi. Eu aveam 4-5 ani cand am pasit prima oara pe terenul de rugby, atunci cand ma lua cu El la antrenamente. Nu realizam performantele la varsta aceea, insa 3-4 meciuri internationale pe an, echivalau cu 10-12 selectii anuale in timpurile noastre. Mai tarziu cand am pasit si eu pe terenul de rugby, colegii ne diferentiau nea Durby si Durby mic sau Durbysor. Pentru mine nu a fost numai Tatal meu ci si Idolul meu si (din pacate) Eroul meu. Mi-am botezat primul copil Radu, in semn de omagiu si maxim respect pentru El. Inainte sa intre in post, canta pe holurile CSA "ole, ole, ceausescu nu mai e" Era bucuros fiindca stia ce inseamna libertatea din deplasarile avute. Pacat, mare pacat ca nu s-a bucurat de ea. Respect

Comentează