Există în România şi altfel de oameni. Unii dau cu bîta, dar nu ca să spargă capetele semenilor
“Cîinii” urcă scaunele pe mese la “Bamboo”, rugbiştii şi-au tatuat pe braţ “Moarte gruzinilor!”, iar la capătul lui 41 se ajunge doar dacă eşti de acord cu un salariu mic. Departe, foarte departe de această lume dezlănţuită există, însă, şi Sportivi!
De-abia le dăduseră tuleiele cînd au pus mîna pe bîte, la mijlocul anilor ’90. Cei de vîrsta lor plecau cu astfel de arme prin discoteci, să se dea smardoi. Ei o luau în direcţia opusă, pe un teren de sport. Unui profesor, Nelu Gavrilă Braicu, îi venise ideea cu Federaţia Română de Baseball şi Softball. Ceeee? Atunci se dansa pe Michael, se făceau averi din suc la dozatorul TEC şi se mergea după blugi peste Bosfor, iar ei făceau performanţe la nivel naţional cu baseball-ul??? Bună poanta…
Un deceniu. Ba chiar un deceniu şi jumătate. Atît a trecut de atunci. Puştii au devenit oameni în toată firea. Dar, brusc, într-o zi de februarie, inima coach-ului s-a încăpăţînat să mai bată. Ce urma? Simplu! Dezorganizare, haos, lipsa de antrenamente, fuga sponsorilor, faliment, destrămare. Dar copiii din ’90 – să-i numim Bogdan, Ciprian, Andrei ori Silviu -, s-au hotărît, asemenea reclamei, să meargă mai departe. Au scris, cu markerul pe peretele vestiarului vorbele marelui Hannibal: Dacă nu voi găsi drumul, atunci îl voi construi! Şi…la drum!
Cum e să te încurajezi singur?
Au închis uşa vestiarului, ca uriaşul Piţi Apolzan la CCA, şi nu au ieşit de acolo pînă nu au stabilit ce şi cum: cine e antrenorul neoficial, cine ia echipamentul acasă, să-l spele, cine e managerul, de unde aduc banii, cine o face pe administratorul, cine completează foaia de joc. Şi au ajuns la Roman, în judeţul Neamţ, la Cupa României. Au dat peste Dinamo, favorita numărul 1, care i-a călcat în picioare în primul joc. Dar n-au disperat. Se încurajau singuri, mai răbufneau la deciziile arbitrilor, erau debusolaţi. Ai nimănui! Însă jocul a început să se lege. Au cîştigat, au învins trupa din Alexandria, campioana, cea mai mare surpriză din ultimii ani. Finalmente, locul doi, un pas uriaş. S-au bucurat rezervat, ca o echipă mare. S-au închis din nou în vestiar. Cine ia echipamentul să-l spele, cînd au următorul antrenament, ce cotizaţii trebuie să mai dea. Apoi… Apoi s-au suit fiecare în maşinile aduse de acasă, că doar o echipa de baseball, din România, nu poate avea autocar şi…asta e tot!
Din “Bamboo”, “Cuando” sau “Gaia”, lucrurile se văd altfel…
“Royals IGB Suceava” îi spune echipei. Nu e mediatizată, ziarele nu se deschid cu echipierii ei, dar păstrează iniţialele profesorului care a dat viaţă trupei.
Aşa e cînd sportul e practicat de sportivi şi nu de prieteni de sportivi!
16 comments ↓
Frumos articol. Daca as gasi mai multe de genul, as citi mai mult presa sportiva. Din pacate ratingul si tirajele nu ar mai fi aceleasi, daca s-ar spune mai multe despre sport si sportivi si mai putine despre smardoi si fitze.
Adevarul este ca la asha microbisti, asa rezultate in sport. Microbistul roman, are rezultatele pe care le merita, pentru ca de fapt nu il intereseaza rezultatele ci doar ce au mai facut smardoii de la stiri. La fel si cu sportivii - cand or sa vrea sa aiba rezultate si sa nu sa apara la tv, vor avea.
Sanatate Maxima
sa traiesti nea oprisene! bun si asta
Felicitari ,frumos articol! Se pare ca la noi sunt persoane care au decis sa foloseasca bata si in alte scopuri decat cele cunoscute de toti … Baietii presupun ca isi cauta sponsori si din astea , in timp ce MTS-ul fura ca in codru …
Fara cuvinte. Uneori ma intreb daca nu esti prea bun ca sa te citim noi astia mai mici. Ce articole!!!
Bine spus. Foarte frumos articolul intr-adevar.
Ma bucur sa vad ca mai exista persoane care scriu despre sport.
Domnule Oprisan, felicitari pentru acest articol.
Ne bucura faptul ca cineva mai scrie despre baseball.
Va urmaresc emisiunile si am observat ca din multitudinea mailurilor primite selectati si faze din baseball. Este un sport extraordinar.
Acesti baieti sunt de mare isprava.
Au reusit sa faca in cateva luni singuri, ce altii nu au facut in ani de sport.
Bravo.
Mult succes IGB in campionatul national.
Articolele d-lui Oprisan sunt intotdeauna reusite. Sunt singurele pe care le citesc de pe Blogsport. Felicitari!
exceptional articolul!!!nu am destule cuvinte de lauda pt faptul ca alegi de fiecare data sa scrii despre altceva decat despre fotbal…bravo!!!
ps:nu suport baseballul,insa tot respectul pt baietii respectivi,care se zbat pt a face un sport,doar de dragul sportului si nu pt a-si decupa poza de prin ziare…
Apropo de “unora chiar le pasa de sport”. Am remarcat ca in kaiac-canoe nu se cunosc sportivii, desi se aud de rezultatele lor se vad numai nume.Atat: nume, nimic altceva.Si apoi orice articol si reportaj trece de la sportivul meritoriu , care a luptat pt Romania, la antrenorul emerit Ivan Patzaichin.Desi am observat ca Patzaichin incerca sa isi prezinte sportivi, presa arata altceva.
Asa ca m-am hotarat sa fac un blog numai cu sportivi din kaiac-canoe.As fi foarte recunoscator, domnule Oprisan sa aruncati un ochi asupra blogului creat numai pentru ei.
Mentionez ca nu am nici o legatura cu acest sport, am facut bolgul doar pentru a putea face cunoscuti OAMENII DIN SPATELE REZULTATELOR.
As vrea, daca se poate sa imi spuneti si parerea dumneavoastra despre blogul meu.
Asta, daca, chiar va pasa de sport.
BRAVO OPRISENE….FAIN ARTICOL!!!!!
Foarte interesant articolul! Felicitari!!
Buna ziua,bai nea Oprisene cu tine putem vorbi asa pentru ca esti unul de-al nostru,ai emisiunea de la miezul nopti care nu ne lasi sa dormim.Am fost si eu pe acolo pe la tine in emisiune da bine in pozele care le dai tu in 2 “calupuri”si nu m-am vazut ca trecuse mos Ene pe la mine.Adoua zi toti baieti m-au luat cu “bravo bai asta si pe la Oprisan ai relatii” te-a dat la el la emisiune cu poza care o ai cu Razvan Lucescu.Tocmai eu nu am vazut-o.Cum fac?….hai ca te-am plictisit, sa ai viata si vin la ghiata ,o suta de ani cu mana-n bani !
sa faca o cerere la MTS…asa, sa vedem daca primesc maca raspunsul prin 2120 : Nu sunt fonduri, e criza…ne distram la mare..
apuca-te si scrie niste carti cu subiectele astea…
tine-o tot asa…bune articole , esti mult peste restu…
[…] articol îi aparţine lui Cătălin Oprişan de la GSP şi se numeşte “Unora chiar le pasă de sport”. Nu ma simt înstare sa zic […]
Leave a Comment