Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

„Am învins!”

Acum 2.500 de ani, Feidipides a vestit, prin această expresie, victoria grecilor la Marathon. Astăzi, japonezul Akinori Kusuda reeditează, 52 de zile la rînd, „drumul” eroului grec

Iată-l! Parcă se vede! În Agora e freamăt mare. Daaaa! Apare! E Feidipides, […]

sâmbătă, 28 martie 2009, 7:57

Acum 2.500 de ani, Feidipides a vestit, prin această expresie, victoria grecilor la Marathon. Astăzi, japonezul Akinori Kusuda reeditează, 52 de zile la rînd, „drumul” eroului grec

Iată-l! Parcă se vede! În Agora e freamăt mare. Daaaa! Apare! E Feidipides, soldatul. A alergat 42 de kilometri pentru a da vestea cea mare! 42 de kilometri fără să lase scutul jos! E plin de transpiraţie, iar nisipul stă lipit de el. Linişteeee!!! N-are puterea decît să spună  „Am învins!” Apoi, îşi dă duhul, stors de vlagă. Ştirea, însă, fusese adusă. Grecia, leagănul civilizaţiilor, nu va muri! Perşii n-au cotropit-o, expediţia lui Darius e desfiinţată, băieţii lui Miltiade cel Tînăr au răzbit!

Ucigaşul de mituri
Akinori Kusuda e un japonez de 65 de ani. A citit, de multe ori, istorioara lui Feidipides. Ştie că eroul avea 40 de primăveri, că era atlet de meserie şi că nu i-a fost greu să alerge atît. Mai cunoaşte şi „legendele” potrivit cărora un maratonist profesionist nu face mai mult de două – trei „curse” pe an. Dar el vrea să doboare tot: recorduri, mituri, statistici.
Se pregâteşte de 15 de ani. Nu e nebun, nu face asta pentru bani. E japonez, deci om de onoare. A terminat Universitatea  Rikkyo, una cu ştaif. Ştie că are părul grizonat, la fel şi barba. Aşa, şi? Vrea să arate că nu poţi pune, în nici un fel, bariere corpului omenesc. Au făcut-o şi alţii, înaintea sa. Italianul Enzo Caporaso, spre exemplu, a alergat 42,195 de kilometri vreme de 51 de zile. Spaniolul Ricardo Abad, alt om de fier, cel care şi-a propus 100 de bucăţi şi a bifat, pînâ acum, vreo 30!!! Americanul Dean Karnazes a parcurs o astfel de distanţă în 50 de state ale SUA, „legate”. Dar el are 65 de ani! Pe 30 ianuarie a pornit la drum. Ţinta finală? Maratonul de la Tokio!

03:55:35
Haideţi să recapitulăm! 65 de ani, 52 de maratoane în 52 de zile, deci 2.194 de kilometri alergaţi, practic, fără întrerupere. Şi nu oricum! Primii cinci au fost parcurşi într-o jumătate de oră. Cronometru arâta două ore şi 23 de minute la jumătatea cursei. 03:44:39 la 40 km. În fine, counter oprit la 03:55:35, la finiş. „Nu am simţit nimic special”, avea să declare în faţa camerelor de luat vederi. Respira, poate, puţin mai greu, îşi stergea ochelarii de stropii de transpiraţie. Atît! „Aş fi doar bucuros dacă tinerii din întrega lume, inspirîndu-se din povestioara mea, vor încerca să-mi doboare recordul”, au fost vorbele sale spuse sacadat. Bliţuri, reportofoane digitale, „live”-uri…

Cu două săptămîîni în urmă, în România, „Abramburica”  dăduse liber la kebab, hamburgeri şi şaorme. Două ore de sport pe săptămînă i se păruseră cam mult…

Comentarii (7)Adaugă comentariu

Stefan. (1 comentarii)  •  29 martie 2009, 2:35

Cataline, nu prea comenteaza lumea daca nu e cu nea Piți, sau pe bază de „băieți”. Jos palaria pentru toate articolele tale. Esti o floare de iriiiiiis, floare de cooolt :).

Doctorul (12 comentarii)  •  29 martie 2009, 3:43

Asta e transpunere scrisa din emisiune. Eu la 23 ani duc 3-4 km pe zi. Dar zilnic. Nu ii alerg, ii merg normal. Pediatrul meu (om care a trait vreo 20 ani prin aer de Germanica) la 85 ani alerga, sau hai sa zicem ca parcurgea 5km pe zi. Facuti dimineata la trezire.

Asa ca, SE POATE!! Totul e sa vrei si sa ai vointa! Daca vrei, poti!!!

Peace,
Doc

Cosmin (1 comentarii)  •  29 martie 2009, 13:43

Frumos si foarte adevarat!
Noi suntem atat de primitivi si de ingusti in gandire incat nu incurajam nicio practica sanatoasa. Nici in politica, nici in economie, nici in societate, nicaieri. Nu ni se pare normal sa muncim bine, sa nu furam, sa nu aruncam pe jos gunoaie, sa nu ascultam manele in autobuz, sa fim politicosi intre noi, sa avem spirit civic, sa ne ajutam, sa ne revoltam atunci cand statul nu-si face datoria fata de noi.

Oricum, cred ca vom fi peste cativa ani (nu ca acum n-am fi) tara cu populatia cea mai bolnava: nu ne deplasam decat cu masina, preferam sa stam 2 ore pe scaun, in trafic, in loc sa facem 30 de minute pe jos. Eu nu concep zi fara cel putin 4-5 km mersi pe jos…spre servici, de la servici, pe bulevard. Cand lucram la Izvor, mergeam seara de seara de la hotel Ibis pana la Universitate pe jos. Dupa 10 ore de calculator, nu puteam fara aerisirea asta. Acum m-am mutat la periferie, e mai greu 🙁

Si, in fond, cati dintre pustii de pana in 16-17 ani crezi ca stiu ceva despre acest moment din istoria Greciei antice? Trist!

alegzandru (17 comentarii)  •  30 martie 2009, 18:27

Intr-adevar, imi e dat in fiecare zi sa vad cum cunoscuti de ai mei se autodistrug cu obiceriuri nesanatoase, unii dintre ei combina cate 3-5 la un loc.. tutun, junk-food, plinul de benzina de 2 ori pe luna, nopti nedormite stropite din plin cu bautura etc.. dublate de miscare 0. Din pacate chestia asta devine generala in cazul romaniei si ne va afecta atat medical, cat si economic… sanatatea subreda va genera un randament scazut in tot ceea ce facem, deci si la locul de munca, iar la nivel general asta va cauza o productivitate mai scazuta. Cred ca ati observat cum oamenii de varsta a doua considera ca sunt prea batrani pentru a alerga in parcuri, au ei griji destule… si astfel generatia de dupa ei primeste educatie in consecinta, pe care probabil o vor perpetua.
Personal, fac minim 3 km zilnic, acasa-servici si retur, si am in plan o bicicleta. Daca nu imi place sa alerg, macar sa pedalez pana imi erecteaza ochii asemeni melcului 🙂

alegzandru (17 comentarii)  •  30 martie 2009, 18:28

*pe care probabil o va perpetua*
imi cer scuze, e vorba de generatie, deci gresisem acordul 🙂

name (1 comentarii)  •  30 martie 2009, 19:25

Pheidippides nu era soldat, era mesager profesionist, si nu alerga cu scutul in spinare. Si a alergat si vreo 250 de kilometri in doua zile, Atena – Sparta si retur. Iar distanta Maraton – Atena e de doar 40 km.

alex (4 comentarii)  •  2 aprilie 2009, 14:04

Poate ar fi o idee buna sa organizezi tu un maraton! „Maratonul Oprisan”! youngsterii ar avea multe de invatat

Comentează