Corectitudinea politică e pe cale să anihileze măreţia simplă a sportului.
Indiscutabil, un joc gigantic. Djokovici şi Nadal au dat 6 ore de tenis extrem şi şi-au scurtat viaţa cu acelaşi număr de ore. Record? Statistic, da. Însă finala australiană a desfiinţat orice raportare la cifre. Învingătorul a fost stabilit aproape biologic. Marele succes al acestei finale care nu poate fi lăudată, ci doar cercetată ca fenomen suprauman e pînă la urmă reabilitarea credibilă a sportului. Cu Djokovici şi Nadal în epoca tabloidă a vedetelor de o seară şi de un gol, sportul a redevenit o ocupaţie serioasă, un fel de a trăi greu şi de a suferi în singurătate. O finală care se termină cu Djokovici sîngerînd prin pantofi şi cu Nadal destructurat nervos şterge orice referinţă la sport ca distracţie. Dar asta e deja prea mult pentru lumea care a decis că sportul e un ambalaj, cu tot cu eroi, sudoare şi sînge.
În modul cel mai uman cu putinţă, la capăt de patimi, cîştigătorul nu mai poate face decît un lucru: să ridice trofeul. Finaliştii de la Melbourne au avut parte de altceva. Au trebuit să asculte trei discursuri stupide, cu sponsorul de la Kia expunîndu-şi pe larg filozofia comercială. În tot acest timp, exponatele Kia Nadal şi Djokovici au trecut prin al doilea calvar: au stat în picioare, loviţi de crampe, s-au masat cum şi cît au putut, au încercat să pretindă că ascultă, apoi au primit în sfîrşit scaune şi la sfîrşit au fost nevoiţi să ţină speech-uri cu menţionarea obligatorie a sponsorului. Rezultatul final: o tonă de clişee şi platitudini aruncată peste un meci istoric.
Închipuiţi-vă scena: acum 2500 de ani, soldatul de la Marathon aleargă, ajunge şi strigă “Am învins!”, se opreşte o clipă, îşi aduce aminte de obligaţii, adaugă “Cu ajutorul firmei Zeus & Sons” şi abia apoi cade, cu sentimentul datoriei comerciale împlinite.
Într-atît de infecţios e noul cult al declaraţiilor ortodoxe, încît Djokovici a recitat cuminte, după 6 ore de chin, poezia despre turneul pe care l-a cîştigat ca turneu multicultural şi tolerant. Această precizare de un absurd desăvîrşit lămurindu-ne salutar că Open-ul australian s-a deschis, în sfîrşit, pentru toate rasele, religiile şi tradiţiile. Cei ce au trăit cu impresia că au asistat la un turneu de tenis şi că au văzut în finală un spectacol sportiv fabulos s-au înşelat. Djokovici şi Nadal au fost la un pas de autoanihilare doar pentru a vă ajuta să alegeţi maşina Kia şi să fiţi mai corect politic. Ceea ce face din defunctul mesager de la Marathon un norocos care a ştiut să moară la timp.
15 comments ↓
Alt articol plin de platitudini al lui TRU. Incredibil cat de superficial puteti fi dle TRU.
Si ma gindesc ca sponsorul soldatului de la maraton era statul atenian, care ii platea solda respectivului.
daca oamenii aia de la kia au platit milioane de dolari, cum ar trebui sa fie tratati? cu indiferenta? cu dispret? si cam cine ar trebui sa plateasca premiile sportivilor? statul? donatii anonime?
pe de alta parte, chestia cu corectitudinea politica e cam deranjanta, trebuie sa recunosc. prea e recitata pe dinafara de toti. si e mult mai grav decit mentionarea sponsorului, care, repet, e ceva normal si corect.
Hey, hey, Mr. TRU.
D-voastra nu sunteți chiar niciodată “politically correct”?
In favoarea nici unui Zeus?
Pe bune acuma
De ce v-ați agatat, a fost chiar neesential in confruntarea cu pricina.
P.S. Si pe mine m-a enervat lentoarea d-lui Kia.
La o scara mult mai redusa si pe mine ma enerveaza cand citesc gsp.ro si apar tot felul de reclame pe deasupra textelor si trebuie sa le inchid - dar ar fi culmea sa spun ceva atat timp cat citesc gratis; . . . asa si cu tenisul, din pacate; sau din fericire, ca altfel nu s-ar fi ajuns sa se castige atat de mult. Draga TRU trebuie sa accepti ca exista un compromis in toate.
Sunt unii care castiga la jocuri de noroc si care declara ca vor dona bani pentru semeni care n-au avut norocul lor ( poate ca chiar o si fac ). In nici un discurs al unui sportiv (fie el si tenisman ) n-am auzit sa se strecoare o cat de mica aluzie la intentia de a ajuta cu o parte din castigul lor pe alti sportivi care nu au acelasi noroc de a pute munci sa-si valorifice talentul. Unii fac acest lucru dar platiti de firme care vor sa-si faca publicitate. Traiasca economia de piata cu toate imperfectiunile ei!
Macar Kia si restul companiilor dau ceva in schimbul bla, bla, bla-urilor pe care trebuie sa le insire sportivii: bani facuti ca urmare a crearii unor produse pe care lumea e dispusa sa le cumpare, pt ca sunt de calitate. Si eu sint de acord ca sportul a devenit o victima a propriului succes: a devenit teren fertil pt publicitate si in consecinta azi e prea comercial.
Dar, repet, primesti ceva in schimb, pe cind balivernele corect politic (”turneu multicultural si tolerant”??? Pun pariu ca exact asta iti vine sa declari dupa ce ai jucat 6 ore si iti singereaza picioarele!) sint mult mai periculoase pt ca sint impuse si/sau indoctrinate.
merite*
@#2
1. Dar ce-au patit bietii finalisti ca sa merita compatimirea Dvs.?
2. Sare si piper?
Corectitudinea asta politică şi modul de exprimare aferent aduc un pic a neolimba din “1984″. În fond, prin cuvinte îţi exprimi gândurile, care nu pot fi decât platonice folosind asemenea expresii blazate. Cerc vicios, nu alta. Coincidenţă sau intenţie?
[…] 6. “O finală care se termină cu Djokovici sîngerînd prin pantofi şi cu Nadal destructurat nervos şterge orice referinţă la sport ca distracţie. Corectitudinea politică e pe cale să anihileze măreţia simplă a sportului”. Traian Ungureanu scrie un editorial care stîrneşte polemici, un editorial despre intrarea brutală a sponsorilor în viaţa sportivilor. CITEŞTE-L AICI PE TRU […]
[…] 6. “O finală care se termină cu Djokovici sîngerînd prin pantofi şi cu Nadal destructurat nervos şterge orice referinţă la sport ca distracţie. Corectitudinea politică e pe cale să anihileze măreţia simplă a sportului”. Traian Ungureanu scrie un editorial care stîrneşte polemici, un editorial despre intrarea brutală a sponsorilor în viaţa sportivilor. CITEŞTE-L AICI PE TRU […]
cred ca e cel mai bun articol despre sport pe care l-am citit de un an incoace. mii de multumiri!
I-am compatimit si eu pe cei doi tenismeni; atat ptr. calvarul unui joc de atatea ore, cat - mai ales- ptr. ceea ce li s-a-ntamplat la ceremonia decernarii trofeului ( al de pe locul 2 nu-i totusi trofeu, e un ceva de consolare ! ). C-a-ntotdeauna articolele tale, TRU, au un ceva ce lipseste celor ale altora. Ce sa fie ?
Ca toti cei ce au abordat subiectul (nu putini) exagerati. Djokovici si Nadal, “victimele” din textul dumneavoastra, sunt de fapt ceea ce sunt datorita/din cauza (taiati varianta gresita) sponsorilor si talentului lor . Evident si munca imensa. Talentul si munca pentru ca i-a ajutat sa iasa in fata intre atatia altii care au dorit-o, dar fara sponsori satisfactia era platonica (si nici concurenta nu era prea mare). Inclusiv in declaratia abrupta a lui Nastase la adresa victoriei lui Tecau eu vad frustrarea primului pentru faptul ca marile sale victorii de acum 40 de ani au fost mult mai slab rasplatite decat victoriile (mai mici, dupa orice standard) lui Tecau de acum. Eu asa cred. Zic ca si Ilie si-ar fi dorit sa spuna bull-shit-uri despre Kia sau orice alt sponsor daca asta i-ar fi adus CEC-urile pe care le castiga azi tenismani mult mai slabi decat a fost el.
Leave a Comment