S-a alergat şi s-a jucat cum visează Dragomir la Ligă şi Răzvan la naţională
…şi povestea a continuat aşa: la cîteva zile după ce a învins Barcelona, Arsenal a jucat, undeva, pe un teren oarecare din Londra, cu Leyton Orient, din liga a treia, în optimile Cupei Angliei. Eram acolo, pe Matchroom Stadium, ca la Chiajna sau ca la Brăneşti, cu lume privind din case direct pe teren, bînd bere pe la ferestre, dar în tribune vreo 9.000 şi ceva de spectatori - adică arhiplin, cu totul frenetici, bătrîni şi copii, soţi şi soţii, mame şi taţi, cu un grup elocvent de tineri, goi pînă la brîu, pe frigul ăla. Se alerga, cum visează Dragomir. Se dribla şi se şuta, cum ar vrea orice Răzvan la naţională. Se juca un fotbal care i-ar fi ridicat în două picioare pe orice Arpi sau Borcea în lojele lor, ca să nu mă duc pînă în Ghencea…
Arsenalul, mă rog, nu era cu Fabregas şi Van Persie, însă printre puştanii lui tot avea un Rosicky, un Song, un Almunia şi, mai ales, un Wenger pe bancă. De ăilalţi nu ştiu ce să spun, decît că jucau de la egal la egal cu străinezii aceia din Londra, de unde acel 0-0 la pauză. În a doua, Arsenalul marchează şi zici că se va desprinde lejer, dar - vorba noastră din strămoşi - ciuciu… Wengerienii tineri, pe frigul ăla, se gîndesc totuşi să îngheţe tabela cu acest 1-0. Atîta le-a trebuit celor din “Orient”, deşi pe tricouri le stătea scris, nu ştiu de ce, şi cuvîntul cazino. La 0-1, ei lasă orice presing şi, cu un nou avînt în muncă, atacă fără să mai ţină seamă că sînt pe locul 9 în liga a treia. Asta nu contează în Cupa Angliei. “Tunarii” - de parcă ar fi fost Barca avînd 1-0 cu Arsenalul, cred că au meciul în buzunar, îşi permit să rateze un 2-0, doar Wenger se încruntă urît, ca atunci cînd vede că echipa nu se omoară şi face pe deşteapta. Şi se întîmplă ca în orice poveste pentru copiii care ţin cu cei mai slabi. În minutul 84, unul lung şi la faţă ca Traore, venit din liga a patra franceză, numit Tehoue, dacă i-am scris bine numele, egalează cu un şut din 16, impecabil şi implacabil. Delir. Bărbaţi maturi îşi sărută cu foc nevestele, pe la ferestre unii sînt gata-gata să cadă în cap, însă preferă să se ţină bine, cu berica în mînă. Eu nu delirez: pe Matchroom Stadium am vibrat mai mult decît la Lyon-Real sau Inter-Bayern.
11 comments ↓
Intotdeauna neasteptat de subtil, de ironic, de poetic, de adevarat. O surpriza permanenta, asteptata cu nerabdare in fiecare vineri (singura zi cand mai cumpar un ziar si numai pentru Maestru).
Superb scris… si perfect adevarat.
Asa mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo. Am fost pe Emirates, pe Anfield, dar sunt convins ca si un meci pe Matchroom Stadium in FA Cup are farmecul sau aparte
Numai bine
L-ati uitat pe Arshavin, a fost cel mai bun jucator al lui Arsenal in acel meci. Revenind la partida, Leyton s-a aparat foarte bine, insa posesia a fost clar a lui arsenal, peste 70%, la fel numarul suturilor la poarta. Gazdele, afara de gol, nu au mai avut decat un sut periculos, blocat de unul din jucatorii lui Arsenal. Dar scorul e scor si partida se va rejuca pe Emirates.
am locuit in londra vreo 2 ani,si am avut privilegiul sa merg la un meci de acasa la leyton orient si chiar daca era un meci intre doua echipe din subsolul clasamentului am fost placut surprins de atmosfera facuta de cei circa 5.000 de suporteri din tribune. o atmosfera demna de capitala londoneza,la care noi romanii visam mereu dar de care nu prea avem parte in meciurile din “superba” noastra tara…romania.
apropo la leyton orient joaca si un roman adrian patulea dar daca sunt eu bine informat acum este imprumutat la o echipa de liga a IV-a din anglia.
bravo!
Bre’ a fost manevra cu casele de pariuri !ne lasi…
Mda… sa vezi ce o sa le vibreze lor chilotii cind vor veni pe Emirates…
Articol de calitate..pacat ca sunt din ce in ce mai putine.
West Ham ’till I die!
scurt…concis…
Sanatate, maestre!
Sanatate, maestre!
Leave a Comment