O părere de manchesterist obiectiv

Arsenal-Barcelona a fost la înălţimea foarfecii lui Rooney

Cine şi ce mă face, azi dimineaţă, să renunţ la a-mi închina întreaga cronică lui Rooney şi foarfecii sale din meciul cu City? De sîmbăta trecută şi pînă miercuri seară, aşa mi-am spus: nimic, absolut nimic nu mă va împiedica să-l cînt pe Wayne, recuperînd astfel zilele amare ale Mondialului, cînd l-am plîns şi mi-am deplîns articolele prin care-l celebram drept cel mai bun atacant din lume. Mă făcuse(m) de rîs, dar azi m-aş fi revanşat cumplit. Cu foarfeca lui şcolară şi solară, Rooney îi anulase pe toţi ăştia, Mitici şi Mititei, care ne telebat zilnic la cap, că ei ar fi mai importanţi decît fotbalul.

Ca miercuri seară, Arsenal-Barcelona să mă aducă din nou pe pereţi, acolo unde ne este locul cînd uităm de toate relele şi belelele care vor să ne saboteze jocul şi norocul. 90 de minute, Arsenal şi Barca au fost la înălţimea secundelor în care Rooney a preluat pasa lui Nani şi ne-a fericit pe toţi, cu Sir Alex în frunte. Asta e părerea mea de manchesterist bătrîn, obiectiv şi generos. A fost unul din acele cîteva meciuri în care ratările sînt la fel de frumoase - mai ştiţi de acest adjectiv în fotbal? - ca golurile. Nu credeam, la pauză, că Barca poate pierde, după ce-a jucat în prima repriză; bănuiesc că tot aşa au crezut şi ei, ceea ce i-a pierdut în repriza a doua: un exces de încredere în sine, o linişte prea mare, şi asta în faţa cui? Arsenalul, slavă Domnului, nu e Interul lui Mourinho, urîta aia înfricoşătoare care putea să facă praf orice bijuterie de tika -taka sau cum îi mai zice.

Arsenalul - echipa asta englezească, cu doi englezi din unsprezece, echipa asta de străini care joacă însă în Anglia pe lire sterline - ne-a dovedit că Barca poate fi învinsă jucînd la fel de deschis şi creativ ca ea. E atît de important încît nu ştim cum va fi returul. Nouă, în fotbalul nostru patriotic, nu ne rămîne decît un singur autentic performant: antrenorul lui Şahtior Doneţk.

6 comments ↓

# 6 lol on 19.02.11 at 2:08 pm

Sanatate, maestre!

# 5 Dan on 19.02.11 at 10:45 am

..interesant cum se comporta echipele dupa pragul psihologic al primului gol,Barca a aratat spectacol,acel tiki-taka mult invidiat,cam cate minute n-a atins Arsenal mingea ?! si-a permis sa-si etaleze valoarea,chiar si sa rateze..frumos,dar cum golurile fac legea,spectacolul,baletul artistic,cedeaza,oricat ar fi de frumoase golurile..oricum jocul a fost fair -play,felicitari ambelor echipe pentru prestatie,noi suntem departe de asa ceva..tare departe..trista realitate

# 4 gicu on 19.02.11 at 1:06 am

Sanatate, maestre!

# 3 bvla2000 on 18.02.11 at 3:38 pm

Stimate Maestre

Sunt inca pe tavan, acolo unde m-am urcat imediat dupa golul lui Arshavin. Intr-adevar am avut parte de o saptamana cu fotbal oniric. Un recital solo voce (Rooney), o drama in doua acte cu final demult asteptat (Milan - Tottenham din care figura de brigand a lui Gatuso va ramane de neuitat) si de acum traditionalul concert mozartian Arsenal-Barcelona. Un lucru e sigur. Arsenal si Barcelona nu pot juca decat spectaculos, la bucuria ochiului. Ele nu vor fi niciodata slute. Onestitatea ma someaza insa sa o spun pe a dreapta: golurile din dansul celor doua “Casta Diva”, s-au dat din cauza lejeritatii cu care si-au aparat intimitatea. Sluta lui Mourinho nici nu putea concepe sa primeasca gol pe coltul scurt din unghi imposibil (Van Persie). Si nici gol pe contraatac, jucand in deplasare, nu-mi amintesc sa fi luat. Iertati-mi obraznicia maestre, dar eu stiu ce se va intampla in retur. A se revedea actul 2 de anul trecut. In rest, va invidiez ca va puteti defini simpatia intr-un singur cuvant: manchesterist. Eu cu Liverpool…

# 2 victor L on 18.02.11 at 2:31 pm

Sanatate, domnule Cosasu.
Ca manchesterit cu oarece vechime aplaud cele scrise de dvoastra.
Si pentru ca in Anglia, Arsenal e a doua mea echipa de suflet, am trait “periculos” si bucuros meciul.
Gurile rele (chiar daca si David Villa) sustin ca Barcelona ar fi jucat mai bine, dar eu ramin la parerea ca impresiile artistice nu se contabilizeaza, ci golutile. Si au fost frumoase.

# 1 supertuxy on 18.02.11 at 11:56 am

“ca la urmă toţi să se îmbrăţişeze de parcă se ştiau de-o viaţă, viaţa aceea de fotbalişti, cărora nu trebuie să le mai spui că fotbalul e nedrept.”

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.