Onoarea în sport e o valoare pe cale de dispariţie. O spune însăşi naţionala de rugby a Angliei
Bucuria e greu de administrat. Indecenţa, aroganţa şi insulta se pot strecura separat sau deodată, transformînd triumful în chermeză şi salonul oficial în bufetul gării. În sport, drumul de la extaz la dezmăţ e încă mai scurt. Iată-l pe Chris Ashton sfîrtecînd defensiva italiană - aţi înţeles că nu e vorba de fotbal - şi plonjînd în eseu. Un eseu splendid de pus în ramă şi în reclamă. Zborul lui Ashton e lung şi planificat. Cu braţele deschise şi pieptul înainte, ca un Cristiano Ronaldo licitînd şi solicitînd un penalty. Ashton sfidează. Un eseu deschis de o breşă atît de largă putea fi marcat cu o simplă şi cuminte culcare de balon în terenul de ţintă. Dar Ashton şi Anglia se simt bine. Ştiu că sînt în formă, că le iese jocul şi că au în faţă încă 70 de minute de masacru şi o Italie de dezmembrat. Iar peste două săptămîni vine Le Match, cu Franţa. Mesajul trebuie să ajungă integral şi lăbărţat la Paris: sîntem fioroşi, oribili şi fatali! Traducerea franceză e în lucru.
Între timp, presa a creat o literatură engleză vastă pe tema plonjonului cu care Aston a ţinut să umilească Italia şi să avertizeze Franţa. E satisfacţia groasă un mesaj nimerit pentru buna creştere a celor ce îşi iau modelele din sport?
Multă lume e convinsă că batjocura a la Ashton e legitimă. Cine e tare trebuie să o arate pînă la capăt. Şenila de pe gît trebuie dată înainte şi încă o dată înapoi. În Anglia, în Germania şi în alte spaţii care ştiu să se bată, dar se descurcă anevoie cu sentimente, bucuria urmată de înjosire trece drept obligaţie. Deşi ar trebui să fim mai atenţi cînd ne alegem clişeele. Marele Marcel Răducanu şi legendarul gol de pe linia porţii din poziţia în patru labe stau în aceeaşi categorie. Doar că la noi, esticii, umilirea nu e brutală, ci artizanală. Sigur, Marcel rămîne Marele Marcel, iar Ashton va repeta, probabil, eseul în meciul cu Franţa. Nu şi gestul arogant care i-a insultat pe italieni. Pe bravii, dar mult inferiorii italieni. Aici e diferenţa: aroganţa în faţa celui mai slab nu e putere. E laşitate. Anglia-Italia 59-13 e un soi de 8-1 în fotbal, plus călcatul în picioare. Iar o victorie uşoară e o victorie şi atît. Asta spune bunul simţ. Cine se atinge de banalitatea unei victorii uşoare şi o împinge spre umilinţă a făcut pasul spre laşitate. Şi se dezonorează.
19 comments ↓
Nu lipsă de fair play e cuvîntul potrivit, ci „hybris”! Pedepsit în civilizația Greciei antice, dar nu și în lipsa de civilizație din competițiile moderne.
ziaristul e “paralel”cu acest sport
What??? Anglia si Germania se descurca prost cu sentimentele?? Si cine se descurca bine, noi?? Fi-mi-ar scarba! Sunt satul de “sentimentele curate” ale esticilor, atunci cand chiar si la bucurie se poate ajunge oricand la cutite si scandaluri! Am stat o gramada in Germania domnule TRU si pot sa va garantez ca nemtii sunt chiar foarte sentimentali. A, daca sunt seriosi si muncesc in acelasi timp, asta inseamna ca sunt rigizi? In timpul lor liber se distreaza mult mai curat si mai bine decat noi! Auzi, sentimente…Inca o data am certificarea ca sunteti depasit, mult depasit! Este al n-lea articol prost scris de dumneavoastra. Nimic gresit in ceea ce a facut jucatorul englez.
TRU a trait in Anglia dar nu a invatat faptul ca in rugby trebuie sa marchezi cate puncte poti adversarului , tocmai pentru a-i arata la ce nivel se afla. Mai tine cineva minte 134-0 cu Romania ? TRU cu siguranta ca nu. Si cred ca a mai uitat ca rugby-ul a parasit amatorismul de ceva vreme.
Ce cauta Germania in textul dumneavoastra?
Aveti cumva o problema? Ceva legat de tancuri, senile, educatie comunisto-nationalista-romaneasca?
Ceausecu si comunistii au reusit totusi sa va tulbure un pic gandirea. Asa e cu surpriza, apare acolo unde nu te astepti.
http://www.youtube.com/watch?v=26Eru8ipYMU
nu sunt fan Anglia, dar nu prea cred ca-i vb de umilinta!
Nu stiu de ce nu mi-au fost postate mesajele anterioare. Nu le voi relua pentru ca mi se pare penibil sa scriu de 3 ori acelasi lucru, iar in mare oamenii au spus cam ce gandesc si eu. Vreau sa adaug un singur lucru: partea frumoasa la rugby este ca e un sport pe care nu il poti pacali (vezi fotbal): daca esti inapt sa il practici, esti expus umilintelor. Oricum, nu cred ca Italia a fost umilita, dar stim bine ca “bravii italieni” sunt niste barbati cu o fire mai sensibila si usor emotivi (gluma).
- oamenii care au comentat paci au dreptate 100%
nu e vb de umilinta - a sarbatorit eseul si atat
exemplu
romania a mancat bataie in portugalia - urmariti ultimul nostru eseu - plonjon in buturi
nu e vb de umilinta sau lipsa de fair play - cel putin nu in rugby
Nu cred ca trebuie eseul lui Ashton trebuia invocat pentru a reliefa aceste doua idei mai mult decar stimabile :
1.)În Anglia, în Germania şi în alte spaţii care ştiu să se bată, dar se descurcă anevoie cu sentimente, bucuria urmată de înjosire trece drept obligaţie .
2.)Aici e diferenţa: aroganţa în faţa celui mai slab nu e putere. E laşitate.
Chiar prost articol. Sunt neplacut surprins de subtirimea lui. D-le TRU , sunt dezamagit de data asta …
A fost un gest de bucurie (uzual in rugby) nicidecum un gest umilitor.
Atat de obsedati ati ajuns de corectitudinea politica, incat uitati de ce exista sportul. Pentru a-ti umili adversarul intr-un cadru organizat si reglementat in loc de a-l ucide fiindca e altfel. Pentru a stimula concurenta (lucru esential daca chiar vrem sa evoluam), fara sa moara cineva. Nu mai spun ca tot ce stiu eu despre rugby e ca e un sport de gentlemani practicat profesionist de golani.
Lasati omul sa se bucure si sa transmita mesajul pe care il are de transmis. Avem nevoie de generice spectaculoase la emisiuni sportive.
Daca rugbystii italieni se simt umiliti, sa se apuce de alte sporturi. Eu as musca din buze si m-as gandi ce pot face ca intr-o buna zi sa-i pot si eu umili asa pe englezi. Sau m-as lasa.
Ridicol! Daca ar fi marcat “cuminte”, culcand balonul iar apoi, fara nicio reactie s-ar fi intors in 22-ul propriu ai fi zis ca-i arogant pentru ca nici macar nu se bucura de eseu? Prost articol.
corect…..nu stiu daca Ashton a vrut sa umileasca sau si-a exprimat doar bucuria in felul sau ,insa ideea ramane:a-l umili pe cel slab e lasitate .
Imi pare rau dar nu va dau dreptate…Ashton marcheaza astfel indiferent de cine ii este adversar (vezi meciul cu Australia care era departe de a fi un meci la discretia englezilor). intr-adevar in rugby nu se obisnuiesc astefl de exprimari dar de aici si pan a spune ca Ashton nu e fair paly e cale lunga
Intr-adevar, subtire granita…
Evident, Ashton nu prea avea timp in cateva secunde sa cantareasca atat de subtil toate nunatele unui gest.
Problema e ca avea in spate un bagaj sarac, altminteri nici nu era nevoie sa aleaga.
59-13 e o asa de mare umilinta in rugby?!?!?! Cred ca nu stii cu ce scoruri o incaseaza echipa Romaniei, nea TRU. Sau poate nu stii cand i-a dat Noua Zeelanda ceva mai bine de 100 de puncte Japoniei, dupa care si-a cerut scuze. Mai uita-te la rugby si dupa aia abereaza-te… Din titlu as fi crezut ca cine stie ce nefacuta au facut englezii.
Anglia din meciul citat a zdrobit Italia pentru ca face parte dintr-o alta galaxie rugbistica. Mie personal acest scor mi-a adus aminte de celebrul 147-0 Noua Zeelanda - Japonia, de ziua imparatului, cand dupa partida, All Blacks si-au cerut scuze oficial, motivand ca la orice partida echipa lor merge pana la capat. Revenind in Anglia, Ashton este inca un copil, iar reactia live a lui Martin Johnson a spus totul.
Draga dl TRU, Un meci de rugby e total diferit decit unul de fotbal (am invatat asta aibia cind am ajuns in Nz) … mie unul mi se pare mult prea exagerata reactia din articolul de mai sus. Omul a vrut sa faca spectacol, atita tot, spectacol pentru spectatori … ca de aia au platit biletul.
Gres!
. In fine, asta pentru cei care cauta neaparat simbolistica plonjonului 
Nu stiu cate meciuri de rugby ai vazut ‘mneata, dar acel plonjon este o forma de manifestare e bucuriei. Da, domnule, chiar si in rugby ne bucuram cand marcam un eseu, chiar daca e un eseu de “8-1″. Se mai intampla chiar ca jucatorii sa culce balonul si apoi sa-l arunce fericiti in tribuna. Si nu, nu se intampla doar la umiliri :)).
Sper ca meciul cu Franta sa ne dea ocazia sa vedem cat mai multe bucurii de o parte si de alta si atunci o sa va rog sa urmariti cum isi sarbatoreste fiecare sportiv reusita.
Referitor la Ashton, poate c-a fost o descatusare: Italia totusi pusese probleme serioase Irlandei, deci nu se anunta un meci chiar usor. Iar zborul lui peste linie a fost in oarecare masura ca zborul Angliei peste Italia
Leave a Comment