Despre mesajul unui mare fotbalist englez care a jucat toată viaţa la Bolton.
La noi, şi-l amintesc poate cîţiva octogenari uscaţi, bîlbîiţi şi anglofili. Însă povestea lui Nat Lofthouse, marele sau nu chiar atît de marele vîrf dispărut săptămîna trecută, are sens şi astăzi.
Nat Lofthouse s-a născut, a muncit şi a murit la Bolton, un orăşel industrial fără alte semnalmente. Tatăl lui Nat a fost cărbunar şi apoi grăjdar. Mama casnică şi pugilistă, în cazul în care Nat se întorcea de la fotbal cu pantofii rupţi. Puştiul a debutat la Bolton în 1945. În timpul războiului, a muncit în mină la încărcat vagonete. Vreme de cinci ani s-a sculat în fiecare zi la 3.30 dimineaţa pentru un schimb de 10 ore, urmat de antrenamentul de după amiază cu Bolton. Mina l-a ferit de tehnică. A devenit un bărbat puternic şi un vîrf imbatabil în aer. S-a descris foarte onest: “Pot face trei lucruri. Alerg, şutez şi dau cu capul. Atît!”. A jucat 503 meciuri, toate cu Bolton. A prins naţionala de 33 de ori şi a înscris 30 de goluri. În 1952, a bătut Austria cu un gol de coliziune mecanică, a leşinat, a fost scos din teren şi a reintrat cu contuzii grave. De atunci, i s-a spus după o datină medieval-onomastică engleză “The Lion Of Vienna”. A fost cerut de Fiorentina. Transferul l-ar fi scutit pe viaţă de probleme băneşti. Bolton a refuzat, fără să îl consulte. După ce a aflat, a declarat: “E un privilegiu să joc pentru Bolton şi sînt plătit pentru asta”. A primit Ordinul Imperiului Britanic în 1993. A fost văzut ultima oară în public acum o lună, la un meci jucat acasă de Bolton.
Nat Lofthouse n-a fost un mare fotbalist. A fost un fotbalist bun şi un om fără pată. Pe vremea lui, într-un fotbal încă sărac şi serios, fotbaliştii erau însoţiţi de o a doua umbră, luminoasă şi severă. Fotbaliştii aveau caracterul la ei. Lofthouse va fi uitat şi, dealtfel, nimeni nu e obligat să reţină poveşti cu tineri plătiţi prost şi în mină şi pe teren. E absurd. Nu e un merit să te naşti în vremuri grele şi nu e o vină să prinzi timpuri prospere. Generaţiile post-Lofthouse nu au nici o vină pentru asprimea vremurilor trecute şi nu pot fi învăţate cu de-a sila să aibă caracter. Povestea lui Lofthouse nu îşi slujeşte personajul, ci descrie în folosul publicului judecător lumea fotbaliştilor care au trăit fără glorie şi au ieşit din fotbal săraci, dar fericiţi. Să venim un pic mai aproape de casă: Petchowsky, Dridea, Vogl şi atîţia alţi inactuali clasici au valoarea lor. Şi numai a lor. Cu ei, a fost vorba numai şi numai de fotbal. Ei au fost paznicii şi, cu ei, fotbalul a fost în siguranţă.
18 comments ↓
Superb articol!
Hmmm !Vad ca e la moda acum sa se rascoleasca arhivele si sa se scrie despre eroii “retro”.Nimic rau in asta atita timp cit nu lipsa de inspiratie o genereaza.Cit despre octogenarii…,un pic de respect d-le!Ei au fost unde d-ta esti acum,nu sint sigur ca d-ta vei ajunge unde sint ei acum .Vin acum sa va propun un test de memorie,ca sa zic asa. Lofthouse a fost folosit ca inspiratie de un mare scriitor sportiv britanic intr-o carte a sa.Cartea se vrea o alternativa la ce ar fi fost viata sa daca s-ar fi transferat “afara”.Stiti cumva numele autorului si titlul cartii ? Un “hint”-autorul il “naste” pe Nathaniel Lofthouse intr-un orasel minier din Scotia . Astept. Nu gasiti pe net raspunsul !E chestie de cultura sportiva exclusiv.
De Lofthouse citisem cateva randuri, intr-o carte despre CM 1950, cand cu rusinea din meciul Angliei cu SUA (0-1). Acum imi dau seama cam ce fel de fotbalist a fost. Mersi de articol. Am mai citit unul asemanator despre un prizonier de razboi neamt ajuns portar legendar la Man City, parca.
asa da!de obicei nu-mi plac articolele dvs dar de data asta trebuie sa recunosc ca meritati felicitari
Totusi care e concluzia?Mai demult se traia mai rau decat acum si oamenii erau mult mai prost platiti si aveau mai putine drepturi.Asa si?
Si Raymond Kopa impingea vagonete in mina inainte sa ajunga fotbalist. De la o echipa mica a ajuns apoi la Stade Reims cu care a prins finala de Cupa campionilor, pierduta cu Real Madrid, la care s-a si transferat ulterior (invingandu-si fosta echipa tot intr-o finala de CC, doi ani mai tarziu, daca nu ma-nsel). Nu sunt suficient de batran si balbait cat sa-mi aduc aminte de asemenea legende, dar asta nu inseamna ca nu le-am citit povestile cu pasiune. Si sunt astfel de povesti care ar trebui spuse azi.
“Lofthouse va fi uitat şi […]” - nici vorba, Lofthouse nu va fi uitat prea curand, nu in Anglia si, cu siguranta, nu in Bolton. E suficient sa vezi reactia forumistilor la trista veste, forumisti de toate varstele. Deh, Anglia.
Aceast este o poveste simpla.
Este o poveste extraordinara, insa extraordinara doar pentru vremurile noastre.
In acele vremuri astfel de povesti erau normale.
Fotbalul a fost al spectatorilor, candva…
Draga B_B_C
TRU a intrat de mult in “Romanian Sport Jurnalism Hall of Fame”. Seamana insa foarte mult cu Paunescu, prin modul masochist in care isi bate joc sistematic de imaginea lui publica. Referitor la articol, Bolton era parca, citez din memorie (deci aproximativ),”locul care trebuie evitat dace vrei sa ramai cu cazierul nepatat” in cazul lui Gaza. S-a schimbat intre timp? Oricum, frumos articol! Multumesc.
Inca o idee si, poate, un alt final posibil pentru articol.
In 2005, o lista a “50 Wanderers Legends” a fost alcatuita de club ca rezultat al unui sondaj al fanilor: “Thousands of supporters….nominated their favourites with modern day heroes giving the old-timers a run for their money”.
Nat Lofthouse este primul lista. De altfel, el ramane cel mai bun marcator din istoria clubului din Bolton.
Frumos articol.
O mica corectie, daca nu va suparati (Google search, of course):
Born in Bolton, Lancashire, in 1925, Lofthouse joined the town’s main club on 4 September 1939 and made his debut in a wartime 5–1 win against Bury on 22 March 1941 when he scored two goals.
Deci debutul la Bolton atunci si la-a facut, in 1941. In 1945 a fost debutul in liga.
Ti-a zis-o B_B_C !
Subscriu.
Ma bucur ca ai scris despre Lofthouse, chiar iubesti mult Britania si ii intelegi valorile ! M-a distrat inceputul articolului, dar, pe cuvint, nu sint bilbiit.
frumos!!! din pacate a plecat de linga noi si “Misu”Ionescu Dumnezeu sa-l odihneasca!
pt prima oara impresionant dl tru.
nu stiam cine a fost Nat Lofthouse,dar acest articol mi-a creat o imagine a lui,o imagine frumoasa.va multumesc
o zi buna
F. U. C. K.
Daca ramineai doar un scirtza-scirtza pe hirtie, domnule T.R.U., puteai intra in Romanian Sport Jurnalism Hall of Fame. Dar ai preferat sa intri in Romanian All Time All Gheseft Hall of Shame.
Sa-ti fie de bine!
Superb de simplu!
Excelent
Leave a Comment