Ceasornicarii

De la Real la Barcelona prin Ajax, Bayern şi AC Milan

E Barcelona (doar) o echipă mare sau (de-a dreptul) un fenomen istoric? Echipele mari cîştigă competiţii mari. Echipele care cîştigă sau nu cîştigă (întotdeauna) competiţii mari, dar schimbă fotbalul jucat de ceilalţi sînt fenomene istorice. Bayern, Liverpool şi AC Milan sînt cazuri tipice de echipe mari, cîştigătoare în serie şi stăpîne pe o perioadă bine delimitată în fotbalul de club european. Ajax ediţia 1970 şi Real ediţia 1960 prind aceeaşi definiţie, dar nu stau în ea. Diferenţa vine din capacitatea acestor echipe de a cîştiga atît competiţiile cît şi fotbalul. Altfel spus, Real şi Ajax au obligat fotbalul să ţină seama de ele. Posteritatea lor e enormă şi, la drept vorbind, nu s-a încheiat. Asta duce direct la întrebarea despre Barcelona, echipa pe care nu pot s-o sufăr, dar o admir, echipa care domină, domină, domină, face naţionala Spaniei şi, după observaţiile mai multor înţelepţi, e continuarea prin alte mijloace a faimosului totalvoetbal inventat de Ajax.

Înainte de orice, trebuie executată plecăciunea rituală în direcţia Real. Nu cred că există fenomen istoric mai mare decît Real 1960. Ajax a făcut avangardă şi a distrus premisele fotbalului clasic, de linie, cu posturi şi scheme desenabile pe tablă. Realul lui Di Stefano, Puskas, Del Sol, Gento şi Santamaria a fost în situaţia unică a echipei care n-are nevoie de revoluţii pentru a depăşi fotbalul curent. Real a jucat fotbal clasic, dar a făcut-o atît de bine încît a atins plafonul divin. De aici, două concluzii. Prima spune că Real 1960 a fost cea mai mare echipă de club din cîte cunoaştem. A doua spune că fotbalul clasic poate fi reformat, dar nu scos din joc. Real spune că fotbalul rămîne în mod fundamental acelaşi. Ajax şi, mai nou, Barcelona spun că fotbalul poate fi reinventat. Care e, deci, formula revoluţionară în cazul Barcelona 2010?

Exact ca în cazul Ajax, care presupunea dispariţia jocului pe bază de fişa postului, formula Barcelona e o idee elementară: combinaţii permanente, la orice viteză de joc. Formula Barcelona e o aplicaţie rudimentară, care pleacă de la observaţia că nu există nici o fază de joc în care ambele echipe au mingea. Dacă mingea e la noi, nu poate fi la ei.

Problema abia urmează: cum ajunge Barcelona la monopol asupra combinaţiilor? Ajunge. Chestiune de tradiţie şi educaţie. Unii fotbalişti sînt mai buni şi unele tradiţii de joc sînt mai avansate. Din cînd în cînd, cu Iniesta şi Xavi la mijloc, această situaţie naşte capodopere. E la fel ca la ceasuri. După 300 de ani de ceasornicărie, numai elveţienii pot fabrica produsul desăvîrşit. Asta explică de ce Guardiola nu e un geniu, dar Barcelona merge ceas.

10 comments ↓

# 10 deco on 18.12.10 at 11:47 am

Totusi, de ce nu poti sa suferi Barcelona?
Ramane frumos din acest articol comparatia cu elvetienii.
Unicul geniu la Barca e Messi, ceilalti sunt geniali uneori, dar nu genii.

# 9 aitilop on 18.12.10 at 11:12 am

Nici eu nu suport Barca dar o admir. Si n-o suport deoarece eu nu vad frumusete in temporizare, in a pasa, majoritatea timpului, in lateral sau 5 metri in fata…cu exceptia fazelor de gol (e drept, multe), de ce ar trebui sa ma entuziasmez? De duritatile lui Puyol? De “teatrul” lui Alves sau Messi? De cite ori incerc sa urmaresc un meci al Barcei cu o echipa slaba din Spania, prin minutul 30 ma ia cu somn…
Go gunners!!!

# 8 dimi on 18.12.10 at 9:42 am

eu am inregistrat ultimul meci al Barcelonei cu Real 5-0 si il voi pastra pentru eternitate.Oare vom mai vedea un astfel de meci ?

# 7 vasco on 18.12.10 at 8:31 am

Baliverne,hai sa scriem si noi ceva…

# 6 Guga on 18.12.10 at 4:43 am

Parerea mea e ca Guardiola nici nu prea vrea sa fie genial sau “special”. Dar e o calitate sa nu te intereseze decât jocul propriei echipe si mai putin celelate echipe, gen Real care în anii 60 era un fel de Steaua/Dinamo din 1980.

# 5 gery76 on 18.12.10 at 2:12 am

Sa nu uitam ca situatia Realului din perioada’56-’60 era una speciala si ca puterea clubului din Madrid era una discretionara fiind echipa favorita a singurului dictator fascist ce supravietuise razboiului,Franco ce conducea cu mana de fier intreaga Spanie.
Era totusi o perioada in care Bundesliga nici nu aparuse[a aparut in ‘63], Olanda nu conta ca natiune fotbalistica,iar Anglia abia incerca sa iasa din izolarea fotbalistica autoimpusa .Barcelona de acum reuseste sa se impuna intr-o perioada de timp in care exista un echilibru mult mai pronuntat intre bugetele marilor echipe avand dupa parerea mea un ascendent major asupra Realului acelor ani datorita nucleului de baza al echipei crescut in propria pepiniera si nu un amalgam de mari vedete adunate din toate colturile lumii.

# 4 Senores Pasajeros on 16.12.10 at 5:53 pm

Habar n-am daca e o echipa “istorica”, dar e o echipa care joaca al naibii de frumos. Sînt de acord ca Guardiola nu e “genial”, dar ideea barceloneza e geniala. Ptr mine Barcelona inseamna 2 lucruri: 1) victoria imaginatiei si a placerii de a juca fotbal asupra schemelor si calculelor.
2) victoria traditiei si a spiritului unui oras : stiu ca va plac analogiile de tipul asta: e de-ajuns sa va plimbati prin oras ca sa vedeti de ce imaginatia e la ea acasa (Gaudi e doar virful unei serii lungi de arhitecti catalani care a construit altfel: culoarea, ornamentele fac parte din traditie la Barcelona); de-aia Mourinho n-are ce cauta la Barcelona: barcelonezii nu vor sa cistige oricum, vor sa cistige frumos. Mie nu mi se pare un fleac ideea asta. Nu inteleg de ce nu puteti sa-i suferiti.

# 3 brod on 16.12.10 at 9:56 am

in ce ar consta, dupa dv., genialitatea care nu e a lui guardiola? totusi, in spania se joaca altceva. daca ar fi numai de traditie, lui franco ii placea fotbalul la fel de mult ca si lui ceausescu. si…?

# 2 Gyerko Szabolcs- Laszlo on 15.12.10 at 11:30 pm

Eu zic ca se completeaza jucatorii foarte bine, si asta este cheia. Plus fiecare stie ce are de facut.

# 1 Anglofil on 15.12.10 at 6:49 pm

As zice ca si Milanul lui Sacchi merita alaturat Ajaxului in Barcei, in categoria echipelor care au castigat si competitiile si fotbalul.

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.