Maestrul face o incursiune printre clasicii presei sportive » Lumea cuvîntului scris

Lumea cuvîntului scris e şi lumea mea în care sălăşluiesc de aproape o jumătate de secol. Este o lume scrijelită negru pe alb, care nu zboară precum cuvîntul, ci rămîne trăind veşnic ţintuită pe răboj.

M-am avîntat în ea cu voluptate, ca un peşte scăpat din undiţă, mîngîiat de unda lacului primitor. Am debutat cu corespondenţe din proprie iniţiativă, care au sensibilizat, se pare, cîteva redacţii.

Ce m-a determinat să pătrund în ziaristica sportivă a fost constatarea că avem un fotbal prea bun şi o presă prea fadă, care nu ştia să-i stoarcă fiorul. Astăzi lucrurile stau exact invers, dar aceasta e o altă discuţie.

Deziluzia de după CCA - “U” Cluj
Dezamăgirea cea mai mare am simţit-o după întîlnirea CCA - “U” Cluj, ce avea să inaugureze nocturna de pe “Republicii”, un stadion bătrîn şi glorios, ras astăzi de pe faţa pămîntului. Evoluau nume grele, legendare. La militari, un Voinescu, un Zavoda II, un Apolzan, un Constantin, un Tătaru, la studenţi, un Ivansuc, un Mateianu, un Marcu, un doctorul Luca, un Remus Cîmpeanu.

Frumuseţea partidei era sporită de atmosfera feerică, în premieră, cu bezna sfîşiată de reflectoare, cu mingea ca un glob fosforescent zbătîndu-se între ghetele fermecate ale jucătorilor. A doua zi m-am repezit la chioşcul de ziare, gest reflex dobîndit în adolescenţă, ca să prelungesc amintirea acelui meci straşnic.

Ce deziluzie! O relatare plată, domestică, de un cenuşiu stînjenitor. Atunci mi-am zis că poate opintindu-mă şi eu cu condeiul, aş putea repara, după puteri, o situaţie neplăcută. Am pătruns astfel pe un ogor pe care speram să-l desţelenesc cu condeiul meu transformat într-un hîrleţ pe care-l voiam spornic.

Ucenic a trei mari înaintaşi
Mă consideram un ucenic a trei mari înaintaşi care animau un decor tern. Descoperirea lor însemnase un brînci bun. În ordine cronologică, primul a fost Aurel Neagu, un ins scormonitor, cununat cu meseria, care scria la Informaţia Bucureştiului. Ulterior, a ajuns redactor-şef la Revista Fotbal şi la Sportul Popular, bunicul Gazetei de azi.

Nea Aurică, cum îi spuneau subordonaţii, se infiltrase abil în cabinele fotbaliştilor, unde avea oamenii săi. Turnaţi de colegi, “răii”, amicii cîrciumilor, erau traşi de urechi în ziar, spre deliciul cititorilor.

Tiparul clasic avea să fie spart şi de Ioan Chirilă, zis Nea Vania. Ucenicise ca traducător din publicaţiile sovietice de sport, cultivate asiduu la acea vreme. Pentru a răvăşi, ulterior, matricea clasică cu un stil fascinant şi o cultură profesională solidă.

Nea Vania şi doctorul Balaban
Ioan Chirilă a revoluţionat presa noastră sportivă. Era nu numai fermecător, era şi harnic, înălţîndu-şi statuia căreia îi facem şi azi plecăciuni. Un alt gazetar de soi mi s-a părut doctorul Romulus Balaban, un stilist atrăgător, cu condei pedant şi exact ca un bisturiu. Era serios şi aplicat, flămînd de cunoştinţe.

Îmi amintesc de o deplasare la Bistriţa, în care toată lumea benchetuia după victorie, doar doctorul stătea într-un colţ sorbind cu nesaţ nu dintr-un pahar cu licoare de Lechinţa, ca noi toţi, ci dintr-o carte pe care o asimila febril.

Tinerelul mîndru, talentat şi îndrăzneţ: Ovidiu Ioaniţoaia
O categorie solidă a cronicarilor de atunci o constituiau statisticienii riguroşi, extrem de preţuiţi într-o perioadă cînd Internetul nu era inventat. Masa jurnaliştilor era populată şi de condeie comune, ale celor joviali, ale hîtrilor, ale pompoşilor, ale inexpresivilor, ale anonimilor, ale turnătorilor la Secu sau la şefi.

Mai tîrziu lumea ziarelor avea să fie zgîlţîită de un tinerel mîndru, talentat şi îndrăzneţ, pe nume Ovidiu Ioaniţoaia. Mulţi dintre cei la care m-am gîndit nu mai sînt. Au urcat la cer, lipindu-şi de aripi şi meritele, şi nereuşitele. Un lucru e cert. Fără paginile de sport, performanţa n-ar fi decît un uriaş în pielea goală.

Presa te smulge din anonimat, te modelează şi te aruncă în braţele mulţimii, care te sărută sau te suduie, după caz. Sînt mîndru de a fi ţinut şi eu un condei în mînă, făcîndu-mi iluzia că am contribuit la propăşirea sportului, în general, şi la dichisirea fotbalului, în special.