UTA la Rotterdam şi în timp

Despre o lume dispărută, în care oamenii erau mai puţin eroi şi mai mult oameni

1970 nu e aşa departe. Acum 40 de ani, lumea se îmbăia/îmbăta în pop şi rock.Tehnologia cîştigase deja încrederea rezervată religiei. Părul era mai lung, tatuajele mai puţine şi mai apropiate de puşcăriaşi, fumatul liber, iar harta Europei ruptă între Vest şi Est. Dar toate drumurile duceau spre 2010. Şi tot ce va veni după. Asta nu înseamnă că 40 de ani nu măsoară nimic. În primul rînd, pe dinăuntru.

În 1970, UTA era o campioană mică, într-o ţară mică. Feyenoord era o campioană naţională, europeană şi mondială într-o ţară şi mai mică. Fotbalul olandez începuse să modifice fotbalul celorlalţi, cu extremismul nonşalant al naţiunilor mărunte şi avansate. UTA nu prea avea treninguri şi bocanci. În schimb, se trăgea din tradiţia care născuse fotbalul românesc printre nume ungureşti şi pase central-europene. UTA era o echipă serioasă, un pic prea serioasă pentru climatul de peste munţi şi, în orice caz, o mare eroare de evaluare pentru Feyenoord.

Gornea a scos 5-6 goluri servite, a gafat la un şut bîlbîit al lui Jansen, iar Florian Dumitrescu a potrivit un cap din plonjon pe care Feyennord nu l-a mai putut răsturna în retur, la Arad. UTA de nicăieri a eliminat Feyenoord. Pe atunci, asta se numea, în funcţie de interpretare, noroc, insolenţă (românească) sau indolenţă (olandeză). Acum, ştim că adevărul trebuie căutat altundeva.

Săptămîna trecută, UTA şi Feyenoord s-au întîlnit din nou. Tot la Rotterdam. Iosif Matula, un arădean din Parlamentul European, a avut ideea şi Feyenoord a tresărit: cum să nu? Cînd au coborît din autocar Domide, Dumitrescu, Broşovschi, Biro, Axente, Sima tremurau. Nu mai puţin încărunţiţi şi betegi, Jansen, Israel, Romeijn, Moulijn, Wery i-au primit cu o camaraderie străină de ceremonii. Au lipsit cei plecaţi de tot: Gornea, Otto Dembrovschi, Calinin. Şi cei plecaţi în lumea lor: marele Van Hanegem nu mai iese în public.

Au petrecut fără translatori. I-a legat ceva supralingvistic. O seriozitate demnă şi discretă, de soldat indiferent la celebritate. Ceva vechi şi stabil, de oameni bine crescuţi, siguri pe valoarea, dar şi pe limitele vieţii de fotbalist. Dumitrescu avea o geacă roşie, de om cu treabă pe lîngă casă. Domide o brăţară care îl amintea pe fostul frumos. Jansen o căutătură de meseriaş care vrea să îşi povestească profesia. Nici unul nu îşi căra statuia şi nici unul nu se credea cu adevărat planetar. Asta am pierdut în 40 de ani. 1970 e mult mai demult decît credem.

4 comments ↓

# 4 Reporter Virtual » Revista blogurilor culturale on 29.11.10 at 4:16 pm

[…] T.R Ungureanu: Despre o lume dispărută, în care oamenii erau mai puţin eroi şi mai mult oameni. 1970 nu e aşa departe. Acum 40 de ani, lumea se îmbăia/îmbăta în pop şi rock.Tehnologia câştigase deja încrederea rezervată religiei. Părul era mai lung, tatuajele mai puţine şi mai apropiate de puşcăriaşi, fumatul liber, iar harta Europei ruptă între Vest şi Est. Dar toate drumurile duceau spre 2010. Şi tot ce va veni după. Asta nu înseamnă că 40 de ani nu măsoară nimic. În primul rând, pe dinăuntru. În 1970, UTA era o campioană mică, într-o ţară mică. Feyenoord era o campioană naţională, europeană şi mondială într-o ţară şi mai mică. Fotbalul olandez începuse să modifice fotbalul celorlalţi, cu extremismul nonşalant al naţiunilor mărunte şi avansate. UTA nu prea avea treninguri şi bocanci. […]

# 3 victor L on 28.11.10 at 3:12 pm

Frumos, foarte frumos rememorat; imi amintesc de zilele de atunci.

# 2 narcos on 25.11.10 at 9:38 am

O relatare demnade de anii ‘70: excelenta!

bravo TRU!

# 1 Gyerko Szabolcs- Laszlo on 24.11.10 at 6:34 pm

Sita succesului cerne valorile. Multi se pierd pe drum. Dar problema nu asta ar fi, pentru ca asta se stia dinainte. Problema e ca nu prea mai sunt valori mari , macar aia putini care erau mai demult.

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.