Prinţii de azi ai paharului, celebrii rataţii de mîine

Patronii, de fapt, îi admiră pe derbedeii din echipele lor chiar şi cînd îi ameninţă

Unii oameni pur şi simplu nu pot fi ajutaţi. La vîrsta la care se pune problema unui drum în viaţă, a instrucţiei şi a profesionalizării, ei ar trebui de acum supravegheaţi clinic şi psihiatric,  aşa cum sînt monitorizate şi persoanele cu infirmităţi ruşinoase ori nevolnicii. Nu-i nevoie nici de fler pedagogic şi nici de har de profet, ca să-i numeri cu zecile, între obişnuiţii locantelor de azi, pe alcoolicii şi terminaţii de mîine. Reportajele despre marii fotbalişti de odinioară, ajunşi cazuri sociale şi cirotici în fază finală, publicate din cînd în cînd sub titluri de telenovele, au în ele un tuşeu de admiraţie, ca şi cum un maximum de ratare tot performanţă e.

Banii, la vîrsta cînd fotbalistului nu i se cere minte, ci numai vînă şi picior, sînt o nenorocire. Banii îi induc junelui cu priză la piţipoance şi la borfetul de discotecă un sentiment de exceptat, de ins instalat pentru toată viaţa mai presus de legi şi de restul oamenilor. Istorii cu proşti plini de bani şi întorşi la un moment dat din triumfanta lor prostie pe calea raţiunii şi a prevederii nu se cunosc. Dacă ar fi, s-ar povesti. Cei cîţiva prinţi autohtoni şi conţi africani ai discotecilor şi ai publicaţiilor gunoi sînt, totuşi, o minoritate selectată. Nimeni nu-i mai numără pe eşuaţii din ligile inferioare care, după un scurt ocol prin barurile  Ligii întîi, au pierdut totul: şi contracte, şi familii, şi nădejdea unei reveniri în prim plan.
Relatările despre graba cu care se consumă nu ştiu care mare speranţă de la Steaua, despre condiţia lui de golan de elită şi despre neputinţa cronicizată a patronului, cînd vine cazul să nu-l mai umple de bani nemunciţi, au acelaşi suport evlavios ca şi ştirile despre neroziile lui Mutu. Ce poţi să-i faci, dom’le, ăsta-i destinul de mare speranţă, să ducă o viaţă de rahat, iar lumea să-l aplaude!

M-am întrebat ce-o fi în capul acelor patroni, care văd cum le mănîncă şi le beau milioanele nişte derbedei, români sau străini deavalma, şi, cu toate astea, continuă să le îndese bani în cont? Răspunsul nu poate fi decît unul singur: patronii, în sinea lor, îi admiră pe derbedei. Sînt ori ce au dorit ei să fie cîndva şi nu le-a fost dat, ori ce ar vrea să fie şi chiar sînt, dar nu vor să se ştie.

5 comments ↓

# 5 lol on 23.11.10 at 5:17 pm

@joe

Cred ca este. Atinge mingea, tine de minge, incearca sa dribleze (uneori reuseste), trage la poarta (uneori pe poarta), incearca sa inscrie (uneori reuseste).
Din punct de vedere strict fotbalistic, nici un jucator profesionist, de la cel platit cu salariul mimim, pana la Rooney, platit cu 200000 de lire sterline pe saptamana nu-si merita banii. Sigur, un singur gol poate baga in conturile unui club zeci de milioane (daca e in finala UCL), insa nici macar acesti bani nu se justifica. Nicio indeletnicire umana nu valoreaza zeci de milioane de euro anual. Poate doar cea de medic chirurg, unde vorbim de vieti omenesti.
Eu insa as putea intreba altceva: de ce crezi ca Ad. Cristea se inscrie in profilul vizat de articol? Cu alte cuvinte, de ce e “golan”?

# 4 joe on 22.11.10 at 4:33 pm

In principiu ai toata dreptatea dar gandeste-te de exeplu la Cristea ( Adrian ) . Este un print din povestea dlui Tudor Octavian . Spune-mi ce face el pe teren ? Spune-mi daca el merita cei 180.000 de euro pe an fara prime . Bineinteles ca nu e sclavul lui Borcea si al nimanui . Bineinteles ca nu suntem stapanii timpului sau liber . Dar inteb daca este cu ceva util pe teren ?

# 3 aproapegenial on 21.11.10 at 3:19 pm

Patronii din fotbal nu exceleaza intelectual , iar banii din cont le grabesc prabusirea neuronilor in gaura neagra a creierului …asa ca vor mai da bani pentru golani si golanii .

# 2 lol on 20.11.10 at 5:52 pm

Sau, pur si simplu, sunt niste patroni ca ai mei, carora nu le pasa ce fac eu in timpul meu liber, atata timp cat nu-mi afecteaza performantele din timpul programului. Patronul de fotbal, ca si cel de companie, nu e stapanul orelor noastre libere, iar noi nu suntem sclavi, ci doar al celor in care fotbalistul trebuie sa joace si sa se antreneze. Patronul (de orice fel ar fi el) nu angajeaza sfinti, ingeri ori preoti, ci oameni.

# 1 Catalin on 20.11.10 at 4:38 am

Aferim, coane!

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.