Meciul cu Franţa n-a fost o ruşine, a fost un eşec
Într-adevăr, trebuie să fim atenţi la ce construim de acum înainte. Încă o analiză care pleacă de la convingerea că am pierdut cu Franţa pentru că am fost furaţi nu poate fi un punct de plecare. Am pierdut cu Franţa pentru că nu putem, în general, cîştiga. Şi nu putem cîştiga pentru că nu avem greutate. Nu putem fixa şi presa adversarul, nu putem lua un meci ”de gît” pentru a-i hotărî cursul. Putem juca defenisv, dar nu impecabil, cu ieşiri pe contre suple, dar nu decisive. Iar asta nu e suficient, în lipsa norocului. Am fi făcut încă un egal cu Franţa, dacă aveam noroc la bara lui Săpunaru. Aşadar, sîntem un fotbal mic în căutare de noroc, dar perfect incapabil de presiune şi decizie. Nu putem impune şi, deci, nu ne putem califica nicăieri.
Avem puţin şi, totuşi, de aici trebuie pornit mai departe. Paradoxal, problema noastră cea mare nu e calitatea tehnică a juc?torilor. Ce ne face mici şi ne separă de ceilalţi e mentalitatea. Ne scăldăm într-un orizont mărunt pe care îl reînoim cu fiecare etapă de campionat în care vedem o cruciadă înţesată de eroi. Supradimensionăm o lume minoră. Am pierdut aproape complet capacitatea de a măsura corect şi de a admite apoi dimensiunile reale. Meciul cu Franţa n-a fost o ruşine. A fost un eşec. Măsurat de presă, eşecul de la Paris a fost transformat, însă, într-o discuţie înşelătoare şi inutilă în care e iar vorba de Piţurcă, de arbitri, de mitul Mutu, de orice altceva decît de adevăr. Nimeni n-a avut curajul să facă un bine naţionalei şi să spună că, de fapt, Chivu a jucat slab, ca orice stoper care clachează în situaţii decisive. Pantilimon a fost singurul jucător puternic al echipei şi asta nu e puţin. Putem construi ceva din puţinul pe care îl avem. E mult mai bine decît să ne păcălim singuri, inventînd merite, note şi jucători. Chivu va rămîne liderul naţionalei şi după meciul slab de la Paris. Un premiu acordat din respect sau din comoditate nu schimbă situaţia şi nu ne face mai puternici.
Am pierdut meciul cu Franţa şi vom rata calificarea. E o surpriză? Doar pentru cei ce s-au dopat cu aparenta grandoare a fotbalului intern sau merg mai departe pe teoria conspiraţiei globale. În rest, sîntem aşa cum sîntem. Mici, talentaţi şi neserioşi. Problema e că fotbalul e o meserie grea, care cere profesionism integral.


3 comments ↓
Dar, paradoxal, prefer 0-2 cu Franța după repriza a II-a a a meciului cu Franța decît ar fi fost 1-0-ul chinuit cu Albania dacă nu ne-ar fi egalat la sfîrșit.
Vreau să văd fotbal. Dacă jucăm fotbal (autobaza gaurită) mai mult timp, poate ne obișnuim să dăm și goluri…
nu, chivu nu a jucat slab, dar la faza golului din ofsaid a avut partea sa de vină (iar la al doilea a fost spectator… ) – sigur vina cea mare e a lui Raț care umbla brambura (dar Chivu era în zonă acolo și trebuia să îi acopere ieșirea mult prea avîntată…)
nu inteleg de ce chivu a jucat slab. ca nu a jucat el cu 5 clase peste ceilalti, cum poate ne asteptam noi, e adevarat.
dar ce a facut gresit? la faza golului, francezu a plecat din ofsaid, lansat cu fata la poarta, era greu sa-l prinda chivu din urma. nu stiu, nu inteleg de ce a jucat chivu a atat de slab.
Leave a Comment