Diviziunea muncii în Becalistan

Şi dacă Ilie Antrenorul răspundea, ce putea face?

Nu ştiu dacă Becali a văzut golul. După primele declaraţii, nu cred. Aşadar: un lat coregrafic cu flexiunea gleznei, în plină viteză. Ilie D. a ştiut ce face şi mi s-a părut chiar că avea un zîmbet pe faţă în timp ce înscria un gol post-sudamerican în poarta Argentinei. Era 1994 şi mi-am zis: aha!, cel mai perfid jucător-seducător al Mondialelor! După care Ilie Dumitrescu a devenit Ilie Antrenor. Fără mare success, dar şi fără mari aere. A rămas stelist şi asta trebuie respectat. Nu-i pot înghiţi pe stelişti, cu excepţia cazurilor cînd sînt stelişti. Explicaţie: dispreţuiesc fanatismul şi respect pasiunea. Ilie Dumitrescu e un stelist pasional. Aşa cum Becali e un antrenor pasional care obişnuieşte să angajeze antrenori în stare să îi pună în practică directivele. Citat: “L-am sunat duminică seară pe la ora 12, mi-era jenă să-i spun, pentru că nu i-am cerut niciodată nimic, dar am vrut să-l rog din inimă să nu joace cu Brandan la mijloc, ci în stînga, fiindcă Tănase poate juca şi în dreapta. Nu mi-a răspuns şi n-am vorbit”. Şi dacă Ilie Antrenorul răspundea? Ce putea face? Avea de ales între demisie la telefon şi demisia în conferinţă de presă.

Discu?ia pe tema “ce antrenor va avea Steaua săptămîna viitoare” e una din neseriozităţile cu care ne-am obişnuit să răspundem la întrebarea “ce naiba scriem săptămîna viitoare? ” Steaua e un caz pierdut sau, mai bine zis, o maşină de discreditat antrenori care - trebuie observat - vor să se discrediteze. Din acest punct de vedere, generaţia Piţurcă - Olăroiu - Ilie Dumitrescu şi cine-a mai răspuns la telefoanele lui Becali a greşit şi va greşi în continuare. Dan Petrescu are telefon, dar n-ar trebui să uite că are şi o carieră.
Steaua e un Becalistan şi cu asta se închide toată discuţia. Într-adevăr, nimeni nu poate interzice patronului să facă absolut ce-i trece prin cap cu banii şi cumpărăturile lui: să le toace mărunt, să le dea foc sau să le facă de rîs. În numele dreptului la proprietate, nimic nu e interzis: nici distrugerea, nici autodistrugerea. Dar calitatea şi performanţa nu ascultă de antrenori aduşi să-şi ţină telefonul deschis.

Cine vrea mai multe lămuriri, ar trebui să revadă Twente-Inter, meciul în care o echipă mică a făcut fotbal mare cu o echipă şi mai mare. Preşedinte: Munstermann, multiplu om de afaceri. Antrenor: Preud’homme, fostul mare portar belgian. Fiecare cu treaba lui. Diviziunea muncii.