… dar nimeni nu vrea să mai joace ca Inter?
Dumnezeule - vorba lui Radu Naum, preluată şi de Manolo în turul Franţei… - Dumnezeule, cît am putut fi de simpatici în prima etapă a campionatului! Ce simpatici, ce amuzanţi, chiar dacă au existat mici şi mari măgării, inerente jocului, dar care nu ne-au scos din minţi, nu ne-au dus la groaznica suspiciune de blat, ce blaturi să se aranjeze din prima zi, dă-o naibii, că mai e timp să înnebunim cum trebuie, la obiect… Cu Gigi Becali - hai, să-i scriu în sfîrşit numele - care deschidea gura ca să îmbuce ceva, nu ca să emită idei; cu MM recunoscînd că Pandurii au marcat valabil; cu nea Imi între Gigi şi Argăseală, îmbrăţişîndu-i aşa şi aşa la 2-1, după o cursă a lui Tănase a la Guti şi cu pasă la Stancu, care încheia ca Raul; cu o Craioviţă a lui Ţicleanu de mai mare dragul cîteva minute; chiar cu un Rapiduleţ care-i aducea în transă pe Şumi şi pe Copos; cu o întrebare de ciocănitoare Woody pe capul greu încercat al domnului Dragomir: “Care va fi jucătorul numărul unu al campionatului?” şi cîte şi mai cîte…. Ca totul să culmineze, luni de dimineaţă, cînd ambele cotidiene de sport titrau pe prima lor pagină aceeaşi expresie: “Piţi-taka”, consacrînd-o astfel ca un triumf al zilelor noastre, dar şi al geniului lingvistic cu care ne jucăm din iarbă pînă pe computer.
Nici împotriva acestui Piţi-taka nu am de obiectat ceva, pe moment, din prima etapă. E şlagărul zilei, toţi vor să joace tika-taka, aşa cum suna titlul unei poezii celebre: “Toţi vor să joace Hamlet”… Păstrîndu-mi buna dispoziţie, constat însă că nimeni nu mai vrea să joace ca Interul lui Mourinho! Interul acela care a paralizat orice tika-taka, Interul campion al Europei, după ce a liniştit-o pe Barca în semifinala pentru titlul suprem al cluburilor de pe continent. Nu am slăvit tac(a)tica lui Mourinho, ea nu e o sărbătoare a fotbalului, totuşi ea a biruit cînd a trebuit, asupra modelului spaniol, destrămîndu-i vraja, reducîndu-l strict, pe româneşte, la o vrăjeală. A nu se uita, ne place sau nu. Şi încă ceva: se doreşte a juca precum spaniolii, dar din finala Mondialului s-a reţinut bine şi cotonogeala olandezilor; chiar din prima etapă am văzut intrări a la De Jong, care, cu siguranţă, se vor înmulţi. Nu ştiu cine va fi jucătorul numărul unu al campionatului, mă interesează mai mult dacă Realul va practica un joc anti-Mourinho şi Steaua lui Piţurcă va fi un anti-Inter. Asta ca să-mi păstrez buna dispoziţie moral-volitivă pe care mi-au consolidat-o comentatorii meciului Unirea-Zenit, strigînd fericiţi de nu ştiu cîte ori: “Am scăpat şi de data asta”.
8 comments ↓
Sanatate, maestre!
P.S. Mai bine nu-i mai pomeniti, totusi, numele…
P.P.S. @xolv - pertinenta observatia cu englezii
e aproape ireal cum presa de la noi deja ridica in slavi steaua si pe piturca. dupa umila mea parere de suporter amator o sa fie o mare dezamagire. apoi ideea de baza e ultima fraza a articolului “am scapat si de data asta”. adica noi jucam mereu ca la rovine, poate poate iese ceva. sa ne laudam dupa ce o echipa reuseste atat in campinat cat si in europa, consecutiv, timp de 3-4 ani. nu sa castige champions, da sa fie acolo in sferturi macar timp de 4 ani. atunci da, se poate spune ca unii au resusit. restul e doar vorbarie din pacate.
Ca Inter jucam de 10 ani de zile gratie “apostolilor” gen Olaroiu, Zenga, Bergodi si iata-ne ca fotbalul nostru a produs doar 1 calificare in 10 ani. Cred ca e timpul sa ne intoarcem la posibilitatile noastre, pentru ca niciodata nu vom juca fotbal mai englezesc decat englezii sau mai italian decat italienii. Spaniolii isi permit sa joace asa pentru ca totusi au mai produs ceva jucatori in ultimii 10 ani, fata de englezi carora le-a mai ramas de importat doar baietii de mingi.
tiki-taka e de fapt o forma rafinata de antijoc; diferenta e ca e nevoie de tehnica si iarasi tehnica pt. a reusi pasele alea precise pe spatii de cele mai multe ori mici. mie unul nu-mi place absolut deloc jocul actual al barcelonei si spaniei. e eficient, e estetic, e tehnic, dar nu e fotbal - seamana prea mult cu “magarusul”. dar inca si mai putin imi place stilul de joc al interului si al lui Mourinho. Mie mi-e dor de o echipa care sa atace cum ataca Olanda in 88, cu Rijkaard, Van Basten si Gullit. Sau, mai in vremurile noastre, Barcelona inainte de era “tiki-taka”. sigur, jocul acela ofensiv nu aducea mereu victoria. dar ramanea in amintire.
Este o vorba la noi:poate sa fie dorinta daca nu e si putirinta. Asa si cu tika-taka asta!Sa vedem cand apar primele rezultate proaste cum vor mai vrea sa joace.
Numai sanatate maestre!
Sanatate, maestre!
Totusi, tactica lui Mourinho a castigat in fata Barcelonei LA LIMITA. Deci nu e o tactica care sa-ti garanteze succesul, daca arbitrul valida golul CORECT al lui Bojan, tota munca si tactica lui Mourinho se duce pe …
In rest, sunt de acord… de fapt, Becali a promovat tiki-taka in Romania si ‘presa’ a murit de fericire!
Ooof, iar o sa-nceapa pe-aici contrazicerile intre esteti si catenaccio-visti (ca sa zic asa)…
Sanatate, maestre!
(Dar nu-i mai provocati. Pana-n semifinalele UCL sau macar pana la El Clasico)
Leave a Comment