Helenio Mourinho

Peste ani, portughezul a preluat şi a dus pe noi culmi şcoala magului Herrera

Cînd un narcisist de calibrul lui Jose Mourinho acoperă orizontul, e mai bine să nu citiţi literatura însoţitoare. E complicată şi irelevantă. Mourinho e un baroc infernal şi premeditat, iar aceste două fabrici de imagine au un efect devastator asupra comentatorilor. Discuţia despre Mourinho e o complicaţie care îşi ratează tema. Presupunerea de bază a acestei percepţii e complexitatea insondabilă şi uşor sumbră a Marelui Iniţiat. Indiscutabil, Mourinho are oarecari legături cu partea întunecată a firii, dar numai în calitate de actor al propriului personaj. Ca orice copil mare, Mourinho e un rebel care se place şi vrea să fie crezut de un public înfiorat.

Secretul lui Mourinho e tocmai lipsa secretului din spatele reprezentaţiei. Totul e la vedere, dar are un aer inevitabil care e luat imediat drept mister.

Mourinho propune adversarilor un contract elementar: aveţi dreptul să jucaţi cum vă taie capul şi încotro doriţi. Cu două subclauze: a) nu aveţi dreptul să marcaţi şi b) avem dreptul la un număr de goluri egal sau aproape egal (dar nu mai mic de jumătate) cu numărul de contratacuri declanşate per meci. Inter-ul construit de Mourinho e, practic, echivalentul unui tensiman care joacă ”de pe fund”. De ce n-a fost Chelsea aceeaşi baterie de bombardament de la mare distanţă? Adevărul e că nimeni nu are o explicaţie. Poate pentru că Bayern deţine reputaţia de F.C. Hollywood prin efracţie. Titularul e Chelsea.

Important e că Mourinho a reuşit să facă din Inter o maşină de impus realitatea ca regulă de doi simplă: apărare şi contră. Barcelona şi Bayern au primit libertatea de a se înfrupta din caracterul aparent absurd al vieţii: existenţa e grea şi scurtă (1 oră şi jumătate), după care dispari.

Dacă  nu mă înşel, triumful lui Mourinho a avut loc la Inter, iar acest detaliu a fost prea puţin comentat şi deloc descifrat. Mourinho a lucrat în umbra marelui Herrera şi s-a potrivit de minune cu ea. După exact 45 de ani, cineva are rigoarea şi fanatismul necesare pentru a face corp comun cu filozofia lui Herrera. Consecinţele sînt extraordinare şi fac un capitol de istorie remarcabil: Barcelona şi fotbalul ”de spectacol” devin un detaliu minor în această istorie care vorbeşte numai despre lucrurile finale şi cu adevărat importante. Alte două efecte: după apogeul tactic din finala Ligii, Cupa Mondială s-ar putea să fie cu adevărat o descătuşare, iar grefa de Mourinho la Real s-ar  putea dovedi un eşec.

11 comments ↓

# 11 Pacuiul lui Soare on 27.05.10 at 1:07 pm

In lipsa de inspiratie si de idei TRU recurge la metoda sa patentata: amesteca banalitati, prejudecati si observatii sumare intr-un limbaj incurcat pe care probabil nici autorul nu-l mai intelege.
TRU nu e oportunist doar in politica ci si in sport: anul asta face apologia herrer-mourinhismului pt ca a cistiga Inter CL. Daca la anul va cistiga Barcelona sau Man United va schimba registrul.

Eu m-am cam plictisit sa tot citesc porcarii ca acest articol, lipsit de substanta dar plin de inflorituri fara mesaj.

# 10 popa gabriel on 27.05.10 at 11:55 am

Nota 10 pt. epigonul.
Partea proasta ca n-are legatura cu articolul, doar cu autorul :)

# 9 bvla2000 on 27.05.10 at 11:23 am

TRU iti recomand articolul lui Radu Cosasu aparut in Gazeta acum vreo trei saptamani si care se numea “Herrerinho”. Ti-ai pierdut chiar de tot inspiratia? Vezi ce inseamna sa te inchini la zei pagani ca Zeus?

# 8 mariusz on 27.05.10 at 10:25 am

Nene,
Ma-i baga ceva cu Traian Cel Mare ca ne e dor.
Toti i-l lasa acum la greu.

# 7 Epigonul on 27.05.10 at 8:44 am

Mai ştim noi un narcisist care ţi-a acoperit orizontul şi, tocmai de-asta, ai scris literatură “însoţitoare”!

# 6 Prudent on 27.05.10 at 8:43 am

Pacat ca si metoda “Mourinho” alaturi de multe altele, departeaza fotbalul de spectacolul care a atras inca de la inceputuri publicul, tacticizarea excesiva cu scopul unic de a bloca mai intai adversarul, si abia mai apoi vedem noi daca iese ceva.. A fost la inceput un joc plin de farmec, insa astazi a devenit o afacere greu de suportat de foarte multe ori, incat pentru mine nici nu mai conteaza cine invinge.

# 5 liviu on 27.05.10 at 7:49 am

Care inovatie tactica?Asa juca Interul si pe vremea lui Herrera.Doar ca atunci nu se omora nimeni cu statistici.Nici nu are cum sa fie contraatacata atata timp cat sta in propria jumatate de teren.De aparat se poate apara in stilul asta si Pandurii cand da indicatii Cartzu.Avantajul Interului este eficienta contraatacului.

# 4 Roman paranoic on 27.05.10 at 5:21 am

Inter e campioana Europei. Fanii lui Barca, Real, Chelsea, Man Utd etc. pot sa stea sa se intrebe ce le-a lipsit. Raspunsul meu e 11 oameni: Julio Cesar - Maicon, Lucio, Samuel, Zanetti - Cambiasso, Motta, Sneijder - Eto’o. Pandev, Milito. Ne vedem la anul!

# 3 Tiberiu on 27.05.10 at 4:19 am

Exces de stil si scris tipic romanesc, la acest ziarist care, pe masura ce trece timpul, se autoparodiaza. Va propun spre re-lectura acest pasaj
“Barcelona şi fotbalul ”de spectacol” devin un detaliu minor în această istorie care vorbeşte numai despre lucrurile finale şi cu adevărat importante.”
Asa fac unii din nonsens monument de pseudoliteratura.
Ma intreb ce zice Maria Andries…dar Horia Patapievici?

# 2 habarnam on 27.05.10 at 2:58 am

cel mai tare e ca interul a avut mai multe ocazii la poarta lui bayern in finala 09/10 decat barca impotriva lui man utd in finala 08/09.

# 1 Anglofil on 26.05.10 at 7:48 pm

Mourinho are meritul de a fi inteles ca punctul cheie al jocului modern a devenit tranzitia intre aparare si atac: cat de repede poti sa ajungi in treimea adversa dupa ce recuperezi, si mai ales, cat de bine sa te inchizi cand tu insuti pierzi posesia. Aici Inter-ul e regina: o echipa care practic nu poate fi contraatacata.

Inter-ul devine prima echipă care cucereşte Liga având o posesie mai mică de 35% în ultimele trei meciuri ale competiţiei. Se prea poate să fie una din cele mai importante inovaţii tactice ale deceniului.

Leave a Comment

Reguli :
1. Tratati persoanele care scriu pe acest blog cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
        a. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la articolul/editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
        b. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa jigneasca.
        c. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
3. Nu transformati acest blog intr-un "chat".
4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
5. In comentarii nu puteti folosi decit urmatoarele coduri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
6. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestui blog puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@gsp.ro.
7. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
8. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand pe acest blog, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.