Carlos Tevez a trăit cel mai important moment al vieţii sale de sportiv la reîntîlnirea cu United
E fotbalul sau orice alt joc sportiv o poveste despre bărbaţi şi femei în luptă pentru un ideal? Poate, dar în acest caz idealul nu trebuie confundat cu dorinţele neutre şi naive pe care le descrie maculatura pe teme olimpice sau fair play. Şi cu asta ne întoarcem la Tevez şi la prima manşă a City contra United, în Cupa Ligii.
Sezonul trecut, cînd United l-a declarat “neesenţial” şi l-a lăsat să plece, Tevez era un fotbalist excelent. Şi mai cum? Un fotbalist subevaluat de propriul club, adică un neînţeles. Un nerecunoscut.
Multă lume se lasă convinsă că sportul n-are altă explicaţie decît sportul însuşi. Cine scapă totuşi de această prejudecată comodă va şti imediat că un fotbalist neînţeles e, totodată, o fiinţă umană rănită. Iar o fiinţă umană rănită e finţă umană în căutarea recunoaşterii. Aici e motorul. Între toate puterile obscure care fac eroi şi schimbă caractere, nu există forţă şi motivaţie mai mari decît goana cruntă după recunoaştere. Luaţi unui atlet medaliile, deposedaţi o echipă de trofee, depunctaţi o gimnastă, furaţi o calificare a la Thierry Henry: nimic nu va răni mai adînc decît lipsa de recunoaştere.
În această stare de neacceptat şi de neîmpăcat a început Carlos Tevez meciul cu Man United, echipa care l-a cumpărat, l-a văzut şi nu l-a recunoscut. Din acest combustibil fără somn s-au născut cele două goluri şi cele două gesturi provocatoare care au însoţit golurile.
În cele două goluri şi, mai ales, în cele două gesturi nestăpînite ale lui Telvez a gîlgîit revanşa. Setea satisfăcută de recunoaştere, revenirea între cei acceptaţi şi preţuiţi, reîntoarcerea între cei există şi pentru ceilalţi - singurul efort care merită, pentru că îi infirmă pe cei ce au crezut că recunoaşterea ta nu merită. E această forţă totuna cu dorinţa de răzbunare? Este şi n-ar trebui să ne ferim de acest adevăr prin care trec sportul şi faptele din afara sportului înainte de a deveni istorie. Răzbunarea, dulcea răzbunare ne atrage, ne dă putere şi ne aşază la loc, acolo de unde am fost izgoniţi sau n-am fost lăsaţi să intrăm. Revanşa pîndeşte în spatele competiţiei. Revanşa duce înainte. În sport şi în rest. Cu o condiţie: fără violenţă.
7 comments ↓
Hai sa nu facem din Tevez vreun Che Guevara sau altceva. E doar un mercenar care toata viata lui a fugit la salariul mai mare fara vreo fidelitate pt vreun club anume, departe de calitatea unor Gerrard, Maldini, Giggs etc.
Sa nu uitam ca cele 2 goluri marcate de Tevez in prima semifinala au venit ca urmare a 2 greseli de arbitraj
penalty inventat si corner inexistent … dar asta nu schimba cu nici un fel calitatea lui Tevez ca fotbalist, pe care a demonstrat-o mai ales in prima jumatate de sezon la City, si daca e sa fim sinceri pina la capat Tevez nu a aratat aceiasi forma si la Man United, cel putin nu marca la fel de multe goluri, poate si pentru ca jocul lui United nu era centrat pe Tevez asa cum se intimpla la City … probabil Ferguson l-a si subestimat sau nu l-a dorit cu adevarat, dar mai e o nuanta aici … Tevez a cerut sa fie titular incontestabil si si-a dorit sa aiba si cel mai mare salariu dintre toti jucatorii … or noi stim foarte bine ce se intimpla cu jucatorii care impun conditii lui Ferguson … mai e si situatia cu grupul de investitii care detinea drepturile lui Tevez si suma exorbitanta pe care o cereau pentru acesta circa 45 mil de euro … intr-un final cred ca mai bine se plateau 45 mil de euro, sau poate mai putin daca se negocia un pic, pe Tevez, decat 35 mil de lire sterline pe Berbatov … un jucator cu mult mai neesential decat Tevez … parerea mea 
@ lol
Tevez a plecat pentru ca n-a fost titular in finala Ligii Campionilor. Simple as that.
In multe cazuri articolele sunt lasate in umbra de posturi…..si ma intreb de ce ?…..foarte corect lol
sunt de acord
Update: Poate “razbunarea” ar fi fost completa daca si al treilea gol impotriva lui MU ar fi dus la o calificare. Asa, a semanat mai mult cu topaielile lui Geoana din noaptea alegerilor. Subevaluat, neinteles, nerecunoscut, “prostanac”, fiinta umana ranita (de flacari violete invizibile), in topaielile lui dezlanate a galgait revansa. Prin acest gest provocator, omul a aratat “Setea satisfăcută de recunoaştere, revenirea între cei acceptaţi şi preţuiţi, reîntoarcerea între cei ce există şi pentru ceilalţi”. Dupa care, a redevenit loserul de fiecare zi. Tevez, omul care n-a vrut sa fie rezerva intr-o echipa de invingatori, a devenit eroul unei echipe de invinsi.
Astept cu nerabdare urmatorul articol. Sper sa fie mai inspirat.
Nu stiu cate informatii aveti despre “cazul” Tevez, d-le TRU, dar pareti ca ignorati informatii esentiale privind modul cum a plecat Tevez de la MU. Este adevarat, MU n-a dorit sa-i ofere un contract permanent, fiindca sperau ca, la fel ca in cazul Bosman, sa semneze cu fotbalistul din postura de liber de contract. Insa, din momentul in care au vazut ca acest lucru nu este posibil, MU a facut tot ce trebuia pentru a-l pastra, inclusiv sa plateasca 25,5 milioane delire sterline si sa-i ofere un contract pe 5 ani. Era prea tarziu, fiindca argentinianul nu mai voia sa joace pentru MU. Poate ca nu a fost tratat in cel mai bun mod cu putinta, insa un neinteles, un subevaluat, un nerecunoscut nu a fost niciodata. Daca ar fi fost asa, garantat nu mai prindea niciun minut in tricoul diavolilor, nici macar in amicale.
Istoria lui Tevez cu impresarii lui e veche, omul a avut probleme atat la venirea in Anglia, la West Ham, cat si la plecarea catre MU. S-ar putea spune ca Tevez a fost un neinteles intreaga sa viata, nu numai la MU.
Dar, bineinteles, daca doriti sa denaturati realitatea de dragul literaturii, be my guest.
Leave a Comment