Jucători la export mai avem, la fel şi cîţiva antrenori, dar patroni la export, nici unul
Cea mai semnificativă cucerire a sportului în ultimele decenii e arena plină cu un public imens şi divers. Ca în Colosseumul antic. S-au întors vremurile acelea bune, cînd toată suflarea urbei şi toate împrejurimile îşi transferau primitiva şi, totuşi, atît de omeneasca nevoie de sînge în luptele cu gladiatori. Fotbalul de azi e sortit să descarce regional şi gradat naturala umoare agresivă din mulţimi. E o soluţie socială eficientă, la nivel mondial. De şaptezeci de ani nu mai avem război.Pentru că trebuia pus ceva în locul războaielor, avem fotbalul afacere. Fotbalul dur, cu gladiatori şi tribune arhipline, care cer victoria cu orice preţ.
Cîţiva din îmbogăţiţii noştri de război, au reuşit un maximum de absurd, instituţionalizînd fotbalul cu tribune pustii. Cum s-a ajuns aici, e o poveste mai lungă. E o poveste în relaţie directă cu politicul şi cu uriaşa corupţie din administraţia la toate nivelele. Fotbalul românesc nu e o consecinţă a corupţiei, el a generat masiv corupţie. O dovedeşte şi faptul că imunitatea fiscală a patronilor e mai mare decît aceea parlamentară. Borcea, Turcu, Becali, Copos, Iancu şi, cu exemplul lor şi alţii au creat portretul patronului care n-ar fi acceptat de nici un club continental. Portretul contra naturii al patronului mai prezent în presa sportivă decît jucătorii şi echipele lor. Clasamentul turului de campionat e, de fapt, unul al patronilor. Pe primele locuri sînt patronii cu cel mai mic public, iar mai departe patronii care nu au reuşit să alunge tot publicul. Publicul real al fotbalului românesc e în faţa televizorului, cu ziarul de sport în mînă. Pe stadion, totul e împotriva marelui public: golănia grupurilor de forţă plătite cîndva de patroni, dotările mizere ale arenelor, atmosfera sordidă creată de tot felul de declasaţi, buluceala de la porţi, prezenţa belicoasă, dar degeaba a poliţiei consideraţiile otrăvite, necontrolate despre public ale investitorilor, premiza rezultatelor trucate, arbitrajele cumpărate, totul, totul.
În presă, un ziar care pierde toţi cititorii nu şi-i mai recîştigă niciodată. Aceşti patroni, care cîştigă încă dintr-un fotbal cu tribune goale nu le vor mai umple niciodată. Nu fotbalul jucat pe teren a decimat publicul, ci nepriceperea cu manifestări clinice a celor mai vocali patroni în materie de sport şi competiţie. Poţi să faci bani din afaceri cu butelii, terenuri şi construcţii, dar trebuie să fii tare prost să speri în cîştig din comerţul cu spectatori.
7 comments ↓
D-mnule Tudor, deveniti unul dintre bloghistii mei preferati ( nu prin prisma ca sunteti suporter de-al Progresului,) ci prin prisma velocitatii cu care va exprimati vis-a-vis de deteriorarea calitatii de a simpatiza si sustine o echipa. E din ce in ce mai greu sa fii suporter de futbol in tara asta.MODUL DE PROMOVARE AL LICHELELOR CE DISTRUG FENOMENUL E MERITUL LIPITORILOR DIN PRESA!!! Ei prin ” surse” ii ridica, ei cand ” sursele” sunt suparate ii coboara, presa de sport a devenit un fel de barometru de celebritate ptr. analfabetii ce imprumuta cluburile!
EXCELENT ARTICOL. FOARTE CURAJOS. PATRONII DIN FOTABAL AU INTRAT IN ACEASTA AFACER CU GANDURI FOARTE CURATE. SA VAND CE SE POATE VINDE IN SPECIAL CU BANI PE SUB MASA, SA MAI SPELE NISTE BANII SI ALTE “AFACERI” LA MODA. CAT DESPRE FOTBAL IN SINE, MAI BINE SA NU MAI VORBIM.
Punctul pe i, sare pe rana. Perfecta, arhicunoscuta dreptate. Astfel de articole pertinente veti scrie, din pacate, si peste trei ani. Avand aceeasi perfecta, de toti cunoscuta dreptate.
In sfarsit, iata un gazetar care spune pe sleau in ce consta mizeria din fotbalul romanesc. Din pacate, el se opreste la patroni si-i uita pe cei care “patroneaza” fotbalul romanesc: mitica de la liga si nasu’ sandu !
Ce-i de facut ?
Singura solutie vine de la suporterii adevarati, cei care indragesc fotbalul pentru jocul in sine ci nu cei care cer “victorii cu orice pret” !
Suporteri ai tuturor echipelor, INFATITI-VA impotriva cancerului care ne sufoca bucuria fotbalului, faceti un exercitiu de imaginatie si inchipuiti-va ca la meciuri, in loc sa scandati **** echipei adverse si sa purtati “dialoguri” neprincipiale, scandati la unison impotriva mafiei din fotbalul romanesc ! Suntem prea multi ca sa ne interzica pe toti !
Un suporter ca tine si ca el…DIXIT
Sunt perfect de acord cu tot ce incearca sa comunice dl. Octavian in articol. De fapt, si cei care cartesc, cred ca o fac doar pentru “impresia artistica” si ca sa nu-i interzica mai stiu eu ce patron pe stadion …
Eu zic ca Iancu e un bun conducator al echipei de fotbal din Timisoara.
Incercand o comparartie,e aproape la fel de bun in fotbal ca si tine Tudor Octavian in scris: 2 meseriasi IANCU SI TUDOR.
Patronii nostrii sunt mai prezenti in presa sportiva decat echipele lor fiindca echipele lor sunt nule din punct de vedere valoric. Altfel, oameni ca Abramovici, Perez, Moratti, Berlusconi, fratii Glazer, Bernard Tapie (in trecut) sunt/erau la fel de prezenti in presa lor sportiva ca ai nostri. Numai ca, avand 5-10 superstaruri in echipa iti poate da (ca patron) impresia de putinatate a propriei aparitii in presa. Daca Steaua/Dinamo/Rapid/Timisoara/CFR ar avea performante si macar un Ronaldo in echipa, si patronii lor ar parea ca nu apar atat de mult in presa.
Dl. Octavian pare sa confunde cauza cu efectul. Dureroase nu sunt aparitiile patronilor in presa, ci lipsa de performante europene a echipelor lor. Becali era la fel de prezent in presa si cand Steaua era semifinalista de UEFA. Si tribunele erau pline. Iar articolele despre performanta erau numeric comparabile. Ce-ar mai putea azi sa scrie ziaristii din Romania? Despre fotbal, in niciun caz. Asa ca se scrie despre: patroni, jucatori care beau, au prietene bombe sexy, se duc in cluburi. Daca Dinamo ar fi finalista de UCL, toate articolele despre betii ar fi irelevante.
Leave a Comment